2rac-148/14 — Încasarea prejudiciului material

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 iulie 2013 a fost respinsă cererea de chemare în judecată a SRL ,,Chişinău Gaz” împotriva SA ,,Termocom” cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 82 097.83 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2 462.94 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de SRL ,,Chişinău Gaz” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 iulie 2013.

La 17 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, SRL ,,Chişinău Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 iulie 2013, solicitînd casarea acestora cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţele de fond şi de apel au interpretat şi aplicate eronat normele de drept material. Instanţele de fond şi de 1 apel au concluzionat în mod greşit precum că, s-a adresat cu acţiune în regres şi pretinde repararea unui prejudiciu cauzat prin supraconsumul de gaze naturale. Astfel, în baza Acordului adiţional al contractului de furnizare de gaze încheiat între ,,Chişinău Gaz” şi SAD ,,Gazprom”, în cazul utilizării gazelor naturale de către SA ,,Moldovagaz” în volum ce depăşeşte cu 5 (cinci) % volumul lunar, stabilit în contract, fără coordonarea cu SAD ,,Gazprom”, preţul volumului supraconsumat se majorează cu 5 dolari SUA de la preţul calculat, iar SA ,,Moldovagaz” a fost sancţionată pentru volumul de gaze supraconsumat în luna februarie 2012 în sumă de 89 529.32 dolari SUA. Totodată, aceste condiţii au impus SA ,,Moldovagaz” să aplice sancţiuni faţă de consumatorii, care au admis supraconsumul gazelor naturale în luna februarie, în volumul de 126 161 775 m3, ceea ce depăşeşte volumul gazelor naturale cu 18%, iar prejudiciul a fost cauzat şi de SA ,,Termocom” în mărime de 82 097.83 lei. În opinia recurentului, cerinţele înaintate sunt suficient de întemeiate şi justificate prin prisma art. 14, art. 514 şi art. 572 Cod Civil.

În referinţa din 27 februarie 2014, intimatul SA ,,Termocom” a susţinut că, recursul declarat de recurent este inadmisibil, întrucît nu se încadrează în temeiurile prevăzute de arrt.432 CPC. În opinia intimatului, decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 iulie 2013 sunt întemeiate şi legale, fiind bazate pe aplicarea corectă a normelor de drept materiale şi procedural. Intimatul a solicitat declararea recursului drept inadmisibil, deoarece prin acţiunile recurentului, se urmăreşte realizarea scopului de îmbogăţire fără justă cauză.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de 2 către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL ,,Chişinău Gaz” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Chişinău Gaz” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 3