SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 19943/13 M.N.A. împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 27 iunie 2017 într-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată la 18 martie 2013, Având în vedere decizia de a acorda din oficiu reclamantului, în temeiul articolului 47 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FORMĂ Reclamantul, M.N.A., este un resortisant pakistanez născut în 1980 și are reședința în Sargodna (Pakistan). El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Bozai, avocat la București. Guvernul român ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 6 noiembrie 2010, reclamantul a intrat în România cu o viză de studii, care a expirat în februarie 2011. printr-o hotărâre definitivă din 5 aprilie 2012, tribunalul departamental din Galați a confirmat decizia Oficiului pentru imigrație din Ialomița din Ialomița de a respinge cererea de azil depusă de solicitant. La 28 martie 2012, Tribunalul departamental din Galați a respins un cetățean român. Printr-o hotărâre din 9 iulie 2012, confirmată printr-o hotărâre definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 19 septembrie 2012, Curtea din București a declarat reclamanta nedorită pentru o perioadă de 10 ani din motive de securitate națională și a dispus plasarea sa într-un centru specializat până la expulzarea sa de pe teritoriu. Între timp, 23 În iulie 2012, reclamantul a fost trimis înapoi în Pakistan. Procedura în fața Curții La sesizarea Curții, la 18 martie 2013, dl Bozai a trimis la dosar un formular de cerere semnat de ea însăși, precum și o copie a unei competențe din 18 iulie 2012 prin care reclamantul a fost mandatat să îl reprezinte în cadrul procedurii în fața Curții. Bozai a comunicat Curții o copie a unei puteri pe care reclamantul i-ar fi dat-o la 1 martie 2013, astfel încât aceasta să îl reprezinte în fața Curții, dar pe care nu o figurează semnătura acesteia. La 20 decembrie 2013, M Bozai a transmis grefei prin fax o putere din aceeași zi care include semnătura reclamantului și a indicat că aceasta a transmis în scris documentul cât mai curând posibil. Nu a fost primită ulterior de Curte, grefa a solicitat avocatului, prin scrisorile din 21 martie 2014 și 20 decembrie 2016, să îi adreseze o putere originală semnată în mod corespunzător de solicitant. În această din urmă scrisoare, grefa a precizat, făcând trimitere la jurisprudența Curții în această privință (Anema-Kwinkelenberg și alții c. Țările de Jos (dec.), nr. 54749/13, § 16, 27 mai 2014 și V.M. și alții, Belgia [GC], nr. 60125/11, § 35, 17 noiembrie 2016) că, în cazul în care autoritatea solicitată nu va ajunge la aceasta până la 20 februarie 2017, Curtea ar fi putut considera că reclamantul nu intenționează să își mențină cererea. Prin scrisoarea din 16 februarie 2017, M Bozai a transmis din nou grefei puterea datată 20 decembrie 2013 (punctul 7 de mai sus). Acesta din urmă conținea de data aceasta semnătura originală a avocatului, dar restul documentului, inclusiv semnătura reclamantului, era o fotocopie. Bozai a indicat că a solicitat prin e-mail reclamantului să-i transmită în original puterea semnată de el și că a păstrat legătura cu familia ui, fără a furniza mai multe detalii cu privire la acest aspect. Prin scrisoarea din 13 martie 2017, grefa a solicitat M Bozai să îi furnizeze, înainte de 14 aprilie 2017, autoritatea solicitată anterior. El a avertizat din nou că, în lipsa de a furniza documentul solicitat în termenul stabilit, Curtea putea considera că reclamantul nu inteniona să-și mențină cererea. Această scrisoare, deși primită de domnul Bozai la 23 martie 2017, a rămas fără răspuns. Dispozițiile relevante privind procedura în fața Curții 10. Dispozițiile relevante în speță din Regulamentul Curții și din Regulamentul de procedură practică, cum ar fi cele în vigoare la momentul respectiv, referitoare la necesitatea de a furniza Curții o competență de reprezentare semnată în mod corespunzător, sunt expuse în cauza Anema-Kwinkelenberg și altele, decizia menționată anterior În conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, reclamantul poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se ajungă la concluzia că reclamantul nu intenționează să o mențină. 13. În speță, Curtea constată că competențele plătite la dosar de către avocata reclamantului sunt fotocopie sau faxuri care nu conțin semnătura originală a l Comisia consideră că omisiunea reclamantului, pentru o perioadă atât de lungă, de a transmite avocatului său o putere care să conțină semnătura sa originală, pentru a permite reprezentantului său să îndeplinească cerințele procedurii în fața Curții, permite să se concluzioneze că Belgia, citată anterior, § 37, și A.F. c. Țările de Jos (dec.), nr. 61060/11, § 15, 21 iunie 2016). De asemenea, aceasta remarcă faptul că nu există nici o imposibilitate obiectivă pentru reclamant de a transmite o astfel de putere în speță (V.M. și alții c. Belgia, citată anterior, § 38). Pe de altă parte, Comisia reamintește că, în cazul în care circumstanțele justifică acest lucru, reclamantul are dreptul de a solicita reinscrierea cauzei la rol pe baza articolului 37 alineatul (2) din convenție. În lumina celor de mai sus și în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea. În plus, Curtea consideră că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Făcut în franceză și comunicat în scris la 20 iulie 2017. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Adjunct Președinte
Requête n
o
19943/13
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 27 juin 2017 en un comité composé de
:
Paulo Pinto de Albuquerque,
président,
Egidijus Kūris,
Iulia Motoc,
juges,
et de Andrea Tamietti,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 18 mars 2013,
Vu la décision d’accorder d’office l’anonymat au requérant, en vertu de l’article 47 § 4 du règlement,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M.N.A., est un ressortissant pakistanais né en 1980 et résidant à Sargodna (Pakistan). Il a été représenté devant la Cour par M
e
E.
Bozai, avocate à Bucarest.
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agente, M
me
A.
Les circonstances de l’espèce
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
4.
Le 6 novembre 2010, le requérant entra en Roumanie muni d’un visa d’études qui expira en février 2011. Par un arrêt définitif du 5 avril 2012, le tribunal départemental de Galați confirma la décision rendue par l’Office de l’immigration de Ialomița de rejeter la demande d’asile présentée par le requérant. Le 28
mars 2012, ce dernier épousa une citoyenne roumaine.
5.
Par un arrêt du 9 juillet 2012, confirmé par un arrêt définitif de la Haute Cour de cassation et de justice du 19
septembre 2012, la cour d’appel de Bucarest déclara le requérant indésirable pour une période de dix ans en raison de motifs liés à la sécurité nationale, et ordonna son placement dans un centre spécialisé jusqu’à son éloignement du territoire. Entre temps, le 23
juillet 2012, le requérant avait été renvoyé vers le Pakistan.
B.
La procédure devant la Cour
6.
Lors de la saisine de la Cour, le 18 mars 2013, M
e
Bozai versa au dossier un formulaire de requête signé par elle-même ainsi que la copie d’un pouvoir du 18
juillet 2012 par lequel le requérant l’avait mandatée pour le représenter dans la procédure devant la Cour. Par la suite, M
e
Bozai adressa à la Cour la copie d’un pouvoir que le requérant lui aurait remis le 1
er
mars 2013 afin qu’elle le représente devant la Cour, mais sur lequel la signature de l’intéressé ne figure pas.
7
.
Le 20 décembre 2013, M
e
Bozai transmit au greffe par télécopie un pouvoir du même jour comportant la signature du requérant, et indiqua qu’elle transmettrait l’original du document dans les meilleurs délais. Aucun pouvoir n’étant ultérieurement parvenu à la Cour, le greffe demanda à l’avocate, par lettres des 21 mars 2014 et 20 décembre 2016, de lui adresser un pouvoir original dûment signé par le requérant. Dans cette dernière lettre, le greffe précisait, en faisant référence à la jurisprudence de la Cour en la matière (
Anema-Kwinkelenberg et autres c. Pays-Bas
(déc.), n
o
54749/13, §
16, 27 mai 2014, et
V.M. et autres c. Belgique
[GC], n
o
60125/11, § 35, 17
novembre 2016) que, dans le cas où le pouvoir demandé ne lui parviendrait pas avant le 20 février 2017, la Cour aurait pu considérer que le requérant n’entendait pas maintenir sa requête.
8.
Par une lettre du 16 février 2017, M
e
Bozai transmit de nouveau au greffe le pouvoir daté du 20 décembre 2013 (paragraphe 7 ci-dessus). Ce dernier comportait cette fois-ci la signature originale de l’avocate mais le reste du document, y compris la signature du requérant, était une photocopie. M
e
Bozai indiqua qu’elle avait demandé par courrier électronique au requérant de lui transmettre l’original du pouvoir signé par lui et qu’elle avait gardé le contact avec la famille de l’intéressé, sans fournir plus de détails à ce sujet.
9.
Par une lettre du 13 mars 2017, le greffe demanda à M
e
Bozai de lui fournir, avant le 14 avril 2017, le pouvoir antérieurement sollicité. Il l’avertit de nouveau que, faute de fournir le document demandé dans le délai indiqué, la Cour pouvait considérer que le requérant n’entendait pas maintenir sa requête. Cette lettre, bien que reçue par M
e
Bozai le 23
mars 2017, est restée sans réponse.
C.
Les dispositions pertinentes concernant la procédure devant la Cour
10.
Les dispositions pertinentes en l’espèce du règlement de la Cour et de l’instruction pratique, telles qu’en vigueur à l’époque des faits, relatives à la nécessité de fournir à la Cour l’original d’un pouvoir de représentation dûment signé, sont exposées dans l’affaire
Anema-Kwinkelenberg et autres,
décision précitée
,
§§ 3 et 4).
11.
Le requérant soulève des griefs tirés de l’article 5
§§ 1 et 4 et de l’article 8 de la Convention.
12.
La Cour rappelle que, selon l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de conclure que le requérant n’entend plus la maintenir.
13.
En l’espèce, la Cour constate que les pouvoirs versés au dossier par l’avocate du requérant sont des photocopies ou des télécopies ne contenant pas la signature originale de l’intéressé, contrairement à ce qui est exigé par le paragraphe 5 de l’instruction pratique sur l’introduction de l’instance (
Anema-Kwinkelenberg et autres,
décision précitée, § 4). Elle considère que l’omission du requérant, pendant une si longue durée, de transmettre à son avocate un pouvoir contenant sa signature originale afin de permettre à son représentant de satisfaire aux exigences de la procédure devant la Cour permet de conclure que l’intéressé a perdu son intérêt pour la procédure et qu’il n’entend plus maintenir la requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention (voir,
mutatis mutandis
,
V.M. et autres c.
Belgique
, précité, §
37, et
A.F. c. Pays Bas
(déc.), n
o
61060/11, § 15, 21 juin 2016). Elle note également qu’aucune impossibilité objective pour le requérant de transmettre un tel pouvoir n’a été évoquée en l’espèce (
V.M. et autres c.
Belgique,
précité, § 38).
14.
Elle rappelle par ailleurs que, si les circonstances le justifient, le requérant a la faculté de demander la réinscription de l’affaire au rôle sur le fondement de l’article 37 § 2 de la Convention.
15.
À la lumière de ce qui précède et conformément à l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête. De plus, elle considère qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1
in fine
.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Fait en français puis communiqué par écrit le 20 juillet 2017.
Andrea Tamietti
Paulo Pinto de Albuquerque
Greffier adjoint
Président