3ra-581/15 — Obligarea efectuării recalculului la serviciile comunale

Judecătoria Centru, mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-581/15 Judecător: N. Mazur Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, A. Minciună, Iu. Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Fîrnei Maria, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată formulată de Fîrnei Maria împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 50/188 cu privire la obligarea efectuării recalculului la serviciile comunale prin excluderea din calcul a sumei de 2043,62 lei, şi cererea reconvenţională a preşedintelui Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 50/188, Eugen Soltan împotriva Măriei Fîrnei cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin lezarea onoarei şi demnităţii profesionale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, CONSTATĂ : La 18 aprilie 2013, Maria Fîrnei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 50/188 cu privire la obligarea efectuării recalculului la serviciile comunale prin excluderea din calcul a sumei de 2043,62 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 24 martie 2004 de la Eugen Soltan a procurat apartamentul amplasat pe str. N.Testemiţanu 13, mun. Chişinău. La 21 martie 2013, conducîndu-se de prevederile art. 5 lit. d) al Legii cu privire la protecţia consumatorului, care stipulează dreptul consumatorului de a obţine informaţii complete, directe şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate, s-a adresat cu o petiţie către preşedintele APLP 50/188, Soltan Eugen, prin care a cerut să-i explice modul în care se calculează tarifele pentru deservirea blocului, serviciile comunale.

Întrucît din momentul de cînd Soltan Eugen ocupă postul de preşedinte a APLP nr. 50/188 tarifele comunale se calculează în mod egal pentru toate apartamentele de locuit din blocul respectiv, necătînd la aceea că apartamentele sînt diferite după metraj şi nu pentru 1 metru pătrat, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002. La fel nu-i este clar modul de calculare a datelor pentru energia electrică din scara blocului de locuit, lumina pentru ascensor, pentru transportarea deşeurilor şi deservirea ascensorului, şi plus la toate în factura de achitare ar trebui să se indice faptul că tariful se stabileşte după numărul persoanelor 1 care locuiesc în apartament sau după numărul apartamentelor de pe acelaşi etaj.

Mai mult ca atît, facturile de plată sînt eliberate de însuşi Soltan Eugen şi achitate la fel lui şi nu la bancă s-au oficiul poştal, conform regulii prevăzute în Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002. Menţionează faptul că conform Hotărîrii Guvernului nr.393 din 15 decembrie 2010 consumatorul final, are dreptul la prezentarea informaţiilor privind istoricul de consum, privind plăţile şi penalităţile calculate şi achitate. La fel, aceeaşi hotărîre prevede că plata energiei electrice consumate se efectuează în baza facturii (în hotărîre se indică concret ce trebuie să cuprindă factura), emisă lunar de către furnizor, şi nu de către preşedintele blocului de locuit şi înmînată consumatorului final sau expediată prin postă.

Potrivit legislaţiei în vigoare, obligaţiile se nasc din contract, dar ea nu are încheiat nici un contract de gestiune cu APLP din ce rezultă faptul că nu are nici o obligaţie faţă de acesta. De asemenea conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 plăţile pentru serviciile locative, comunale si necomunale se percep de la proprietarii, chiriaşii şi locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori gestionari sau prestatorii de servicii, ceea ce din nou confirmă inexistenţa obligaţiilor faţă de APLP.

Totodată şi Legea cu privire la serviciile de gospodărie comunală în art. 25 alin. (1) prevede că persoanele fizice şi juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sînt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator şi utilizator, fapt prin care se confirmă iarăşi inexistenţa obligaţiilor. La aceeaşi dată 21 martie 2013 a primit răspuns prin care i s-a comunicat că calculele şi facturile furnizorilor au fost afişate pe tabloul de informaţie şi că prin această petiţie încerc să îi ponegresc demnitatea personală. În urma adresării la 14 martie 2012 către Inspectoratul de Poliţie Centru la data de 21 martie 2013 i s-a comunicat că faptele expuse de dînsa s-au adeverit parţial şi pentru soluţionarea litigiului urmează să se adreseze în instanţa de judecată.

Cere, Maria Fîrnei obligarea pîrîtului să-i prezinte criteriile şi formula de calcul pentru care se calculează plata pentru evacuarea deşeurilor, plata pentru deservirea blocului, pentru consumul energiei electrice pentru iluminarea scării blocului de locuit şi pentru consumul energiei electrice la ascensor, precum şi obligarea pîrîtului să-i recalculeze plata pentru evacuarea deşeurilor, pentru consumul energiei electrice pentru iluminarea scării blocului de locuit şi pentru consumul energiei electrice la ascensor şi deservirea blocului de locuit.

Ulterior, reclamanta a mai depus o cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat de a obliga pîrîtul la efectuarea recalculului la serviciile comunale şi excluderea din calcul a sumei de 2043,62 lei, care este compusă din 1001,44 lei- sumă calculată pentru luna mai 2010 – august 2013 pentru deservirea blocului, aşa cum pîrîtul nu calculează această plată reieşind din suprafaţa fiecărui apartament după cum prevede decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 13/5 din 27 decembrie 2007, dar calculează numai o sumă necesară pentru a achita salariul preşedintelui- 300-350 lei, contabilei şi lucrătorului de salubrizare în sumă totală de 950 lei, pe care o împarte la numărul de apartamente, ceea ce nu este corect aşa cum fiecare proprietar de apartament este obligat să achite deservirea blocului în dependenţă de 2 suprafaţa apartamentului deţinut.

A doua sumă ce urmează a fi exclusă este de 610.03 lei pentru deservirea ascensorului pentru aceeaşi perioadă, aşa cum aceste plăţi vin diferite de la 16 pînă la 18 lei pe lună şi nu se calculează conform Regulamentului. De asemenea, solicită să fie exclusă şi suma de 59,42 lei pentru transportarea deşeurilor tot pentru acea perioadă aşa cum această sumă se achită conform tarifelor stabilite, ceea ce nu s-a făcut. De asemenea, pîrîtul i-a pus spre plată şi aşa numitele „Alte cheltuieli” în sumă totală de 110,65 lei, fară ai explica pentru ce. Solicită excluderea din datoria ei a acestor sume cu obligarea de a-i efectua recalculul la sumele pentru serviciile comunale.

La 11 februarie 2014, pîrîtul, preşedintele Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 80/188, Eugen Soltan a înaintat o cerere reconvenţională împotriva Măriei Fîrnei prin care a solicitat repararea prejudiciului moral în mărime de 400000 lei pentru cererea depusă care conţine o mulţime de afirmaţii la adresa lui, care nu corespund realităţii şi care-i lezează onoarea şi demnitatea. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 iulie 2014 acţiunea Măriei Fîrnei a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 iulie 2014 a fost respinsă şi acţiunea reconvenţională a preşedintelui Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 50/188.

La 03 iulie 2014 şi 03.11.2014, în termenul prevăzut de lege, Maria Fîrnei a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Consideră că prima instanţă la emiterea hotărîrii nu a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care prima instanţă le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice si suficiente, concluziile primei instanţe expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat. În motivarea cerii de apel depusă suplimentar la 03.11.2014, apelanta a invocat aceleaşi circumstanţe invocate în cererea de apel depusă iniţial cît şi circumstanţele din cererea de chemare în judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Maria Fîrnei şi menţinută hotărîrea şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 01 iulie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. În motivarea deciziei, instanţa de apel a indicat că, actele dosarului denotă cert faptul că apelanta Maria Fîrnei nu şi-a onorat obligaţiunile integral de achitare a serviciilor comunale prestate în apartamentul nr. 28 C din str. N. Testimiţanu, 22/3, mun.

Chişinău, acumulînd datorie pentru serviciile de deservire a blocului şi a liftului, prima instanţă temeinic şi legal a respins acţiunea apelantei întrucît calculele au fost efectuate corect de către intimat, în baza hotărîrii adunării generale a membrilor APLP şi just a concluzionat că nu este temei de a admite acţiunea reclamantei şi a exclude din suma datoriei suma solicitată. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

3 La 27 februarie 2015, Maria Fîrnei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 iulie 2014, rejudecarea cauzei cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea sa să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat încălcarea şi aplicarea eronată de către instanţa de apel a legii materiale şi procedurale precum şi aprecierea incorectă a circumstanţelor cauzei. La data de 17.04.2015, intimatul Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 50/188 a depus referinţă la recursul declarat de Maria Fîrnei, solicitînd respingerea acestuia ca neîntemeiat cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 01 iulie 2014 Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 4 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Fîrnei Maria asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Fîrnei Maria ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Fîrnei Maria, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată formulată de Fîrnei Maria împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 50/188 cu privire la obligarea efectuării recalculului la serviciile comunale prin excluderea din calcul a sumei de 2043,62 lei, şi cererea reconvenţională a preşedintelui Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 50/188, Eugen Soltan împotriva Măriei Fîrnei cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin lezarea onoarei şi demnităţii profesionale.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5