CtEDO 03.09.2013 Auto

GÜLERYÜZ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
03.09.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GÜLERYÜZ c. TURQUIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 33157/08 Gülbahar GÜLERYÜZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 3 septembrie 2013 într-un comitet compus din Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători, și Atilla Nalbant, grefier adjunct al secțiunii f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 1 iulie 2008, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, Gülbahar Güleryüz, este un resortisant turc, născut în 1984 și rezident în Antakya. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: La o dată nespecificată, mama reclamantei, care suferea de tuse intensă și probleme respiratorii, s-a dus la spitalul public al Adana (adică la spitalul din Adana) unde a primit tratament pentru tuberculoză. În urma unei deteriorări a sănătății sale, medicii spitalului au efectuat un test patologic care a dezvăluit că suferă de fapt de cancer pulmonar și nu de tuberculoză. Ea a fost trimisă apoi la sanatorium d mail ankara în cazul în care el a fost savangera pe care a fost prea târziu pentru a trata cancerul ei. Mama reclamantei a decedat din cauza acestei boli. La o dată nespecificată, reclamanta a depus o plângere împotriva personalului spitalicesc pentru neglijență medicală. Această decizie a fost notificată reclamantei la 23 septembrie 2004. Invocând în esență art. 2 alineatul (1) din convenție, recurenta denunță o încălcare a dreptului la viață al mamei sale, susținând că tratamentul medical incorect și întârziat a cauzat decesul acesteia. În plus, aceasta susține că instanțele interne au emis o hotărâre de nejudiciare fără a efectua chiar o investigație adecvată în această privință. În contextul specific al neglijenței medicale, obligația pozitivă care decurge din art. 2 de a institui un sistem judiciar eficient nu impune în toate cazurile o acțiune de natură penală. O astfel de obligație poate fi îndeplinită, de exemplu, în cazul în care sistemul juridic în cauză oferă persoanelor interesate o cale de atac în fața instanțelor civile/administrative și/sau o cale de atac disciplinară, singur sau în comun cu o cale de atac în fața instanțelor penale, în scopul stabilirii răspunderii medicilor în cauză și, dacă este cazul, în scopul de a obține aplicarea oricărei sancțiuni civile adecvate ( Calvelli și Ciglio c. Italia [GC], n 32967/96, § 51, CEDH 2002 I. Jurisprudența Curții nu se referă la posibilitatea de a intenta o acțiune penală în contextul neglijenței medicale. Cu toate acestea, Curtea consideră că, în dreptul turc, recursul la utilizarea de către reclamanți a neglijențelor medicale este, în principiu, de natură civilă și/sau administrativă (a se vedea Karakoca c. Turcia (dec.), nr. 46156/11, CEDH 21 mai 2013). În speță, recurenta nu este prevalorată de posibilitatea de a da o acțiune în despăgubire, acțiune care i-ar fi fost deschisă în dreptul turc și care ar fi permis stabilirea unei eventuale răspunderi a medicilor în cauză și, dacă este cazul, de a obține despăgubiri. În această privință, Curtea nu a constatat în dosar, nimic care să permită să se concluzioneze că o astfel de acțiune nu ar fi prezentat nicio perspectivă rezonabilă de succes sau că aceasta ar fi condamnată la eșec. În consecință, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție, cererea trebuie respinsă din motive de neobosire a căilor de atac interne, fiind înțelesă că, în ceea ce privește această constatare, Curtea nu va trebui să reexamineze problema respectării regulii de șase luni în raport cu data încheierii procedurii penale introduse în speță. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Atilla Nalbant Peer Lorenzen Grefier Adjunct f.f. Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă