2rac-503/13 — Privind încasarea penalităţii

Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani – V. Negru Dosarul nr. 2rac-503/13 Instanţa de apel: CA Chişinău – A. Panov, T. Pelin, S. Arnaut ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, judecînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată “Chişinău-gaz”, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată “Chişinău-gaz” împotriva Societăţii pe Acţiuni “CET-1” privind încasarea penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată “Chişinău-gaz”, c o n s t a t ă: La 27 iunie 2012 SRL “Chişinău-gaz” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SA “CET-1” privind încasarea penalităţii în sumă de 328.450,17 lei.

În motivarea acţiunii, SRL “Chişinău-gaz” a invocat că, în conformitate cu prevederile pct. 1.2 al contractului de furnizare de gaze naturale nr. 601 din 31 decembrie 2011 încheiat cu SA “CET-1”, furnizorul SRL “Chişinău-gaz” s-a obligat să furnizeze gaze natural, iar consumatorul SA “CET-1” să primească şi să achite contravaloarea volumului de gaze naturale consumat. În corespundere cu pct. 3.3 al contractului menţionat, plata pentru gazele naturale furnizate se efectuiază lunar, în lei prin transfer bancar pe contul de decontare a furnizorului, plata se consideră efectuată la data încasării sumelor băneşti pe contul de decontare al furnizorului. De către furnizor SRL „Chişinău-gaz” au fost respectate în întregime obligaţiile asumate contractual.

SRL “Chişinău-gaz” a mai menţionat că, nerespectarea de către consumator a obligaţiilor sale contractuale a generat calcularea în sarcina sa pentru perioada 01 ianuarie 2012 – 31 martie 2012 a unei penalităţi în sumă de 328.450,17 lei. Calculul penalităţii fiind efectuat în corespundere cu pct. 3.7 din contract, care prevede că, în caz de neachitare pînă la data limită a contravalorii gazelor naturale consumate, consumatorul va achita furnizorului o penalitate conform legislaţiei în vigoare echivalent ratei de refinanţare stabilită de Banca Naţională a Moldovei la suma datorată, pentru fiecare zi de întîrziere, începînd cu prima zi de după data limită de plată a facturii pînă la efectuarea plăţii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 08 aprilie 2013, s-a admis parţial cererea de chemare în judecată, s-a încasat de la SA “CET-1” în beneficiul SRL “Chişinău- gaz” cu titlu de penalitate pentru perioada 01 ianuarie 2012 – 31 martie 2012 suma de 150.000 lei şi cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 9.853,51 lei. În rest cererea s- a respins ca neîntemeiată. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 05 iunie 2013, a respins apelul declarat de către SRL “Chişinău-gaz”. La 05 august 2013, SRL “Chişinău-gaz” a înaintat cerere de recurs solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 şi hotărîrei Judecătoriei Rîşcani din 08 aprilie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acţiunea.

Drept temei al recursului înaintat, SRL “Chişinău-gaz” a invocat că, hotărîrea în partea micşorării penalităţii cu 178.450,17 lei, este neîntemeiată şi pasibilă de a fi modificată. În instanţa de judecată SRL “Chişinău-gaz” a prezentat toate probele necesare dovedind existenţa datoriei şi motivul calculării penalităţii, care la rîndul său instanţa le-a dat o apreciere incorectă. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că, Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 05 iunie 2013, şi a fost expediată participanţilor la proces la 13 iunie 2013 (f.d. 91), iar, cererea de recurs a fost depusă la 05 august 2013, fiind depusă în termen.

Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL “Chişinău-gaz” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, SRL “Chişinău-gaz”, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că 2 recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SRL “Chişinău-gaz” împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată “Chişinău-gaz”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată “Chişinău-gaz” împotriva Societăţii pe Acţiuni “CET-1” privind încasarea penalităţii. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte Iulia Sîrcu Judecător Vera Macinskaia Judecător Ion Vîlcov 3