2rhc-72/13 — Încasarea sumei

Instanţa de recurs: Dosarul nr. 2rhc-72/13 CSJ: S. Caitay, I. Muruianu, V. Barba, V. Ignat, I. Vîlcov ÎNCHEIERE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî, Ion Vîlcov, judecînd cererea de revizuire declarată de către societatea pe acţiuni „Mif”, în pricina civila la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea pe acţiuni „Mif” împotriva ÎP „Cartavî Andrei Boris”, privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 29 septembrie 2011, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 martie 2010 şi decizia Curţii de Apel Economice din 19 ianuarie 2011, c o n s t a t ă: La 13 ianuarie 2009, SA „Mif” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎP „Cartavî Andrei Boris”, privind încasarea sumei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la 16 decembrie 2005, între părţi a fost încheiat contractul cu nr. 14 privind vînzarea-cumpărarea cherestelei. Întru onorarea obligaţiilor pe acest contract, reclamantul a transferat pîrîtului 145.080 grivne UKR în avans. Pîrîtul, în baza acestui avans, a efectuat la adresa reclamantului doar 8 livrări de marfă în sumă totală de 100.545,50 grivne UKR. În cadrul ultimei livrări, conform documentelor de export, a fost livrată marfa în cantitate de 37 m3 – lemn, calitatea întîi, în sumă de 22.422 grivne UKR, însă, de fapt, a fost livrată o cantitate de 15,662 m3 de calitatea a doua şi a treia în sumă de 55.222 grivne UKR, iar restul cantităţii mărfii - 21,338 m3 a fost de o calitate atît de joasă, încît a fost calificată drept rebut.

Acest fapt a fost confirmat prin raportul de expertiză nr. 0179639 din 21 noiembrie 2006, efectuat de Camera de Comerţ şi Industrie a RM. La devamarea mărfii de la ultima livrare, impozitele de import au fost calculate şi achitate, ţinînd cont de datele declaraţiei de export şi invoice-ul nr. 8 din 12 octombrie 2006. Suma TVA şi a procedurilor vamale a constituit 13.068,74 lei (1.434 grivne), urma însă să fie achitată suma de 3.780 lei (1.434 grivne). Plata pentru efectuarea expertizei constituie 360 lei (138 grivne). Cuantumul sumei reparabile constituie suma restantă din suma totală transferată minus suma mărfii livrate şi cheltuielile în plus, adică 87.584 grivne sau 230.941 lei - suma inflaţiei pentru această perioadă, calculată din suma restantă, cu toate cheltuielile constituie 57.966 lei; suma ratelor dobînzilor din această perioadă şi comisionul de acordare a creditului este de 49.642 lei.

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică al RM, nivelul inflaţiei pentru perioada 17 octombrie 2006 – 01 decembrie 2008, a constituit 25,1%, ceea ce constituie 57.966 lei, din suma datorată pentru 26 luni. Dobînda de credit, pe perioada 22 noiembrie 2006 – 16 decembrie 2008, constituie 4.134 dolari sau 47.464 lei. Comisionul de acordare a creditului reprezintă 174,23 dolari sau 2.178 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 martie 2010, acţiunea a fost admisă parţial şi s-a dispus încasarea sumei de 107.046,58 lei, cu titlu de datorie. În rest, acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, SA „Mif” şi ÎP „Cartavîh Andrei Boris” au contestat-o cu apel.

Prin decizia Curţii de Apel Economice din 19 ianuarie 2011, apelurile declarate de către SA „Mif” şi ÎP „Cartavîh Andrei Boris” au fost respinse, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. La 08 aprilie 2011, ÎP „Cartavîh Andrei Boris” a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea acestora în partea admiterii acţiunii, cu pronunţarea în această parte a unei hotărîri noi, prin care acţiunea să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Supreme de Justiţie din 29 septembrie 2011, cererea de recurs declarată de către ÎP „Cartavîh Andrei Boris” a fost admisă, decizia instanţei de apel ş hotărîrea instanţei de fond – casate şi a fost pronunţată o hotărîre nouă, prin cvare acţiunea a fost respinsă.

S-a dispus întoarcerea executării hotărrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 martie 2010, prin încasarea din contul SA „Mif” în beneficiul ÎP „Cartavîh Andrei Boris”, a sumelor încasare în baza procedurii de executare nr. 073-1246/11, prin ordinul de încasare din 10 iunie 2011, în valoare de 110.257,96 lei şi prin ordinul de încasare din 08 iulie 2011, în valoare de 24.407,92 lei. La 12 septembrie 2013, SA „Mif” a depus cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 29 septembrie 2011, drept temei de revizuire invocînd prevederile art. 449 lit. b) CPC. Verificînd argumentele revizuentului, examinînd materialele cauzei în raport cu temeiurile de revizuire prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că cererea de revizuire este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC al RM, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC al RM şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Lista temeiurilor de revizuire, prevăzute de art. 449 CPC, este exhaustivă şi nu poate fi completată. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC al RM, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins 2 toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul în baza temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este necesar ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi nici nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire. Colegiul reţine şi faptul că circumstanţele sau faptele noi prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte noi pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt esenţiale pentru judecarea justă a cauzei.

Revizuentul, în susţinerea cererii de revizuire a prezentat următoarele acte: copia certificatului de înregistrare din 23 decembrie 2004; copia extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 8116 din 25 marte 2013; copia buletinului de identitate al lui Decencu Mihail; cererea nr. 09/08-1 din 09 august 2013, adresată Serviciului Vamal; copia avizului de recepţie; răspunsul Serviciului Vamal nr. 28/07- 99556 din 21 august 2013. Însă, Colegiul reţine că actele prezentate nu reprezintă probe în senul art. 449 lit. b), acestea neconstituind o nouă circumstanţă, care nu a fost cunoscut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere. În consecinţă instanţa reţine că, revizuirea este o cale de retractare a hotărârii şi nu de reformare.

În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului. Prin urmare, nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigenţele legii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6 §1 din Convenţie presupune respectarea principiului preeminenţei dreptului. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere ca, atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. România, [GC], nr.28342/95, §61, ECHR 1999-VII).

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Ryabykh v. Rusia, nr.52854/99, §52, ECHR 2003-IX).

Prin urmare, Colegiul conchide că cererea de revizuire înaintată de SA „Mif” este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă. Conform celor expuse, în baza art. 449, 453 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie 3 d i s p u n e: Se respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire declarată de către societatea pe acţiuni „Mif”, în pricina civila la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea pe acţiuni „Mif” împotriva ÎP „Cartavî Andrei Boris”, privind încasarea sumei. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Ion Vîlcov 4