AFFAIRE MARIN VASILESCU c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel)
AFFAIRE MARIN VASILESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA MARIN VASILECU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 62353/09) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 iunie 2013 DEFINIF 11/09/2013 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Marin Vasilescu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, și Marialena Tsirli, asistent adjunct al secțiunii, După ce a deliberat în camera consiliului la 21 mai 2013, înmânarea hotărârii că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o rejudecare (n 62353/09) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Marin Vasilê (attenentul) a sesizat Curtea la 20 octombrie 2009, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Ruxandra Rața, avocată în barourile din Iași și Bruxelles. Guvernul român (atît de mare) a fost reprezentat de agenții săi, M. Irina Cambera, apoi dl Catrinel Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul a declarat în special că condițiile de detenție a acestuia în depozitul poliției din Craiova, timp de cincizeci și trei de zile, în La 17 octombrie 2011, cererea a fost comunicată guvernului, astfel cum se permite la art. 29 alineatul (1) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. În urma deportării dlui Corneliu Biersan, judecător ales în temeiul României (art. 28 din Regulamentul de procedură), președintele camerei l-a numit pe Kristina Pardalos ca judecător ad hoc (articolele 26 alineatul (4) din Convenție și 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură). În timp ce se afla în Belgia, printr-o hotărâre din 14 iunie 2007, instanța de apel a confirmat condamnarea reclamantului la o pedeapsă cu închisoarea de cinci ani pentru o infracțiune economică. După executarea unei părți din sentința sa în închisoare, reclamantul a fost pus în detenție la domiciliu, în Belgia, sub supraveghere electronică. În martie 2009, el și-a retras și s-a întors în România. La 25 iulie 2009, tribunalul de aplicare a hotărârilor judecătorești va elibera un mandat european de arestare împotriva reclamantului. 10. În executarea acestui mandat european de arestare la 18 august 2009, Parchetul din apropierea tribunalului din Craiova dispune reținerea reclamantului pentru 24 de ore. 11. La 19 august 2009, curtea de apel a dispus detenția sa. 12. La 11 septembrie 2009, Curtea de Apel din Craiova: executarea mandatului european de arestare, în pofida opoziției reclamantului care considera că și-a executat deja pedeapsa în Belgia. Această decizie a fost confirmată printr-o hotărâre din 30 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție 13. Începând cu arestarea sa la 19 august 2009 și până la predarea sa către autoritățile belgiene, la 9 octombrie 2009, reclamantul a fost deținut la Craiova, la sediul departamentului de poliție Dolj (denumit în continuare "închisoarea poliției"). El arată că celula era nesănătoasă, fără apă curentă, fără toaletă și cu o suprafață de 28 m2. Acolo erau instalate opt paturi. Reclamantul trebuia să împartă celula cu alți șapte deținuți, dintre care cel puțin șase erau fumători, în timp ce el nu era în ea. În afară de paturi, nu exista nici o altă mobilă în celulă, adică nici masă, nici scaun. El trebuia să-și petreacă întreaga zi închisă în această celulă, având dreptul de a ieși aproximativ 30 de minute o dată pe săptămână, adică de șase ori pe toată perioada detenției sale. 16. Reclamantul denunță, în plus, că mâncarea a fost servită în condiții improprii 17. Aceste condiții de detenție i-ar fi afectat sănătatea, în special prin accentuarea hipertensiunii arteriale.18. Potrivit guvernului, reclamantul ar fi petrecut 90 de minute pe zi în afara celulei sale, în curtea de plimbări. Guvernul confirmă informațiile privind dimensiunea celulelor, numărul de paturi instalate și rata de ocupare a acestora și indică faptul că deținuții erau responsabili pentru curățarea celulelor lor respective. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ PERTINENTE Dreptul și practica internațională privind condițiile generale de detenție 19. Dreptul și practica internațională relevante în speță, precum și concluziile Comitetului European pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) pronunțate în urma mai multor vizite efectuate în închisorile din România, precum și observațiile sale cu caracter general, sunt rezumate în Hotărârea Iacov Stanciu c. România 35972/05, § 113-129, 24 iulie 2012). 20. În raportul său publicat la 24 noiembrie 2011, ca urmare a vizitei în septembrie 2010 a mai multor instituții penitenciare și depozite de poliție din România, CPT prezintă o situație detaliată a situației din diferitele depozite ale poliției pe care le-a vizitat, inclusiv din Craiova, unde reclamantul a locuit cu un an înainte de această vizită. În constatările sale, CPT a arătat că depozitele de poliție române, inclusiv cele de la Craiova, aveau condiții de întreținere și de igienă și un nivel ridicat de suprapopulare, ceea ce implică faptul că deținuții trăiau în spații închise și că sufereau de o lipsă aproape totală de activități externe. Autoritățile române au informat delegația că o serie de depozite în stare foarte proastă au fost închise de la visi te a CPT din 2006. În septembrie 2010, țara avea 52 de depozite totalizând o capacitate de 2 237 de locuri, calculată pe o bază de 4 m2 de spațiu de viață per persoană deținută și per celulă (și nu 6 ) În ceea ce privește depozitele aflate în funcțiune, autoritățile au indicat că programul de refacere inițiat după vizita din 2006 a fost încetinit din cauza situației economice dificile. (...) Constatările făcute în cursul vizitei din 2010 arată că s-au înregistrat foarte puține progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor formulate de CPT de mult timp în vederea îmbunătățirii condițiilor materiale de detenție în depozitele polițienești. În cele patru depozite vizitate, rata de ocupare a aproape toate celulele a fost prea mare (de exemplu, 4 paturi în celulele de la 9 la 10 m2, 6 paturi în celulele de la 14 la 16 m2 și 8 paturi în celule de aproximativ 28 m2). (...) La depozitul din Craiova, au început lucrări de renovare, dar bugetul disponibil a permis, în acest stadiu, să se refacă complet doar o singură celulă (și aceasta nu era încă în funcțiune). Prin urmare, deținuții erau adăpostiți în celule în stare proastă de întreținere, uneori mirositoare, și unde accesul la lumină naturală, iluminatul artificial și ventilația erau limitate. ; deținuții adăpostiți în alte celule puteau merge la toaletă comună în orice moment (zi și noapte) la cerere − aceasta reprezintă o dezvoltare pozitivă de la vizita din 2006. Camera de duș era accesibilă de două ori pe săptămână. Persoanele aflate în depozitele poliției nu primeau produse pentru igiena corporală. Dispozițiile referitoare la alimente variau de la o unitate la alta, de exemplu, la depozitul n 3 din București, oamenii deținuți primeau doar o masă pe zi. Delegația a primit multe plângeri referitoare nu numai la cantitatea insuficientă, ci și la calitatea slabă a alimentelor. În plus, nu exista nici un regim alimentar adecvat pentru deținuții cu diabet zaharat. CPT a luat act de eforturile depuse de la vizita din 2006 la depozitul poliției din Craiova pentru a oferi mai multe activități deținuților. Aceștia din urmă puteau petrece trei până la cinci ore pe zi (cel mult) în afara celulei lor, în una dintre cele patru cursuri de plimbări și într-o celulă (clubul) dotată cu un post de televiziune și câteva jocuri de societate, cărți și reviste. Pe de altă parte, în depozitele vizitate (...), singura activitate propusă în afara celulelor consta într-o ieșire de 30 - 60 de minute pe zi în cursuri mici și lipsite de orice echipament (care uneori era folosită pentru depozitarea gunoiului, ca la depozitul nr. 8 din București). Prin urmare, deținuții au rămas 23 de ore (sau mai mult) din 24 de ore. În concluzie, condițiile care domneau în depozitele poliției vizitate îi făceau pe acești din urmă indeciși să locuiască pe termen lung de persoane private de libertate (ceea ce continua să fie cazul multor inculpați și condamnați, a se vedea §11). Atâta timp cât persoanele sunt ținute în depozite de poliție pentru perioade prelungite, autoritățile române trebuie să-și intensifice eforturile pentru a răspunde nevoilor fundamentale și pentru a menține demnitatea persoanelor deținute. CPT recomandă încă o dată autorităților române să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în depozitele poliției, fiecare persoană deținută dispune de un spațiu de viață de cel puțin 4 m2 în celulele colective fiecare persoană deținută dispune de o saltea și de pături curate Lamne de acces la lumina naturală, la iluminat artificial și la aerisire să fie adecvate în celule ; orice dispozitiv supranumerar fixat la ferestre trebuie să fie îndepărtat toaletele integrate în celule să fie etanșate la starea de întreținere și de curățenie a celulelor și instalațiilor sanitare sau în mod corect persoanele deținute dispun de produse de igienă personală de bază o alimentație satisfăcătoare (din punct de vedere al calității și cantității) să fie servită persoanelor deținute, în conformitate cu regulile penitenciarelor europene, tuturor persoanelor deținute timp de mai mult de 24 de ore li se acordă cel puțin o oră în aer liber în fiecare zi. În plus, CPT recomandă autorităților române să își continue eforturile pentru a propune o formă sau o altă formă de activitate, pe lângă plimbările zilnice, persoanelor deținute mai mult de câteva zile în depozitele poliției. Dreptul și practica internă relevante 21. Dispozițiile relevante ale legii n 275/2006 privind drepturile persoanelor deținute, precum și jurisprudența internă la care se referă guvernul sunt descrise în cauza Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012). 22. Practica internă relevantă este rezumată în Hotărârile Cucolaș România 17044/03, § 42-44, 26 octombrie 2010) și Porumb România 19832/04, § 41-43, 7 decembrie 2010 23. Dreptul și practica internă relevante în ceea ce privește fumatul pasiv în închisoare sunt descrise în hotărârea Florea c. România 37186/03, § 30, 14 septembrie 2010). Reclamantul susține că condițiile de detenție în depunerea poliției din Craiova constituie tratamente inumane sau degradante, în conformitate cu art. 3 din convenție, care este astfel formulat: Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Excesul căilor de atac interne. El susține că reclamantul nu a sesizat niciodată autoritățile competente să se plângă de condițiile de detenție, pe baza dispozițiilor Legii nr. 275/2006. El face trimitere, de asemenea, la exemplele de jurisprudență pe care le-a prezentat Curții într-o altă cauză similară. 26. Reclamantul a răspuns că calea indicată de guvern nu constituie o cale de atac eficientă, întrucât a explicat pe deplin modul în care ar fi putut remedia condițiile pe care le-a denunțat. 27. Curtea observă că, în ceea ce privește condițiile materiale de detenție, cauza recurentului se referă în special la suprapopularea penitenciară și la condițiile de igienă necorespunzătoare, inclusiv fumatul pasiv. În acest sens, Comisia reamintește că, în cauze recente referitoare la o cauză similară și îndreptată împotriva României, faptul că, având în vedere caracteristicile specifice ale acțiunii indicate de guvern nu constituia o cale de atac efectivă de epuizare de către solicitanți (a se vedea Cucu, citată anterior, punctul 73 și, mutatis mutandis, Iacov Stanciu , citată anterior, § 197-198). Argumentele guvernului nu pot conduce în speță Curtea la o concluzie diferită. Prin urmare, această excepție trebuie respinsă. 28. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 29. Pe baza constatărilor CPT cu privire la condițiile de depunere a poliției din Craiova, făcute în ultimul său raport, reclamantul consideră că exiguitatea spațiului său vital, condițiile de igienă necorespunzătoare, hrana rea și fumatul pasiv, pe care a trebuit să le suporte, încalcă cerințele prevăzute la art. 3.30. Referindu-se la faptele relevante, guvernul consideră că condițiile de detenție ale reclamantului nu depășesc pragul de gravitate impus de art. 3 din Convenție. Acesta subliniază durata scurtă a deținerii la Curtea amintește că art. 3 din convenție impune statului să se asigure că orice persoană aflată în posesia sa este compatibilă cu respectarea demnității umane, care nu supune obligația de a suferi sau de a suferi o intensitate care depășește nivelul inevitabil al suferinței legate de detenție și că, având în vedere cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea persoanei deținute sunt asigurate în mod corespunzător ( Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96 § 92-94, CEDO 2000-XI). În cazul în care se evaluează condițiile de detenție, este necesar să se țină seama de efectele lor cumulative (Dougoz Grecia, nr. 40907/98, § 46, CEDH 2001-II). Choukhovoi c. Rusia, nr. 63955/00, § 31, 27 martie 2008 și Benediktov c. Rusia, nr 106/02, § 37, 10 mai 2007). Acest lucru poate implica obligația, în sarcina statului, de a lua măsuri pentru a proteja un deținut de efectele nocive ale fumatului pasiv atunci când, având în vedere examenele medicale și recomandările medicilor curanti, starea sa de sănătate la nevoie (Elefteriadis c. România , nr. 38427/05, § 48, 25 ianuarie 2011 și Pavalache c. România, n 388746/03, § 88, 18 octombrie 2011). 33. În special, în ceea ce privește spațiul personal acordat reclamantului, Curtea constată că persoana respectivă a suferit efectele unei situații de suprapopulare penitenciară. Întradevăr, după cum confirmă Guvernul, reclamantul, care își împărți celula cu alte șapte persoane, deținea un spațiu individual redus, de aproximativ trei persoane. metri pătrați, ceea ce este sub standardul recomandat de CPT pentru celulele colective (punctul 20 de mai sus). 34. Insuficiența spațiului individual de viață pare să fi fost agravată în acest caz, în special de posibilitatea foarte limitată de a petrece timp în afara celulei. Astfel, mai mult decât o parte a zilei, care nu beneficiază decât de un timp de plimbare foarte redus, și anume, în cel mai bun caz, 90 de minute pe zi (Dimakos c. România, 10675/03, § 46, 6 iulie 2010). 35. Pe lângă problema supraaglomerării închisorii, afirmațiile reclamantului cu privire la condițiile de igienă, în special lipsa de curățenie, sunt mai mult decât plauzibile și reflectă realitățile descrise de CPT în cel mai recent raport întocmit în urma vizitei sale la depozitele de poliție române, inclusiv cel de la Craiova. 36. Chiar dacă Curtea a recunoscut că în speță nimic nu a mai fost .. ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... (3) Indiferent de durata relativ scurtă a acestei detenții, și anume cincizeci și trei de zile, Curtea consideră că condițiile de detenție în cauză nu au eșuat să-l supună pe solicitant unei perioade de intensitate care depășea nivelul inevitabil de suferință inerent detenției (Pop Blaga c. România, n 37379/02, § 46, 27 noiembrie 2012, Tadevosyan c. Armenia, 41698/04, § 55, 2 decembrie 2008 și Kaja c. Grecia , n 32272/03, § 49, 27 iulie 2006). 37. Având în vedere această constatare, Curtea nu consideră că este necesar să se pronunțe mai mult cu privire la partea din spătarul privind expunerea la fumatul pasiv (a se vedea Flaminzeanu c. România , nr. 56664/08, § 99, 12 aprilie 2011). CU PRIVIRE LA ALTE VIOLAȚII ALLEGATE 38. Reclamantul se plânge de arestarea sa și de hotărârile instanțelor române care au consimțit la executarea mandatului european de arestare instituit la 25 iulie 2009 de autoritățile belgiene. În această privință, acesta invocă articolele 5, 6 și 13 din convenție. 39. În ceea ce privește aceste obiecțiuni, Curtea constată că, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu indică nicio formă de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de articolele convenției. În consecință, aceste obiecții sunt în mod evident greșit întemeiate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. III. PRIVIND LEGAREA LEGĂTUREI 41 DIN CONVENȚIA 40. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 41. Reclamantul solicită 3 530 EUR (EUR) pentru prejudiciul material, precum și 15 42. Guvernul consideră că reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu și că nu există nicio legătură cauzală între încălcarea comisă și prejudiciul expus. 43. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 3 000 EUR pentru prejudiciul moral. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 44. Reclamantul solicită, de asemenea, 800 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții, în cadrul onorariilor avocatului său, M Rața, care a prezentat observații în speță. Fără a prezenta o justificare, reclamantul solicită în plus 600 EUR pentru cheltuielile suportate de ceilalți doi avocați care au consultat înaintea dlui Rața. 45. Guvernul arată că cheltuielile suportate cu primii doi avocați ai reclamantului nu au fost susținute și că, în ceea ce privește M. Rața, reclamantul nu a precizat numărul de ore de lucru ale acesteia din urmă. 46. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDH 2000 XI). În speță și având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 800 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul cu reclamantul. Interese moratorii 47. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 000 EUR (trei mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii) 800 EUR (88 de cenți EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată datorate de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 11 iunie 2013, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte