CtEDO 12.07.2013 Auto

KHATER c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
12.07.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KHATER c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 29755/12 Ahmed Mohamed Mahmoud Khater împotriva României introdusă la 5 mai 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Ahmed Mohamed Mahmoud Khater, este un resortisant egiptean născut în 1974 și rezident în prezent în Zagazin în Egipt. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Carmen Elisabeta Tudor, avocată în Constanța. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Geneza lacului Reclamantul a sosit în România în 1996 și a urmat cursurile facultății de medicină la mail-ul Universității Constanța. În 2000 el și-a terminat studiile și-a îndeplinit studiile M.D., cetățean român de religie creștină. După ce viza de ședere a reclamantului a expirat la sfârșitul studiilor, cuplul s-a întors în Egipt sau soția reclamantului nu a reușit să se integreze. După un an de demersuri susținute, reclamantul a obținut din nou dreptul de ședere în România și cuplul zy s-a stabilit imediat. Cuplul are doi copii, un băiat născut în 2005 și o fată născută în 2009. Copiii au cetățenia română de la naștere. Reclamantul a cumpărat un apartament pentru familia sa și a creat mai multe societăți comerciale de drept românesc, prin intermediul cărora exporta lemne în Egipt și importa mărfuri egiptene în România. De îndată ce s-a întors în România, reclamantul a fost contactat de mai multe ori de către persoane care i-au propus să colaboreze cu Serviciul de informații din România ( Reclamantul, care frecventa periodic moscheea Constanța, nu a fost niciodată inclus în cele două organizații non-guvernamentale locale cu scopul de a promova cultura arabă în România ( În 2011, autoritățile române au fost sesizate de autoritățile germane pentru că un resortisant german de origine egiptean, suspectat de legături cu organizații teroriste și a fost refugiat în România, au efectuat o percheziție la sediul celor două ONG-uri. În timpul acestei percheziții, acestea au introdus, printre altele, un document care indică numele persoanelor de origine arabă, inclusiv numele reclamantului, care au donat celor două ONG-uri. Tot în 2011, reclamantul a participat la o demonstrație în fața ambasadei din București pentru a protesta împotriva regimului politic egiptean, care la momentul respectiv era pus în discuție de revoluția egipteană. Cererea de expulzare a reclamantului La 13 octombrie 2011, Parchetul din apropierea tribunalului din București a introdus o cerere de declarare a persoanei nedorite și de interzicere a șederii în România pentru o perioadă de 15 ani. Parchetul și-a întemeiat cererea pe elemente puse la dispoziția sa de către NIS și clasificate de acesta ca fiind strict secrete ), care arată că reclamantul a condus activități de natură să pună în pericol securitatea națională. Procedura în primă instanță În aceeași zi, adică la 13 octombrie 2011, reclamantul a fost citat să se prezinte în fața instanței judecătorești din 14 octombrie 2011. La cererea sa, instanța de apel a amânat examinarea cauzei până la 18 octombrie pentru a-i permite să găsească un avocat. Având în vedere că nu există indicii cu privire la conținutul raportului NIS, reclamantul a formulat o apărare generală, încercând să demonstreze că a avut o viață de familie și socială armonioasă. El a explicat natura legăturilor sale cu cele două ONG-uri, a recunoscut că a participat la manifestarea de sprijin pentru revoluția egipteană și a negat orice activitate care ar putea afecta securitatea națională. El a trimis la dosar documente pentru a-și dovedi teza și a pronunțat audierea a doi martori. Tribunalul și-a respins cererea, pe motiv că eventualele declarații ale martorilor nu puteau fi relevante. Curtea și-a prezentat hotărârea la 18 octombrie 2011. Ea a luat cunoștință de informațiile puse la dispoziția Parchetului de către NIS, dar nu le-a prezentat în apărare. Ea a considerat că aceste informații dovediu că reclamantul punea în pericol securitatea națională în activități de natură să pună în pericol securitatea națională. Curtea reține următoarele dispoziții ale articolului 3 litera (i) și (l) din Legea nr. 51/1991, care reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a României: (i) acte teroriste, concepție sau sprijin pentru astfel de acte (l) crearea sau constituirea unei organizații sau aderarea sau sprijinul acordat unei organizații care are ca obiect una dintre activitățile enumerate la lit. (a) - (k), precum și faptul că organizațiile și grupurile constituite în conformitate cu legea trebuie să se dedice în secret unor astfel de activități. Curtea reamintește, de asemenea, dispozițiile art. 44 din Legea nr. 535/2004, conform căreia decizia de a le declara nedorite în România sau de a le interzice șederea în România poate fi luată împotriva cetățenilor străini sau apatrizi pe care există date sau indicii rezonabile pe care le au dreptul să comită acte teroriste sau să favorizeze terorismul, în cazul în care măsura de interdicție de a părăsi țara nu ar fi fost deja luată împotriva lor. Chiar dacă străinul este titular al unui permis de ședere temporară (...) acesta poate fi declarat nedorit, având în vedere aplicarea textelor legii menționate anterior, precum și faptul că România, în calitate de membru al Organizației Națiunilor Unite, este angajată să refuze dreptul de ședere pe teritoriul său persoanelor care finanțează, proiectează, sprijină sau comit acte de natură teroristă. Curtea de apel consideră că măsura de land a teritoriului nu era contrară articolului 8 din convenție, în măsura în care aceasta era prevăzută prin lege, în special art. 85 din Ordonanța de urgență a guvernului nr. 194/2002 (a se vedea dreptul intern relevant Mai jos), a urmărit un scop legitim, fie protecția securității naționale, și a fost justificată având în vedere natura și gravitatea activităților desfășurate de solicitant; ea a amintit în cele din urmă că, dat fiind caracterul strict secret al datelor puse la dispoziția sa de către procuror și NIS, legea îi interzicea să facă publice motivele concrete care au stat la baza deciziei sale. Instanța a acceptat astfel cererea Parchetului, a declarat persoana nedorită și a dispus detenția sa în așteptarea expulzării sale de pe teritoriu. Reclamantul a fost expulzat în aceeași zi. Acțiune în casare prin intermediul avocatului pe care îl alesese în România, reclamantul se ocupase de recurs. El s-a plâns în special de faptul că nu i s-a dat nici un indiciu cu privire la datele colectate de NIS pentru a-i permite să-și pregătească apărarea. El a susținut că citatul i-a fost predat în ajunul audierii și că termenele dintre audieri erau atât de scurte încât i-a fost imposibil să se pregătească. El a susținut că termenul foarte scurt în care Curtea a pronunțat cauza n În special, Înalta Curte nota că Tribunalul de apel a efectuat o analiză efectivă și nu formală a informațiilor colectate de NIS și a concluzionat că reclamantul era suspectat de acte de terorism. Aceasta a stabilit unde se aflau instanțele de a face publice datele puse la dispoziția acestora de NIS. Cu toate acestea, Comisia a considerat că reclamantul a beneficiat de garanții suficiente și adecvate în timpul procedurii, în conformitate cu cerințele articolelor 6 și 8 din convenție. De asemenea, Înalta Curte a respins ca nefondate afirmațiile reclamantului potrivit cărora demersurile NIS erau măsuri de represalii împotriva sa din cauza refuzului său de a colabora cu Serviciul. L La 18 octombrie 2011, după pronunțarea hotărârii din cauza hotărârii din cauza instanței, reclamantul a fost condus la aeroport și trimis înapoi în Egipt unde locuiește de atunci. În 2012, soția reclamantului s-a dus cu cei doi copii ai lor în Egipt pentru a încerca să-și reconstruiască familiile. Totuși, potrivit reclamantului, viața lor este în pericol din cauza confruntărilor confesionale dintre majoritatea musulmană și creștinii minoritari din țară. Reclamantul explică că soția sa este creștină, ea riscă să fie victima răzbunării interconfesionale la fel ca și copiii lor și că el chiar care, ca un musulman căsătorit cu o creștină, este perceput ca un trădător la Islam. În plus, din cauza mișcărilor sociale, copiii nu au acces la educație sau servicii medicale în Egipt. Din aceste motive, familia reclamantului a revenit în România. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante ale ordinului de urgență al guvernului n 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor din România, astfel cum este în vigoare la data faptelor, a Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională și a Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului sunt descrise în cauza S.C. c. România ((dec.), nr 9356/11, 6 martie 2012). GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție, reclamantul se plânge că, deși avea reședința legală în România, a fost declarat persoană nedorită și interzisă pe teritoriu fără ca motivele acestei decizii să fie comunicate sau examinate efectiv de instanțe. Din aceleași motive, el consideră victima unei încălcări a dreptului său la respectarea vieții sale de familie garantate prin art. 8 din convenție și susține că încercările de a-și reuni familia în Egipt au eșuat ca urmare a faptului că soției și copiilor lor de a se integra în această țară. Decizia de expulzare a reclamantului, cu reședința în mod regulat pe teritoriul statului pârât, a fost conformă cu cerințele procedurale prevăzute la art. 1 alineatul (1) din Protocolul nr. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața de familie, în sensul articolului 8 din convenție, din cauza măsurii de a-l declara persoană nedorită și de a interzice șederea în România

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă