M.N.A. c. ROUMANIE

M.N.A. c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)

Comunicat la 30 septembrie 2014 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 19943/13 M.N.A. împotriva României introdusă la 18 martie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl M.N.A. este un resortisant pakistanez născut în 1980 și rezident în Sargodha (Pakistan). El este reprezentat în fața Curții de către dl Bozai, avocată la București. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cauzei la 6 noiembrie 2010, reclamantul a intrat în România, prevalând o viză de studii pentru 90 de zile. deși este necesar să urmeze o formare la o universitate de medicină din Iasi, reclamantul nu s-a prezentat la cursuri. În februarie 2011, dreptul de ședere al reclamantului a expirat. La 15 martie 2011, reclamantul a fost identificat de către Oficiul Român pentru Imigrație din Ialomița din România ca locuind ilegal în România. În aceeași zi, în aceeași zi, reclamantul a luat o decizie de a părăsi teritoriul României în termen de 15 zile. Reclamantul nu a respectat această decizie. La 17 martie 2011, reclamantul a depus o cerere de azil pe lângă adresa de e-mail, susținând că, în Pakistan, el era supus persecuțiilor. În procedura de azil, reclamantul a declarat că știa foarte bine limba urdu și că cunoștințele sale despre limba engleză erau satisfăcătoare. Printr-o decizie din 9 mai 2011, tribunalul departamental din Galați a respins cererea reclamantului. În urma unei contestații a reclamantului, printr-o hotărâre definitivă din 5 aprilie 2012, tribunalul departamental din Galați a confirmat decizia acestuia. Între timp, la 28 martie 2012, reclamantul s-a căsătorit cu un cetățean român, P.M. La 8 mai 2012, reclamantul a depus o cerere de prelungire a dreptului său de ședere în România în calitate de membru de familie al unui cetățean român. Data stabilită de către statul român pentru examinarea acestei cereri a fost 8 august 2012. Procedura inițiată de Parchet pentru a declara persoana nedorită și pentru a-l plasa într-un centru pentru străini la 5 iulie 2012, Serviciul Român de Informații ( mai mult de zece ani, pe motiv că informațiile serioase indicau faptul că acesta conducea activități de natură să pună în pericol siguranța națională. NIS și-a întemeiat cererea pe documente și informații prezentate la Parchet, clasificate ca secrete de stat de nivel ). SRI și-a desfășurat activitățile în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională ( Pentru o perioadă de zece ani, din motive legate de securitatea națională. El și-a întemeiat cererea pe articolele 3 literele (i) și (l) din Legea nr. 51/1991/44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului ( De asemenea, el a solicitat ca persoana respectivă să fie plasată într-un centru pentru străini (plasarea in custodie publica) în așteptarea îndepărtării sale de teritoriu. Parchetul susținea că din documentele puse la dispoziția sa de către NIS reiese că reclamantul desfășurase activități care aduceau atingere securității naționale. Procedura în fața instanței de apel 10. Documentele furnizate de NIS la Parchet pentru a-și susține cererea au fost depuse în dosarul cauzei pentru ca instana de apel să le poată examina. La 8 iulie 2012, reclamantul nu a avut acces la aceste documente. În cursul procesului din 9 iulie 2012, în fața instanței judecătorești, a fost prezent un interpret în limbile engleză și nepaleză. Reclamantul, prin intermediul interlocutorului, a fost informat cu privire la obiectul procedurii. 13. Instanța de recurs a pus la dispoziția reclamantului o copie a actului de sesizare emis de Parchet. Reclamantul a amânat procedura pentru a putea angaja un avocat și a solicitat permisiunea de a depune înscrisuri la dosar. 14. Instanța de apel, menționând caracterul urgent al procedurii, dar și faptul că actul de sesizare nu a fost comunicat la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ore pentru a afla despre plângerea formulată împotriva sa. Instanța de apel a acordat apoi la adresa să traducă reclamantului actul de sesizare. Reclamantul a vărsat la dosarul copie a unui act temporar de identitate care să ateste calitatea sa de solicitant de azil în România, valabil din 17 ianuarie, 6 februarie 2012, și o dovadă a cererii sale din partea Departamentului de Imigrație pentru a obține un permis de ședere în calitate de membru de familie al unui cetățean român. Reclamantul a susținut în fața tribunalului apel că întoarcerea sa în Pakistan ar pune viața în pericol și că a vrut să rămână în România aproape de soția sa. 16. Printr-o hotărâre din 9 iulie 2012, instanța de apel a dat dreptul la cererea Parchetului, a declarat reclamantului mail-off pentru o perioadă de zece ani și a dispus plasarea sa într-un centru specializat până la executarea hotărârii, fără ca această perioadă să depășească optsprezece luni. Instanța de apel a indicat că, prin examinarea informațiilor comunicate de NIS, clasificate ca secrete de stat de nivel Foarte secretă, instanța constată că acestea dovedesc că cetățeanul străin desfășoară activități care sunt de natură să pună în pericol siguranța națională 17. Curtea a citat apoi textele art. 3 lit. (i) și (l) din Legea nr. 51/91 și 44 din Legea 535/2004. De asemenea, Comisia a remarcat faptul că reclamantul putea fi declarat nedorit în pofida cererii adresate ui .. ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 18. Instanța de apel a considerat apoi că ingerința în viața de familie a reclamantului era prevăzută de lege, avea un scop legitim și era necesară într-o societate democratică. Ea a menționat că drepturile de autor ale reclamantului fuseseră respectate și că măsura era justificată de natura și gravitatea activităților desfășurate [de solicitant] 19. La 23 iulie 2012, reclamantul a fost transferat în Pakistan. Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție 20. La 24 iulie 2012, prin intermediul unui avocat, reclamantul a formulat o acțiune în fața Curții Supreme de Casație și Justiție ( 21, reclamantul a solicitat anularea măsurii declarantul nedorit și a măsurii de plasare în centru pentru străini și, în subsidiar, reducerea perioadei în care acesta nu putea intra pe teritoriul României. El susținea că a fost citat pentru a-și pregăti apărarea. El s-a plâns, de asemenea, de refuzul instanței de apel de a amâna procedura în timp ce legea îi permitea. El a indicat faptul că interpretul prezent în lantură nu cunoștea limba sa maternă, și anume limba urdu, și că traducerea a fost asigurată în limba engleză. El a indicat faptul că respingerea cererii sale de amânare pentru a fi reprezentat de un avocat, a avut privat de posibilitatea de a avea acces la documentele strict secrete mai mult, deoarece numai avocații puteau solicita accesul la aceste documente, ca urmare a unei proceduri specifice. El susține că procedura în fața instanței de recurs nu a fost contradictorie și că drepturile sale la apărare nu au fost respectate. 22. Ulterior, reclamantul a considerat că nu a desfășurat nicio activitate de natură să pună în pericol securitatea națională a țării și că nu a fost condamnat niciodată în mod penal pentru acte legate de terorism. În cele din urmă, el a indicat că a trăit cu soția sa și că a făcut mai multe cereri la autoritățile române pentru a obține un permis de ședere, o astfel de cerere fiind încă în curs de desfășurare în fața acesteia. 23. Prin hotărârea definitivă din 19 septembrie 2012, Înalta Curte a respins acțiunea reclamantului și a considerat că a reieșit din documentele clasificate care au stat la baza hotărârii contestate că hotărârea a examinat în mod corect aspectele legate de securitatea națională și că măsurile ordonate erau justificate de faptele imputate reclamantului. Dreptul intern relevant 24. Prin urmare, dispozițiile relevante din Ordonanța de urgență a guvernului nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor din România, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 157/2011 și în vigoare la momentul faptelor, sunt formulate în art. 85. (1) Declararea unui străin nedorit este o măsură luată împotriva unei persoane care a desfășurat sau desfășurat activități de natură să pună în pericol securitatea națională sau ordinea publică sau în cazul în care există suficiente informații care indică faptul că aceasta are dreptul să desfășoare astfel de activități. Măsura prevăzută la alineatul precedent este luată de tribunalul judecătoresc de la București, la propunerea procurorului desemnat în acest scop, numit pe lângă Parchetul din apropierea tribunalului de la București. Procurorul sesizează instanța de judecată, la propunerea instituțiilor cu atribuții în domeniul ordinii publice și al securității naționale, care dispun de informații sau de informații în sensul alineatului (1). (3) Datele și informațiile care stau la baza propunerii de declarare a unui străin nedorit din motive legate de securitatea națională sunt puse la dispoziția instanței, în condițiile prevăzute în actele normative care reglementează activitățile legate de securitatea națională și protecția informațiilor clasificate. (4) Cererea prevăzută în al doilea paragraf este judecată în camera consiliului, împreună cu citația părților. Instanța de apel informează în străinătate faptele care stau la baza cererii, cu respectarea dispozițiilor actelor normative care reglementează activitățile legate de securitatea națională și protecția informațiilor clasificate. (5) Instanța judecătorească emite o hotărâre motivată, în termen de zece zile de la data cererii formulate în condițiile prevăzute la alin. (2). Hotărârea instanței este definitivă. În cazul în care străinul este declarat nedorit din motive de securitate națională, datele și informațiile care justifică decizia nu sunt menționate în conținutul hotărârii menționate. (6) Tribunalul este comunicat în străinătate și, pentru executare, în cadrul Oficiului român pentru imigrație. (7) Dreptul de ședere în străinătate încetează la data pronunțării hotărârii declarantului indezirabil. (8) Execuția hotărârii prin care străinul a fost declarat indezirabil este efectuată de reconversia din străinătate la frontieră sau în țara sa de origine, de către personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrație. (9) Străinul poate fi declarat nedorit pentru o perioadă de cinci-cinci ani (...) art. 86 (1) Tribunalul prevăzut la art. 85 alin. (5) poate fi contestat printr-un recurs în recurs, în termen de zece zile de la data comunicării, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte pronunță o hotărâre în termen de cinci zile de la data depunerii recursului în recurs. (2) Utilizarea căii de atac prevăzute în alin. (1) nu are efect suspensiv asupra executării lacundului prin care străinul a fost declarat nedorit (...). art. 97 (1) Plasarea într-un centru special (luna in custodie publica ) vizează restricționarea temporară a libertății de mișcare pe teritoriul statului român, ordonată de un magistrat împotriva unui străin care nu a putut fi îndepărtat sub escortă în termenul prevăzut de lege, în cazul uneia dintre următoarele situații (...) c) străin a fost declarat persoană nedorită pe teritoriul României (...) (3) Plasarea într-un centru specializat al străinilor poate fi ordonată de către o instanță în același timp cu pronunțarea hotărârii judecătorești prin care se declară nedorită în străinătate (...). În acest caz, plasarea într-un centru specializat încetează în timpul distanței de teritoriu, fără a mai putea depăși 18 luni. 25. 51/1991 privind securitatea națională este astfel formulată în partea sa relevantă constituie o amenințare la adresa securității naționale a României: (...) actele teroriste, concepția lor sau sprijinul acordat acestor acte (...) crearea sau constituirea unei organizații (...) având ca obiect una dintre activitățile enumerate la literele (a) - (k) de mai sus, precum și faptul că organizațiile și grupurile constituite în conformitate cu legea trebuie să se dedice în secret unor astfel de activități. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, în vigoare la momentul faptelor, este astfel redactat în partea sa relevantă (1) Măsura de declarare a cetățenilor străini sau apatrizi indezirabili în România sau de interzicere a șederii lor în România este luată în cazul în care datele sau indicii rezonabili care indică faptul că au intenția de a efectua acte teroriste sau de a favoriza terorismul, în cazul în care măsura de interzicere a părăsirii țării nu a fost pronunțată împotriva lor. (2) Dispozițiile primului paragraf se aplică și reclamanților de azil (...) GRIEF 27. Invocând art. 5 alin. (1) lit. (f) din Convenție, reclamantul se plânge că privarea sa de libertate era prevăzută de un text care nu prezenta calitatea legii în sensul Convenției. În special, consideră că legea internă era imprevizibilă și nu îi oferea nivelul minim de protecție împotrivarbitrului. 28. Pe teren de la art. 5 alineatul (4) din Convenție, se plânge că dreptul intern nu prevedea o cale de atac pentru contestarea măsurii de plasare în centrul separat de recursul împotriva hotărârii pronunțate împotriva unei persoane nedorite. El adaugă că procedura prin care a contestat încetarea procedurii nu a fost contradictorie din cauza caracterului secret al informațiilor și a faptului că nu i s-a prezentat nici un fapt reprobabil. Acesta indică faptul că accesul la informații mai puțin secrete Nu este permis cetățenilor străini, iar accesul avocaților la aceste documente este condiționat de o decizie a instanței de apel în acest sens. Prin urmare, este găsit în posibilitatea de a contesta faptele și autenticitatea probelor prezentate împotriva lui. 29. Invocând art. 8 din Convenție, acesta se plânge că supravegherea sa de către NIS și colectarea și stocarea informațiilor referitoare la acesta constituie o interferență ilegală în dreptul său la respectarea vieții sale private. În această privință, acesta arată că legea internă nu descrie în niciun caz circumstanțele în care NIS poate monitoriza persoane și colecta informații cu privire la acestea și că nicio limită nu este stabilită în timp în ceea ce privește datele colectate și durata arhivării acestora. În mod similar, decizia NIS de a supraveghea o persoană, în speță reclamantul, nu este supusă niciunui control. 30. Reclamantul susține, în sfârșit, că măsura de la distanță a teritoriului la care a fost supus, precum și interdicția de ședere pronunțată împotriva sa aduc atingere dreptului său la respectarea vieții private și de familie garantat prin art. 8 din convenție. El consideră că legea internă aplicabilă nu era previzibilă și că ingerința în dreptul său la respectarea vieții sale de familie era disproporționată și arbitrară în măsura în care nu a avut nicio comunicare cu privire la faptele reproșate care ar fi justificat această măsură. Deprivarea de libertate pe care a suferit-o ca urmare a plasării sale într-un centru specializat era prevăzută de o lege previzibilă, în sensul art. 5 alin. (1) din Convenție Procedura prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea plasării sale într-un centru specializat a fost conformă cu cerințele art. 5 alin. (4) din Convenție în special în ceea ce privește respectarea principiilor contradictoriei și a egalității de arme (A. și alții c. Regatul Unit [GC], n 3455/05, 19 februarie 2009) Părțile sunt invitate să indice procedura prin care un avocat poate obține de la Oficiul Registrului Național informații clasificate ca secrete de stat ( Un certificat care îi conferă acces la informații clasificate și durata unei astfel de proceduri. A existat o interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată ca urmare a supravegherii sale de către Serviciul de Informații Român (Serviciu Roman de Informații , denumit în continuare SRI) și a colectării și stocării informațiilor referitoare la acesta În acest sens, părțile sunt invitate să prezinte cadrul juridic care reglementează activitatea NIS în acest domeniu, procedura urmată în speță și actele efectuate în cursul acestei proceduri. A existat, din cauza expulzării și a interdicției de ședere a reclamantului, încălcarea dreptului său la respectarea vieții sale private și de familie, în sensul articolului 8 din convenție

Communiquée le 30 septembre 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

19943/13

M.N.A. contre la Roumanie

introduite le 18 mars 2013

EXPOSÉ DES FAITS

1.

Le requérant, M. M.N.A. est un ressortissant pakistanais né en 1980 et résidant à Sargodha (Pakistan). Il est représenté devant la Cour par M

e

E. Bozai, avocate à Bucarest.

A.

Les circonstances de l’espèce

2.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

1.

Le contexte de l’affaire

3.

Le 6 novembre 2010, le requérant entra en Roumanie, en se prévalant d’un visa d’études pour 90 jours. Bien qu’il doive suivre une formation à l’Université de médecine d’Iasi, le requérant ne se présenta pas aux cours. En février 2011, le droit de séjour du requérant expira.

4.

Le 15 mars 2011, le requérant fut identifié par l’Office roumain pour l’immigration («

l’ORI

») de Ialomița comme séjournant illégalement en Roumanie. Le même jour, l’ORI rendit une décision ordonnant au requérant de quitter le territoire de la Roumanie dans un délai de quinze jours. Le requérant ne respecta pas cette décision.

5.

Le 17 mars 2011, le requérant déposa auprès de l’ORI une demande d’asile, en faisant valoir qu’au Pakistan il était sujet à des persécutions. Dans la procédure d’asile, le requérant déclara qu’il connaissait très bien la langue urdu et que ses connaissance de l’anglais étaient satisfaisantes.

6.

Par une décision du 9 mai 2011, l’ORI rejeta la demande du requérant. Sur contestation du requérant, par un arrêt définitif du 5

avril

2012, le tribunal départemental de Galați confirma la décision de l’ORI.

7.

Entre temps, le 28 mars 2012, le requérant épousa une citoyenne roumaine, P.M. Le 8 mai 2012, le requérant saisit l’ORI d’une demande tendant à prolonger son droit de séjour en Roumanie en sa qualité de membre de famille d’une citoyenne roumaine. La date arrêtée par l’ORI pour examiner cette demande était le 8 août 2012.

2.

La procédure engagée par le parquet afin de déclarer le requérant personne indésirable et de le placer dans un centre pour les étrangers

8.

Le 5 juillet 2012, le Service roumain de renseignements («

le SRI

») soumit au parquet près la cour d’appel de Bucarest («

le parquet

») une proposition de déclarer le requérant «

indésirable

» et d’interdire son séjour en Roumanie pour une période de dix ans, au motif que des informations sérieuses indiquaient qu’il menait des activités de nature à mettre en danger la sécurité nationale. Le SRI fonda sa demande sur des documents et renseignements présentés au parquet, classés secret d’État de niveau «

très secret

» (

strict secret

). Le SRI exerça ses activités selon les dispositions de la loi n

o

51/1991 sur la sûreté nationale («

la loi n

o

51/1991

»).

9.

Le 6 juillet 2012, le parquet saisit la cour d’appel de Bucarest («

la cour d’appel

») d’une demande pour déclarer le requérant «

indésirable

» pour une période de dix ans, pour des raisons liées à la sécurité nationale. Il fonda sa demande sur les articles 3 lettres i) et l) de la loi n

o

51/1991, 44 de la loi n

o

535/2004 sur la prévention et la lutte contre le terrorisme («

la loi n

o

535/2004

») et l’article 85 premier alinéa de l’Ordonnance d’urgence du Gouvernement n

o

194/2002 sur le régime des étrangers en Roumanie («

l’OUG n

o

194/2002

»). Il demanda également que l’intéressé soit placé dans un centre pour les étrangers (

plasarea în custodie publică

) en attendant son éloignement du territoire. Le parquet faisait valoir qu’il ressortait des documents mis à sa disposition par le SRI que le requérant avait mené des activités portant atteinte à la sécurité nationale.

a)

La procédure devant la cour d’appel

10.

Les documents fournis par le SRI au parquet pour étayer sa demande furent versés au dossier de l’affaire pour que la cour d’appel puisse les examiner. Le requérant n’eut pas accès à ces documents. L’ORI fut cité à comparaître dans la procédure en tant que partie défenderesse.

11.

Le 8 juillet 2012, une citation à comparaître à l’audience du 9

juillet

2012 devant la cour d’appel fut délivrée au requérant.

12.

Lors de l’audience du 9 juillet 2012 devant la cour d’appel, un interprète vers les langues anglaise et népalaise fut présent. Le requérant, par le biais de l’interprète, releva qu’il n’avait pas été informé de l’objet de la procédure.

13.

La cour d’appel mit à la disposition du requérant une copie de l’acte de saisine émis par le parquet. Le requérant demanda l’ajournement de la procédure pour qu’il puisse engager un avocat et demanda la permission de verser des écrits au dossier.

14.

La cour d’appel, en relevant le caractère urgent de la procédure mais également le fait que l’acte de saisine n’avait pas été communiqué à l’intéressé, accorda à ce dernier un délai de deux heures pour étudier le dossier.

15.

Le requérant indiqua que, dans la mesure où le court délai accordé ne lui permettait pas de trouver un avocat, il n’avait pas besoin de deux

heures pour prendre connaissance de la plainte formulée contre lui. La cour d’appel permit alors à l’interprète de traduire au requérant l’acte de saisine. Le requérant versa au dossier copie d’un acte temporaire d’identité prouvant sa qualité de demandeur d’asile en Roumanie, valable du 17

janvier au 6 février 2012 et un bon attestant de sa demande faite auprès du département d’immigration pour obtenir un titre de séjour en sa qualité de membre de famille d’une citoyenne roumaine. Le requérant fit valoir devant la cour d’appel que son retour au Pakistan mettrait sa vie en danger et qu’il voulait rester en Roumanie près de son épouse.

16.

Par un arrêt du 9 juillet 2012, la cour d’appel fit droit à la demande du parquet, déclara le requérant «

indésirable

» pour une période de dix

ans et ordonna son placement dans un centre spécialisé jusqu’à l’exécution de l’arrêt, sans que cette période dépasse dix-huit mois. La cour d’appel indiqua que

:

«

en examinant les renseignements communiqués par le SRI, classés secret d’État de niveau «

très secret

», la cour constate que ceux-ci prouvent que le citoyen étranger mène des activités qui sont de nature à mettre en danger la sûreté nationale

».

17.

La cour d’appel cita ensuite les textes des articles 3 lettres i) et l) de la loi n

o

51/1991 et 44 de la loi

n

o

535/2004. Elle nota également que le requérant pouvait être déclaré indésirable malgré la demande adressée à l’ORI pour lui accorder un titre de séjour en sa qualité de membre de famille d’une citoyenne roumaine, étant donné l’application en l’espèce des lois liées à la sécurité nationale et les obligations internationales de la Roumanie de refuser le séjour à ceux qui finançaient, projetaient, soutenaient et accomplissaient des actes terroristes.

18.

La cour d’appel jugea ensuite que l’ingérence dans la vie familiale du requérant était prévue par la loi, poursuivait un but légitime et était nécessaire dans une société démocratique. Elle nota que les droits processuels du requérant avaient été respectés et que la mesure était justifiée par «

la nature et la gravité des activités menées [par le requérant]

».

19.

Le même jour, le requérant fut enfermé au centre pour les étrangers d’Otopeni. Le 23 juillet 2012, le requérant fut transféré vers le Pakistan.

b)

La procédure devant la Haute Cour de cassation et de justice

20.

Le 24 juillet 2012, par le biais d’une avocate, le requérant forma un recours devant la Haute Cour de cassation et de justice («

la Haute Cour

») contre l’arrêt du 9 juillet 2012 de la cour d’appel.

21.

Le requérant demandait l’annulation de la mesure le déclarant indésirable et celle de placement dans le centre pour les étrangers et, subsidiairement, la diminution de la période pendant laquelle il ne pouvait pas entrer sur le territoire de Roumanie. Il faisait valoir qu’il avait été cité à comparaître pour l’audience devant la cour d’appel un jour avant l’audience sans que l’acte de saisine lui soit communiqué, ce qui l’avait placé dans l’impossibilité de préparer sa défense. Il se plaignit également du refus de la cour d’appel d’ajourner la procédure alors que la loi le lui permettait. Il indiqua que l’interprète présent à l’audience ne connaissait pas sa langue maternelle, à savoir la langue urdu, et que la traduction avait été assurée vers l’anglais. Il releva que le fait de rejeter sa demande d’ajournement pour se faire représenter par un avocat, l’avait privé de la possibilité d’avoir accès aux documents «

strict secrets

», étant donné que seuls les avocats pouvaient demander l’accès à ces documents, à la suite d’une procédure spécifique. Il soutint que la procédure devant la cour d’appel n’avait pas été contradictoire et que ses droits à la défense n’avait pas été respectés.

22.

Le requérant releva ensuite qu’il n’avait mené aucune activité de nature à mettre en danger la sécurité nationale du pays et qu’il n’avait jamais été pénalement condamné pour des actes liés au terrorisme. Il indiqua enfin qu’il avait vécu avec son épouse et qu’il avait fait plusieurs demandes auprès des autorités roumaines pour obtenir un titre de séjour, une telle demande étant toujours pendante devant l’ORI.

23.

Par un arrêt définitif du 19 septembre 2012, la Haute Cour rejeta le recours du requérant. Elle jugea qu’il ressortait des documents classés qui fondaient l’arrêt contesté que la cour d’appel avait examiné correctement les aspects liés à la sécurité nationale et que les mesures ordonnées étaient justifiées par les faits imputés au requérant.

B.

Le droit interne pertinent

24.

Les dispositions pertinentes de l’ordonnance d’urgence du gouvernement n

o

194 du 12 décembre 2002 sur le régime des étrangers en Roumanie telles que complétées par la loi n

o

157/2011 et en vigueur à l’époque des faits, sont ainsi libellées

:

Article 85

«

(6) L’arrêt est communiqué à l’étranger et, pour exécution, à l’Office roumain pour l’immigration.

(7) Le droit de séjour de l’étranger cesse à la date du prononcé de l’arrêt le déclarant indésirable.

(8) L’exécution de l’arrêt par lequel l’étranger a été déclaré indésirable est réalisée par la reconduite de l’étranger à la frontière ou dans son pays d’origine, par le personnel spécialisé de l’Office roumain pour l’immigration.

(9) L’étranger peut être déclaré indésirable pour une période de cinq à quinze

ans (...)

»

Article 86

«

(1) L’arrêt prévu par l’article 85 alinéa (5) peut être contesté par un pourvoi en recours, dans un délai de dix jours à partir de la date de la communication, devant la Haute Cour de cassation et de justice. La Haute Cour rend un arrêt dans un délai de cinq jours à compter de la date du dépôt du pourvoi en recours.

(2) L’utilisation de la voie de recours prévue par l’alinéa (1) n’a pas d’effet suspensif sur l’exécution de l’arrêt par lequel l’étranger a été déclaré indésirable (...).

»

Article 97

«

(1) Le placement dans un centre spécial (

luarea în custodie publică

) vise à restreindre temporairement la liberté de mouvement sur le territoire de l’État roumain, ordonné par un magistrat contre un étranger qui n’a pas pu être éloigné sous escorte dans le délai prévu par la loi, dans le cas de l’une des situations suivantes

:

(...)

c) l’étranger a été déclaré personne indésirable sur le territoire de la Roumanie (...)

;

(3) Le placement dans un centre spécialisé des étrangers peut être ordonné par un tribunal simultanément avec le prononcé de l’arrêt par lequel l’étranger est déclaré indésirable (...). Dans ce cas, le placement dans un centre spécialisé cesse lors de l’éloignement du territoire, sans qu’il puisse dépasser dix-huit mois.

»

25.

L’article 3 de la loi n

o

51/1991 sur la sûreté nationale est ainsi libellé dans sa partie pertinente

:

«

Constituent une menace pour la sûreté nationale de la Roumanie

: (...)

i)

les actes terroristes, leur conception ou le soutien apporté à de tels actes (...)

;

l)

la création ou la constitution d’une organisation (...) ayant pour finalité l’une des activités énumérées aux points a) à k) ci-dessus, ainsi que le fait, pour des organisations et groupes constitués en conformité avec la loi, de se livrer en secret à de telles activités.

»

26.

L’article 44 de la loi n

o

535/2004 sur la prévention et la lutte contre le terrorisme, en vigueur à l’époque des faits, est ainsi rédigé dans sa partie pertinente

:

«

(1) La mesure déclarant des citoyens étrangers ou apatrides indésirables en Roumanie ou interdisant leur séjour dans le pays est prise lorsqu’existent des données ou des indices raisonnables montrant qu’ils ont l’intention de réaliser des actes terroristes ou de favoriser le terrorisme, si la mesure d’interdiction de quitter le pays n’a pas été ordonnée à leur encontre.

(2) Les dispositions du premier alinéa sont applicables également aux demandeurs d’asile (...)

»

GRIEFS

27.

Invoquant l’article 5 § 1 f) de la Convention, le requérant se plaint de ce que sa privation de liberté était prévue par un texte qui ne présentait pas la qualité de loi au sens de la Convention. Plus particulièrement, il estime que la loi interne était imprévisible et ne lui offrait pas le niveau minimum de protection contre l’arbitraire.

28.

Sur le terrain de l’article 5 § 4 de la Convention, il se plaint de ce que le droit interne ne prévoyait pas un recours pour contester la mesure de placement dans le centre distinct du recours contre l’arrêt déclarant une personne indésirable. Il ajoute que la procédure par laquelle il a contesté l’arrêt de la cour d’appel n’a pas été contradictoire en raison du caractère secret des renseignements et de ce qu’aucun fait reproché ne lui a été présenté. Il indique que l’accès à des informations classées «

secrètes

» n’est pas permis aux citoyens étrangers et que l’accès de l’avocat à ces documents est conditionné par une décision de la cour d’appel en ce sens. Partant, il s’est trouvé dans l’impossibilité de contester les faits et l’authenticité des preuves produites contre lui.

29.

Invoquant l’article 8 de la Convention, il se plaint de ce que sa surveillance par le SRI ainsi que la collecte et le stockage des renseignements le concernant constituent une ingérence illégale dans son droit au respect de sa vie privée. À cet égard, il indique que la loi interne ne décrit aucunement les circonstances dans lesquelles le SRI peut surveiller des personnes et collecter des renseignements sur elles et qu’aucune limite n’est fixée dans le temps quant à l’ancienneté des renseignements collectés et à la durée de leur archivage. De même, la décision du SRI de surveiller une personne, en l’espèce le requérant, n’est soumise à aucun contrôle.

30.

Le requérant allègue enfin que la mesure d’éloignement du territoire dont il a fait l’objet ainsi que l’interdiction de séjour prononcée à son encontre portent atteinte à son droit au respect de la vie privée et familiale garanti par l’article 8 de la Convention. Il considère que la loi interne applicable n’était pas prévisible et que l’ingérence dans son droit au respect de sa vie familiale était disproportionnée et arbitraire dans la mesure où il n’a pas eu communication des faits reprochés qui auraient justifié cette mesure.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article

5

§

1

f) de la Convention

? La privation de liberté qu’il a subie à la suite de son placement dans un centre spécialisé était-elle prévue par une loi «

prévisible

», au sens de l’article 5 § 1 de la Convention

?

2.

La procédure à travers de laquelle le requérant a cherché à contester la légalité de son placement dans un centre spécialisé était-elle conforme aux exigences de l’article 5 § 4 de la Convention

notamment en ce qui concerne le respect des

principes du contradictoire et de l’égalité des armes (

A. et autres c. Royaume-Uni

[GC], n

o

3455/05, 19 février 2009)

?

Les parties sont invitées à indiquer la procédure par laquelle un avocat peut obtenir auprès de l’Office du registre national des informations classés secret d’État («

l’ORNISS

») un certificat lui donnant accès à des informations classés ainsi que la durée d’une telle procédure.

3.

Y a-t-il eu ingérence dans le droit du requérant au respect de sa vie privée en raison de sa surveillance par le Service Roumain de renseignement (

Serviciul român de informatii

, ci-après le «

SRI

») ainsi que de la collecte et du stockage des informations le concernant

? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi et était-elle nécessaire dans une société démocratique

?

Les parties sont invitées à présenter le cadre légal qui régit l’activité du SRI en ce domaine, la procédure suivie en l’espèce et les actes effectués au cours de cette procédure.

4.

Y a-t-il eu, en raison de l’expulsion et de l’interdiction de séjour du requérant, violation de son droit au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention

?