BARBANT c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Secțiunea a treia Cerere n 2050/07 Tatiana BARBANT împotriva Republicii Moldova introdusă la 29 decembrie 2006 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, dl Tatiana Barbant, este un resortisant moldovean născut în 1974 și rezident în Pretoria, Africa de Sud. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl F. Nagacevschi, avocat în Chișinău. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: în 2002, o fată s-a născut din căsătoria recurentei cu A.B. La 24 noiembrie 2005, Tribunalul din Râșcani a pronunțat dizolvarea căsătoriei și i-a încredințat reclamantei, în temeiul unui acord încheiat între soți, custodia fiicei lor. Această hotărâre nu a fost luată în considerare și, prin urmare, a trecut în forță de lucru judecat.

La 20 februarie 2006, reclamanta, în absența autorizației tatălui, a solicitat în justiție permisiunea de a părăsi Moldova cu fiica sa, în temeiul hotărârii irevocabile din 2005. La 5 mai 2006, Tribunalul din Râșcani a respins cererea recurentei. Judecătorii și-au invocat decizia prin faptul că, în Africa de Sud, aproape 40% din populație este contaminată cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Comisia a constatat că, atunci când domiciliul copilului a fost stabilit cu recurenta, aceasta era deja stabilită în Africa de Sud, lucru confirmat de tată și că hotărârea de justiție nu prevedea un stat concret în care să se stabilească reședința. Curtea de apel a subliniat, de asemenea, că stabilirea domiciliului copilului împreună cu mama a fost decisă printr-o hotărâre, care avea o forță obligatorie pentru reclamantă.

La 14 septembrie 2006, A.B. s-a ocupat de recurs împotriva deciziei instanței judecătorești și a solicitat, de asemenea, suspendarea procedurii de executare. La 15 septembrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a suspendat procedura de executare până la examinarea recursului. La 8 noiembrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a primit recursul introdus de A.B. împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 13 septembrie 2006. După această decizie a Curții Supreme, copilul a rămas în Moldova, împreună cu bunica sa maternă. GRIEF Invocă art. 8 din Convenție, reclamanta se plânge de refuzul autorităților moldovenești de a-și lăsa fiica să emigreze cu ea. A fost încălcat dreptul recurentei de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție

TROISIÈME SECTION

Requête n o 2050/07 Tatiana BARBANT contre la République de Moldova introduite le 29 décembre 2006

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, M me Tatiana Barbant, est une ressortissante moldave née en 1974 et résidant à Pretoria, en Afrique du Sud. Elle est représentée devant la Cour par M e F. Nagacevschi, avocat à Chișinău. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. En 2002, une fille est née du mariage de la requérante avec A.B. Le 24 novembre 2005, le tribunal de Râșcani prononça la dissolution du mariage et confia à la requérante, en vertu d’un accord passé entre les époux, la garde de leur fille. Cet arrêt ne fut pas frappé d’appel et passa donc en force de chose jugée. Le 20 février 2006 la requérante, en l’absence de l’autorisation du père, demanda en justice la permission de quitter la Moldova avec sa fille, en vertu de l’arrêt irrévocable du 2005. Elle présenta des documents attestant les raisons de l’attachement à son lieu de résidence actuel, où elle s’était remariée, avait un travail et un domicile stable.

Le 5 mai 2006, le tribunal de Râșcani rejeta la demande de la requérante. Les juges argumentèrent leur décision par le fait qu’en Afrique du Sud près de 40 % de la population est contaminé par le virus de l’immunodéficience humaine (VIH). La requérante interjeta appel contre ce jugement. Le 13 septembre 2006, la cour d’appel de Chișinău accueillit intégralement l’appel de la requérante. Elle constata que lorsque le domicile de l’enfant fut fixé avec la requérante, celle-ci était déjà installée en Afrique du Sud, chose qui fut confirmée par le père et que la décision de justice ne prévoyait pas un Etat concret dans lequel la résidence devait être établie. La cour d’appel souligna en outre que l’établissement du domicile de l’enfant avec la mère avait été décidé par un arrêt de justice, qui avait une force obligatoire pour la requérante.

Le 14 septembre 2006, A.B. se pourvut en recours contre la décision de la cour d’appel. Il sollicita également la suspension de la procédure d’exécution. Le 15 septembre 2006, la Cour suprême de justice suspendit la procédure d’exécution jusqu’à l’examen du pourvoi. Le 8 novembre 2006, la Cour suprême de justice accueillit le pourvoi introduit par A.B. contre l’arrêt de la cour d’appel du 13 septembre 2006. Elle jugea qu’il serait impossible pour A.B. de voir sa fille en Afrique du Sud, faute de ressources, mais elle ne se prononça pas sur les relations entre la requérante et son enfant. Après cette décision de la Cour suprême, l’enfant est restée habiter en Moldova, avec sa grand-mère maternelle.

GRIEF Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint du refus des autorités moldaves de laisser sa fille émigrer avec elle.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ?