Comunicat la 14 februarie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere n 36328/13 Amine HASSINE împotriva României introdusă la 30 aprilie 2013 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, Amine Hassine, este un resortisant tunisian născut în 1982 și rezident în prezent în Tunisia. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul A. Irimies, avocat la Cluj Napoca. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2007, reclamantul a intrat în România și-a stabilit în mod legal reședința la Cluj-Napoca. În 2009, s-a căsătorit cu un resortisant român și au avut un copil. Reclamantul a beneficiat de un permis de ședere La 7 noiembrie 2012, la ora 17:00, a primit o convocare la 9 noiembrie 2012, ora 9:00, în fața Curții de Apel de la București, pentru o procedură al cărei obiect era solicitarea Parchetului în apropierea Curții de Apel de a-l declara nedorit pe teritoriul României din motive legate de securitatea națională. La 8 noiembrie 2011, la prânz, reclamantul a trimis un fax Curții de Apel care solicita un nou termen pentru pregătirea apărării sale și angajarea unui avocat. Soția reclamantului a formulat, de asemenea, o cerere de intervenție bazată pe dreptul la respectarea vieții de familie. Curtea de Apel a examinat cazul la ședința din noiembrie 2013 la ora 13:30, în prezența reprezentanților Parchetului și Ministerului de Interne, dar în absența reclamantului și a avocatului său. Reprezentantul Ministerului a informat Curtea de Apel că reclamantul nu avea intenția de a angaja un avocat și că, în orice caz, dorește să părăsească România. Pe baza acestor informații și ținând cont de caracterul urgent al procedurii, Curtea de Apel a respins cererea de amânare și a respins, de asemenea, cererea de intervenție a soției reclamantului pe motiv că procedura se referea numai la acesta din urmă. Parchetul furnizează Curții de Apel documente din partea Serviciului de Informații din România care susțineau că reclamantul prezintă un pericol pentru securitatea națională. Aceste documente fiind clasificate strict secrete mai puțin secrete, nu erau accesibile nici reclamantului, nici avocatului său. Printr-o hotărâre pronunțată în aceeași zi, Curtea de Apel a primit cererea de Parchet, a declarat recurentul nedorit pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani și a ordonat arestarea sa în vederea expulzării. Având în vedere faptul că aceste măsuri au fost luate din motive legate de securitatea națională, Curtea de Apel a indicat că niciun document sau informații care au stat la baza hotărârii sale nu puteau fi făcute publice. În seara zilei de 9 noiembrie 2012, reclamantul a fost arestat și condus la centrul de detenție al Arad în vederea expulzării sale, care a avut loc la decembrie 2012. Avocatul reclamantului a formulat un recurs împotriva hotărârii din 9 noiembrie 2012. El a invocat mai multe încălcări ale convenției în ceea ce privește, printre altele, respectarea dreptului la apărare și respectarea vieții de familie. Prin hotărârea definitivă din 12 decembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul. Înalta Curte a considerat că respingerea cererii de amânare a procedurii a fost justificată din momentul în care procedura de citat a fost îndeplinită în mod regulat. Comisia a considerat că, chiar dacă documentele și informațiile care au întemeiat hotărârea Curții de Apel nu puteau fi transmise reclamantului, aceasta din urmă instanță exercitase o examinare efectivă a cererii de Parchet și a înscrisurilor clasificate ca fiind strict secrete În ceea ce privește presupusa încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie, Înalta Curte a considerat că măsura era necesară pentru securitatea națională și că era proporțională cu acest scop. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante din Ordonanța de urgență a guvernului 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor din România sunt astfel formulate. art. 85 Declarația unui străin nedorit este o măsură luată împotriva unei persoane care a desfășurat sau desfășoară activități de natură să pună în pericol securitatea națională sau ordinea publică sau dacă există suficiente informații care să arate că intenționează să desfășoare astfel de activități. Măsura prevăzută la alineatul precedent este luată de Curtea de Apel de la București, la propunerea procurorului desemnat în acest scop, numit la Parchetul de lângă Curtea de Apel de la București. Procurorul sesizează Curtea de Apel, la propunerea instituțiilor cu atribuții în domeniul ordinii publice și al securității naționale care dispun de informații sau indicii în sensul alineatului (1). Datele și informațiile care stau la baza propunerii de a declara un străin nedorit din motive legate de securitatea națională sunt puse la dispoziția instanței, în condițiile prevăzute de actele normative care reglementează activitățile legate de securitatea națională și protecția informațiilor clasificate. Cererea prevăzută la al doilea paragraf se soluționează în camera Consiliului, împreună cu citația părților. Curtea de Apel informează străinul cu privire la faptele care stau la baza cererii, cu respectarea dispozițiilor actelor normative care reglementează activitățile legate de securitatea națională și protecția informațiilor clasificate. Curtea de apel emite o hotărâre motivată, în termen de zece zile de la cererea formulată în condițiile prevăzute la alineatul (2). Hotărârea instanței este definitivă. În cazul în care străinul este declarat nedorit din motive de securitate națională, datele și informațiile care justifică decizia nu sunt menționate în conținutul deciziei respective. Decizia se comunică în străinătate și Oficiului pentru imigrație din România, pentru a fi pusă în aplicare. Dreptul de ședere al străinului încetează la data pronunțării hotărârii declarantului nedorit. Execuția hotărârii prin care străinul a fost declarat nedorit se efectuează prin reconversia străinului la frontieră sau în țara sa de origine, de către personalul specializat al Oficiului pentru imigrație din România. Străinul poate fi declarat nedorit pentru o perioadă de cinci până la cincisprezece ani (...) art. 92 Depărtarea străinilor de teritoriu este interzisă în următoarele cazuri: (...) dacă există strigăte justificate că viața lui este pusă în pericol sau că va fi supus torturii, tratamente degradante și inumane în statul în care trebuie trimis dacă expulzarea este interzisă prin tratatele internaționale la care este parte România. (...) Sunt excluși de la aplicarea alin. (1)... străinii care prezintă un pericol pentru ordinea publică, pentru securitatea națională sau care suferă de o boală care amenință sănătatea publică și care refuză să se supună măsurilor stabilite de autoritățile medicale. ) vizează restricționarea temporară a libertății de mișcare pe teritoriul statului român, ordonată de un magistrat împotriva unui străin (...) care a fost declarată nedorită (...) Plasarea într-un centru specializat a străinilor declarați indezirabili este ordonată de instanța care a declarat persoana nedorită printr-o hotărâre conform art. 85 alin. Dispozițiile Legii nr. 122/2006 privind azilul din România precedă aplicarea dispozițiilor acestei ordonanțe, cu excepția cazurilor în care motive legate de securitatea națională sau de ordinea publică impun expulzarea străinilor de pe teritoriul României. art. 3 din Legea nr. 51/91 privind securitatea națională este astfel formulat în partea sa relevantă Constituie o amenințare la adresa securității naționale a României (...) actele teroriste, concepția lor sau sprijinul acordat acestor acte (...) crearea sau constituirea unei organizații (...) având ca scop una dintre acestea activități enumerate la literele (a) - (k) de mai sus, precum și faptul că, pentru organizațiile și grupurile constituite în conformitate cu legea, de a se angaja în secret în astfel de activități. art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, în vigoare la momentul faptelor, este astfel redactat în partea sa relevantă (1) Împotriva cetățenilor străini sau apatrizi cu privire la care există date sau indicii rezonabile că intenționează să realizeze acte teroriste sau să favorizeze terorismul, se dispune ca acestea să fie declarate nedorite în România sau să fie interzise șederea lor în România, în cazul în care măsura de interzicere a părăsirii țării nu ar fi fost dispusă împotriva lor.... Recurentul se plânge în special de lipsa de libertate a acestuia în vederea expulzării. Invocând articolele 5 și 6 din convenție, acesta se plânge în mod special de lipsa contradictorie a procedurii prin care a fost decisă expulzarea și privarea de libertate și de lipsa motivării hotărârilor pronunțate de instanțele interne. Reclamantul susține că măsura de expulzare a acestuia și interdicția de ședere pronunțată împotriva sa încalcă dreptul său la respectarea vieții private și de familie garantat prin art. 8 din convenție. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție, se plânge că, în cadrul procedurii declarantului nedorit, nu a beneficiat de garanții procedurale adecvate pentru a-l proteja împotriva arbitrarului. • În special, privarea de libertate suferită de el ca urmare a plasării sale într-un centru special a fost prevăzută de o lege previzibilă respectă cerințele art. 5 alin. (4) din Convenție, în special în ceea ce privește respectarea principiilor contradicției și egalității armelor (A. și altele c. Regatul Unit [GC], n 3455/05, 19 februarie 2009) A existat, din cauza expulzării și a interdicției de ședere a reclamantului, încălcarea dreptului său la respectarea vieții sale private și de familie, în sensul articolului 8 din convenție Măsurile luate împotriva reclamantului au fost conforme cu cerințele procedurale prevăzute la art. 1 din Protocolul nr.
Communiquée le 14 février 2014
Requête n
o
36328/13
Amine HASSINE
contre la Roumanie
introduite le 30 avril 2013
Le requérant, M. Amine Hassine, est un ressortissant tunisien né en 1982 et résidant actuellement en Tunisie. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
En 2007, le requérant entra en Roumanie et établit légalement sa résidence à Cluj-Napoca. En 2009, il épousa une ressortissante roumaine et ils eurent un enfant. Le requérant bénéficiait d'une carte de séjour «
vie familiale
», valable jusqu'en 2015.
Le 7 novembre 2012, à 17 heures, il reçut une convocation pour le 9
novembre 2012 à 9 heures devant la cour d'appel de Bucarest pour une procédure dont l'objet était la demande du parquet près la cour d'appel de le déclarer indésirable sur le territoire roumain pour des raisons liées à la sécurité nationale.
Le 8 novembre 2011 à midi, le requérant envoya un fax à la cour d'appel demandant un nouveau délai pour préparer sa défense et engager un avocat. L'épouse du requérant forma également une demande d'intervention fondée sur le droit au respect de la vie familiale.
La cour d'appel examina l'affaire à l'audience qui eut lieu le
9
novembre
2013 à 13 heures 30 en présence des représentants du parquet et du ministère de l'Intérieur, mais en l'absence du requérant et de son avocat. Le représentant du ministère informa la cour d'appel que le requérant n'avait pas l'intention d'engager un avocat et qu'en tout état de cause, il souhaitait quitter la Roumanie.
S'appuyant sur ces informations et relevant le caractère urgent de la procédure, la cour d'appel rejeta la demande d'ajournement. Elle rejeta également la demande d'intervention de l'épouse du requérant au motif que la procédure ne concernait que ce dernier.
Le parquet fournit à la cour d'appel des documents provenant du Service roumain de renseignement qui affirmait que le requérant présentait un danger pour la sécurité nationale. Ces documents étant classifiés «
strict secret
», ils n'étaient accessibles ni au requérant ni à son avocat.
Par un jugement rendu le même jour, la cour d'appel accueillit la demande du parquet, déclara le requérant indésirable sur le territoire roumain pendant une période de 5 ans et ordonna son arrestation en vue de l'expulsion. Eu égard au fait que ces mesures étaient prises pour des motifs liés à la sécurité nationale, la cour d'appel indiqua qu'aucun document ou information qui ont fondé son jugement ne pouvaient être rendus publics.
Le soir du 9 novembre 2012, le requérant fut arrêté et conduit au centre de rétention d'Arad en vue de son expulsion qui eut lieu le
5
décembre
2012.
L'avocat du requérant forma un pourvoi contre le jugement du 9
novembre
2012.Il alléguait plusieurs violations de la Convention en ce qui concerne notamment le respect du droit à la défense et le respect de la vie familiale.
Par un arrêt définitif du 12 décembre 2013, la Haute Cour de cassation et de Justice rejeta le pourvoi. La Haute Cour estima que le rejet de la demande d'ajournement était justifié dès lors que la procédure de citation avait été régulièrement accomplie. Elle estima que, même si les documents et les informations qui ont fondé le jugement de la cour d'appel ne pouvaient pas être transmis au requérant, cette dernière juridiction avait exercé un examen effectif de la demande du parquet et des pièces classées «
strict secret
» versées au dossier. Quant à la prétendue violation du droit au respect de la vie familiale, la Haute Cour jugea que la mesure était nécessaire à la sécurité nationale et qu'elle était proportionnée à ce but.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes de l'ordonnance d'urgence du gouvernement
n
o
194 du 12 décembre 2002 sur le régime des étrangers en Roumanie sont ainsi libellées
:
Article 85
«
1.
La déclaration d'un étranger indésirable est une mesure prise à l'encontre d'une personne qui a mené ou mène des activités de nature à mettre en danger la sécurité nationale ou l'ordre public, ou s'il existe des informations suffisantes montrant qu'il a l'intention de mener de telles activités.
2.
La mesure prévue au paragraphe précédent est prise par la cour d'appel de Bucarest, sur proposition du procureur désigné à cet effet, nommé auprès du parquet près la cour d'appel de Bucarest. Le procureur saisit la cour d'appel, sur proposition des institutions ayant des attributions dans le domaine de l'ordre public et de la sécurité nationale qui disposent d'informations ou d'indices allant dans le sens du paragraphe premier.
3.
Les données et les renseignements qui fondent la proposition de déclarer un étranger indésirable pour des raisons liées à la sécurité nationale sont mis à la disposition de la juridiction, dans les conditions établies par les actes normatifs qui régissent les activités liées à la sûreté nationale et la protection des renseignements classés.
4.
La demande prévue au deuxième alinéa est jugé en chambre du conseil, avec la citation des parties. La cour d'appel informe l'étranger des faits qui fondent la demande, dans le respect des dispositions des actes normatifs qui régissent les activités liées à la sûreté nationale et la protection des renseignements classés.
5.
La cour d'appel rend un jugement motivé, dans un délai de dix jours à compter de la demande formulée dans les conditions prévues à l'alinéa 2. La décision de la juridiction est définitive. Lorsque l'étranger est déclaré indésirable pour des raisons liées à la sécurité nationale, les données et les renseignements qui justifient la décision ne sont pas mentionnés dans le contenu de ladite décision.
6.
La décision est communiquée à l'étranger et à l'Office roumain pour l'immigration, pour qu'elle soit mise à exécution.
7.
Le droit de séjour de l'étranger cesse à la date du prononcé du jugement le déclarant indésirable.
8.
L'exécution du jugement par lequel l'étranger a été déclaré indésirable est réalisée par la reconduite de l'étranger à la frontière ou dans son pays d'origine, par le personnel spécialisé de l'Office roumain pour l'immigration.
9.
L'étranger peut être déclaré indésirable pour une période de cinq à quinze ans (...)
»
Article 92
«
1.
L'éloignement des étrangers du territoire est interdit dans les cas suivants
:
(...)
e)
s'il y a des criantes justifiées que sa vie est mise en danger ou qu'il sera soumis à la torture, à des traitements dégradants et inhumains dans l'État où il doit être envoyé
;
f)
si l'éloignement est interdit par les traités internationaux auxquels la Roumanie est partie.
(...)
4.
Sont exclus de l'application de l'alinéa 1 (...) les étrangers qui présentent un danger pour l'ordre public, pour la sécurité nationale ou qui souffrent d'une maladie qui menace la santé publique et qui refuse de se soumettre aux mesures établies par les autorités médicales.
»
Article 97
«
1.
Le placement dans un centre spécial (
luarea in custodie publica
) vise à restreindre temporairement la liberté de mouvement sur le territoire de l'État roumain, ordonné par un magistrat contre un étranger (...) qui a été déclaré indésirable (...)
4.
Le placement dans un centre spécialisé des étrangers déclarés indésirables est ordonné par la juridiction qui a déclaré la personne indésirable par un jugement comme cela est prévu par l'article 85 alinéa 5. Le placement cesse lors de l'exécution de la décision, dans les conditions prévues par l'article 85 alinéa 8.
(...)
»
Article 147
«
Les dispositions de la loi numéro 122/2006 sur l'asile en Roumanie prévalent sur l'application des dispositions de cette ordonnance, à l'exception des cas où des raisons liées à la sécurité nationale ou à l'ordre public imposent l'éloignement des étrangers du territoire de la Roumanie.
»
L'article 3 de la loi n
o
51/1991 sur la sûreté nationale est ainsi libellé dans sa partie pertinente
:
«
Constituent une menace pour la sûreté nationale de la Roumanie
:
(...)
i)
les actes terroristes, leur conception ou le soutien apporté à de tels actes
;
(...)
l)
la création ou la constitution d'une organisation (...) ayant pour finalité l'une des
activités énumérées aux points a) à k) ci-dessus, ainsi que le fait, pour des organisations et groupes constitués en conformité avec la loi, de se livrer en secret à de telles activités.
»
L'article 44 de la loi n
o
535/2004 sur la prévention et la lutte contre le terrorisme, en vigueur à l'époque des faits, est ainsi rédigé dans sa partie pertinente
:
«
(1)
Contre les citoyens étrangers ou apatrides sur lesquels existent des données ou des indices raisonnables qu'ils ont l'intention de réaliser des actes terroristes ou de favoriser le terrorisme il est ordonné la mesure de les déclarer indésirables en Roumanie ou d'interdire leur séjour dans le pays, si la mesure d'interdiction de quitter le pays n'avait pas été ordonnée à leur encontre.
(...)
»
1.
Le requérant se plaint de l'irrégularité de sa privation de liberté en vue de l'expulsion. Invoquant les articles 5 et 6 de la Convention, il se plaint particulièrement de l'absence de contradictoire de la procédure par laquelle son expulsion et sa privation de liberté ont été décidées et du défaut de motivation des décisions rendues par les juridictions internes.
2.
Le requérant allègue que la mesure d'expulsion dont il a fait l'objet ainsi que l'interdiction de séjour prononcée à son encontre portent atteinte à son droit au respect de la vie privée et familiale garanti par l'article 8 de la Convention.
3.
Invoquant l'article 1 du Protocole n
o
7 à la Convention, il se plaint de ce que, dans le cadre de la procédure le déclarant indésirable, il n'a pas bénéficié de garanties procédurales adéquates pour le protéger contre l'arbitraire.
1.
Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l'article 5
§
1 de la Convention
? En particulier, la privation de liberté subie par lui à la suite de son placement dans un centre spécial était-elle prévue par une loi «
prévisible
» et «
accessible
», au sens de l'article 5 § 1 de la Convention
?
2.
La procédure qui a abouti à la privation de liberté du requérant était
‑
elle conforme aux exigences de l'article 5 § 4 de la Convention, notamment en ce qui concerne le respect des principes du contradictoire et de l'égalité des armes (
[GC], n
o
3455/05, 19
février 2009)
?
3.
Y a-t-il eu, en raison de l'expulsion et de l'interdiction de séjour du requérant, violation de son droit au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l'article 8 de la Convention
?
4.
Les mesures prises à l'encontre du requérant étaient-elles conformes aux exigences procédurales de l'article 1 du Protocole n
o
7
?