2rac-197/17 — Încasarea datoriei

2rac-197/17 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2rac-197/17

Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău: Daguța Sergiu

Curtea de Apel Chișinău: Pruteanu Victor, Popova Ludmila și Gavrilița Ana

D E C I Z I E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valentina Clevadî

judecătorii: Galina Stratulat, Ion Druță,

Dumitru Mardari și Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Chișinău-Gaz” împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”,

cu privire la încasarea penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău-Gaz”. A fost

admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, casată hotărârea

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 17 decembrie 2015, fiind pronunțată o nouă

hotărîre,

A C O N S T A T A T:

La 24 septembrie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, cu

privire la încasarea penalității și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor a indicat că potrivit contractului nr. 600 din 31 decembrie

2011, privind furnizarea gazelor naturale, încheiat între Societatea cu Răspundere

Limitată „Chișinău Gaz” și Societatea pe Acțiuni „CET-2”, furnizorul s-a obligat să

livreze gaze naturale, iar Societatea pe Acțiuni „CET-2” să primească și să achite lunar,

în valută națională prin transfer bancar, contravaloarea volumului de gaze naturale

consumat.

Reclamanta a specificat că și-a onorat obligațiile contractuale, însă Societatea pe

Acțiuni „CET-2”, ca efect a nerespectării normelor contractuale, pentru perioada 01

1

aprilie 2012 – 31 iulie 2012, s-a acumulat penalității în cuantum de 3336330,44 lei,

calculată în baza pct. 3.7 din contract.

În adresa Societății pe Acțiuni „CET-2”, a fost expediată pretenția nr. 130 din 02

august 2012, care a fost lăsată fără examinare.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Ciocana m. Chișinău din 26 august 2015,

a fost admisă succesiunea în drepturi și obligații procesuale a Societății pe Acțiuni „CET-

2” cu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” (f.d. 143).

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz” încasarea din contul

Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, în beneficiul companiei reclamante a sumei de

3336330,44 lei – cu titlu de penalitate și suma de 50000 lei – cu titlu de cheltuieli pentru

achitarea taxei de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 17 decembrie 2015, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere

Limitată „Chișinău-Gaz” împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, cu privire la

încasarea penalității și a cheltuielilor de judecată. S-a dispus încasarea din contul

Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată

„Chișinău-Gaz”, suma de 2 895 212,23 lei – cu titlu de penalitate și suma de 43 390 lei –

cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total 2 938 602,23 lei. În rest, acțiunea a fost

respinsă (f.d. 157, 187-190, vol. I).

Manifestînd dezacord cu hotărîrea primei instanțe, la 11 ianuarie 2016 Societatea cu

Răspundere Limitată „Chișinău-Gaz” a declarat apel apel.

La 12 ianuarie 2016, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, a contestat cu apel

hotărîrea Judecătoriei Ciocana m. Chișinău din 17 decembrie 2015.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, a fost respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău-Gaz”. A fost admis apelul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, casată hotărârea Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 17 decembrie 2015, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin

care cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată

„Chișinău-Gaz” împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, cu privire la încasarea

penalității și a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a dispus încasarea din contul Societății cu Răspundere Limitată „Chișinău-Gaz”,

în beneficiile Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” suma de 37500 lei – cu titlu de taxă

de stat pentru declararea apelului (f.d. 14, 15-26, vol. II).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a concluzionat că penalitatea adjudecată de

prima instanță este exclusivă în temeiul art. 626 alin. (2) Cod Civil, ce exclude dreptul

reclamantului de a cere și încasarea dobînzii de întîrziere, iar în conformitate cu

prevederile art. 630 alin. (1) Cod Civil, în cazul dat se întrunesc pentru reducererea

penalității, ca urmare a caracterului disproporțional al penalității calculate cu interesul

general al societății.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 29 martie 2017, Societatea cu

Răspundere Limitată „Chișinău Gaz” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea

2

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și parțial hotărîrea primei instanțe,

cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care pretențiile să fie admise integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că atît instanța de apel, cît și prima instanță

nu au constatat toate circumstanțele ce țin de soluționarea problemei cu privire la

încasarea penalității.

Copia deciziei instanței de apel a fost expediată în adresa părților la 30 ianuarie

2017 (f.d. 30, vol. II), fiind recepționată de către recurent la 26 februarie 2017 (f.d. 32,

vol. II).

Conform prevederilor art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, prin prisma normei de drept procedural citate, instanța de recurs constată că

recursul a fost declarat în termen.

La 19 aprilie 2017, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz”, iar la 23 mai 2017, în adresa Curții

Supreme de Justiție a parvenit referința prin care Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”

a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz” întemeiat și care urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța de recurs, după

ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărîrea primei instanțe.

Colegiul menționează că instanța de apel în concluziile care au stat la baza

respingerii acțiunii a susținut că penalitatea adjudecată de prima instanță este exclusivă în

temeiul art. 626 alin. (2) Cod Civil, ce exclude dreptul reclamantului de a cere și

încasarea dobînzii de întîrziere, iar în conformitate cu prevederile art. 630 alin. (1) Cod

Civil, în cazul dat se întrunesc pentru reducererea penalității, ca urmare a caracterului

disproporțional al penalității calculate cu interesul general al societății, aceste norme

urmează a fi aplicate în cumul cu art. art. 512, 513, 514 și 572 Cod Civil, iar coroborarea

acestora denotă netemeinicia integrală a pretențiilor înaintate.

Instanța de recurs consideră concluziile respective neîntemeiate și contrare Legii.

Prin urmare, în susținerea poziției respective, Colegiul punctează că actele pricinii

certifică faptul că la 31 decembrie 2011 între Societatea cu Răspundere Limitată

„Chișinău-Gaz” și Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a fost încheiat contractul nr.

600, privind furnizarea gazelor naturale consumatorului noncasnic, în conformitate cu

care, Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău-Gaz” s-a obligat să furnizeze gaze

naturale la locul de consum, iar Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” s-a obligat să

primească și să achite contravaloarea volumului de gaze naturale consumat (f.d. 4-7).

3

Potrivit pct. 3.3. din contract, plata pentru gazele naturale furnizate urma a fi

efectuată prin transfer bancar pe contul curent al furnizorului, iar potrivit pct. 3.6. din

contract, plata se consideră efectuată din data încasării mijloacelor bănești pe contul de

decontare al furnizorului.

Conform pct. 3.7 al contractului, în caz de neachitare pînă la data limită indicată în

facturile de plată a contravalorii gazelor naturale consumate, furnizorul este în drept să

calculeze și să expună spre plată consumatorului o penalitate echivalentă ratei de

refinanțare stabilită de BNM, valabilă în perioada efectuării calculului, la suma datorată

și pentru fiecare zi de întîrziere, începînd cu prima zi după data limită de plată a facturii și

pînă la data efectuării plății (f.d. 5).

Totodată, instanța de recurs remarcă faptul că pct. 3.7 a contractului privind

furnizarea gazelor naturale, a fost obiect de litigiu și obiect de cercetare judecătorească în

cauza civilă inițiată la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acțiuni

„CET 2” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Chișinău-Gaz”, privind acceptarea

clauzei contractuale referitor la penalitate în redacția propusă de Societatea pe Acțiuni

„CET 2”.

Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 octombrie 2013,

cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acțiuni „CET 2” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Chișinău-Gaz” a fost respinsă, iar prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 18 martie 2014, apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „CET 2” a

fost respins, fiind menținută hotărîrea primei instanțe.

Ulterior, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 26 august 2014, recursul

declarat de Societatea pe Acțiuni „CET 2”, a fost considerat inadmisibil (f.d. 69-72).

Tot actele pricinii certifică faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău-

Gaz” și-a onorat obligațiile contractuale de furnizare a gazelor naturale, fapt confirmat

prin actele de predare primire a gazelor naturale: din 29 februarie 2012 și facturile fiscale

care certifică faptul că reclamanta-recurentă a livrat 53052888 m3 de gaze naturale în

sumă de 294508252,92 lei; din 31 martie 2012 prin care s-a constatat că au fost livrate

30634246 m3 de gaze naturale în sumă de 170057439,08 lei; din 30 aprilie 2012 prin care

s-a constatat că au fost livrate 13405781 m3 de gaze naturale în sumă de 74418439,60 lei;

din 31 mai 2012 prin care s-a constatat că au fost livrate 12713553 m3 de gaze naturale în

sumă de 70575729,68 lei; din 30 iunie 2012 prin care s-a constatat că au fost livrate

11248339 m3 de gaze naturale în sumă de 6244204,42 lei.

Instanța de recurs menționează că probele anexate la dosar și anume „Achitările cu

Chișinău-Gaz perioada 01 ianuarie 2012 – 14 februarie 2013” demonstrează faptul că

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a achitat cu întîrziere plățile pentru gazele

naturale furnizate, fapt recunoscut și de către reprezentanții pîrîtei-intimate în ședința de

judecată a primei instanțe, precum și confirmat prin informația privind achitările tardive

(f.d. 87-102, vol. I).

De menționat că, pentru gaze naturale consumate Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” a achitat integral plata numai la 12 noiembrie 2012 (f.d. 102, vol. I).

4

La 02 august 2012 reclamanta – recurentă a formulat pîrîtei pretenția scrisă cu nr.

130, recepționată de pîrîta – intimată la 07 august 2012, prin care Societatea cu

Răspundere Limitată „Chișinău-Gaz” expres a menționat despre generarea calculării

penalității și intenției sale de încasare a penalității din contul Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” pentru întîrzierea efectuării plății costului gazelor livrate, oferind pîrîtei

– intimate termen de 5 zile pentru achitarea penalității calculate (f.d. 8-9, vol. I).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție analizînd situația de fapt din prezența speță, în raport cu probele anexate la dosar,

consideră oportun de a reitera prevederile art. 625 Cod Civil, clauza penală se face în

scris. Nerespectarea formei scrise atrage nulitatea clauzei penale, iar potrivit prevedrilor

art. 626, alin. (3) Cod Civil, în cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere

plata penalității numai dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea executării.

Instanța de recurs menționează că legiuitorul în dispoziția art. 626, alin. (3) Cod

Civil, a instituit o excepție, care se manifestă prin acordarea creditorului, care a primit

executarea obligației, dreptul de a pretinde plata penalităților doar dacă și-a rezervat acest

drept la primirea executării. În asemenea caz, clauza penală poartă un caracter

sancționator și nu unul compensatoriu. În acest caz, creditorul va putea cere pe lîngă

executarea obligației și plata penalităților, în cazul în care clauza penală a fost stipulată

pentru situațiile de executare necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligației.

Prima instanță în apărarea drepturilor și intereselor legale a reclamantei - recurente,

încălcate de către pîrîta - intimată, corect a dispus admiterea cererii de chemare în

judecată cu admiterea pretențiilor reclamantei de încasare a penalității parțial, or conform

pct. 3.3. din contract, plata pentru gazele naturale urma a fi efectuată nu mai tîrziu de

termenul limită indicat de ea (data de 15 a lunii următoare după luna de furnizare).

Prin urmare, obligațiunea pentru plata gazelor naturale se consideră încălcată de la

ziua următoarea ultimei zilei din termenul stabilit pentru achitarea facturii, adică de la

data de 16 a lunii și nu de la data de 15 a lunii, ori această dată este ultima zi de plată a

facturii și face parte din termenul legal de plată a costului gazelor naturale livrate și

facturate.

În cazul în care obligația de plată nu a fost efectuată de pîrîta nici în ultima zi de

plată a facturii (data de 15 a lunii următoare după luna de furnizare a gazelor naturale), de

la data de 16 a lunii următoare după luna de furnizare a gazelor naturale, pîrîta se află în

întîrzierea executării obligației pecuniare, și respectiv, reclamanta este în drept să

pretindă de penalitatea, dar nu înainte de expirarea termenului prevăzut prin contract

pentru achitarea facturii.

Instanța de recurs punctează că este întemeiată poziția primei instanțe prin care a

concluzionat că încasarea penalității care a fost calculată de reclamanta pentru 15 aprilie

2012 în sumă de 21087,12 lei; pentru 15 mai 2012 în sumă de 9227,89 lei; pentru 15

iunie 2012 în sumă de 8751,39 lei și pentru 15 iulie 2012 în sumă de 7742,81 lei, iar în

total în suma de 46809,21 lei, urmează a fi respinsă, ori după cum s-a menționat data de

15 a lunii, conform contractului a fost ultima zi de achitare facturii de către pîrîta și

5

această zi nu poate face parte din termenul întîrzierii efectuării de către pîrîta a obligației

sale de plată a gazelor consumate.

Prima instanță corect respins ca neîntemeiate și lipsite de suport probatoriu

argumentele reprezentanților pîrîtei în ce privește aflarea pîrîtei în circumstanțe

excepționale, care potrivit prevederilor art.630 alin. (l) Cod civil, permit instanței de

judecată să reducă clauza penală disproporționat de mari.

Or, practica judiciară în materie similară accentuează dreptul instanței de a reduce

clauza penală disproporționată în raport cu situația financiară dificilă, mărimea penalității

dacă depășește suma datoriei, mărimea excesivă a penalității, dacă datoria a fost achitată,

întîrzierea neesențială.

Totodată, este esențial de punctat faptul că prima instanță just s-a expus asupra

legalității pct. 3.7 din contractul nr. 600 din 31 decembrie 2011, or, în acest sens există

deja o hotărîrea judecătorească, iar în situația dată sunt aplicabile prevederile art. 123,

alin. (2) CPC, care statuează expres că faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească

irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în

instanță specializată sînt obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer a fi

dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care

participă aceleași persoane.

Prin urmare, corect prima instanță a tratat ca fiind neîntemeiată cerința

reprezentantului pîrîtului de a reducere clauza penală cu 90%, iar mărimea penalității

echivalentă ratei de refinanțare stabilită de BNM pentru perioada 01 aprilie 2012 – 31

iulie 2012, în mărime de 0,01 % în raport cu sumele datorate și achitate cu încălcarea

termenului de plată, este proporțională și nu este excesivă.

Astfel, este justă poziția primei instanțe precum că în urma stabilirii caracterului

sinalagmatic al raporturilor contractuale dintre părți și existența obligațiilor, întîrzierea

plăților, lipsa temeiurilor de operare a reducerii penalității, instanța corect a admis

acțiunea parțial încasînd din contul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, în beneficiul

Societății cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz” clauza penală contractuală în sumă de

2895212 lei 23 bani, iar în partea încasării penalității calculată pentru 15 aprilie 2012, 15

mai 2012, 15 iunie 2012 și 15 iulie 2012 în sumă de 46809,21 lei, corect au fost respinse

pretențiile.

În temeiul art. 94, alin. (1) CPC, prima instanță corect a dispus încasarea din contul

pîrîtei, în beneficiul reclamantei suma de 43390 lei – cu titlu de taxă de stat, proporțional

admiterii pretențiilor din acțiune.

În concluzie, instanța de recurs menționează că este legală hotărârea Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 17 decembrie 2015, din care motive urmează a fi menținută.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, decizia instanței de apel

este neîntemeiată, iar hotărîrea primei instanțe este legală, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz”, a casa

decizia instanței de apel, cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

6

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Colegiul Civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz”.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 și se

menține hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 17 decembrie 2015,

pronunțată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Chișinău-Gaz” împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”,

cu privire la încasarea penalității și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Ion Druță

Dumitru Mardari

Iuliana Oprea

7