2rac-351/14 — Obligarea acceptării obligaţiunilor contractuale

dosarul nr. 2rac-351/14 prima instanţă: V. Micu instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu şi M. Guzun ÎNCHEIERE 26 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Ion Druţă examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” cu privire la acceptarea clauzei contractuale în redacţia propusă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun.

Chişinău cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 31 octombrie 2013, c o n s t a t ă: La 16 octombrie 2012, Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” cu privire la acceptarea clauzei contractuale în redacţia propusă. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 31 decembrie 2011, la încheierea contractului de furnizare a gazelor naturale nr. 600 cu Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” au apărut divergenţe în privinţa pct. 3.7 al respectivului contract ce prevedea dreptul furnizorului de a calcula şi a expune spre plată consumatorului o penalitate echivalentă ratei de refinanţare stabilită de Banca Naţională a Moldovei.

A menţionat că în procesul negocierilor asupra clauzelor contractuale, Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău nu a acceptat redacţia propusă de pîrît a pct. 3.7 din contract, expediind în adresa ultimului procesul verbal de divergenţe din 31 decembrie 2011 cu propunerea unui alt conţinut al respectivei clauze. 1 Procesul verbal de divergenţe din 31 decembrie 2011 a fost lăsat fără răspuns de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz”. Afirmă, reclamantul, în pofida faptului că mărimea penalităţii nu a fost stabilită de comun acord între părţi, pîrîtul înaintează acţiuni în instanţa de judecată privind încasarea penalităţilor în mărimea stabilită unilateral.

Solicită, Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău, acceptarea pct. 3.7 al contractului de furnizare a gazelor naturale nr. 600 din 31 decembrie 2011, în redacţia propusă de reclamant; încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a cheltuielilor suportate pentru achitarea taxei de stat în mărime de 200 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 31 octombrie 2013, acţiunea depusă de Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun.

Chişinău cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 31 octombrie 2013. La 17 mai 2014, Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii, cu încasarea din contul intimatei a tuturor cheltuielilor suportate la achitarea taxelor de stat în legătură cu examinarea prezentei pricini. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, recursul declarat la 17 mai 2014 este depus în termen.

Recurentul, Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 09 iunie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 07 iulie 2014, reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd să fie declarat inadmisibil. 2 În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost 3 verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun. Chişinău, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” mun.

Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Tatiana Vieru Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă 4