Tunç împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 3968/12 Erdal TUNç împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 26 martie 2013 într-un comitet compus din Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 24 noiembrie 2011, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Erdal Tunç, este un resortisant turc născut în 1966 și rezident în Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 15 decembrie 2009, reclamantul și-a dus soția, suferind de dureri de cap intense și greață, la urgențele spitalului d Ümraniye.

Medicul de gardă le-a informat că trebuia să se prezinte la serviciul pentru boli interne, deoarece suferința ei se datora unei disfuncții renale și s-au întors acasă în noapte. A doua zi, soția reclamantului, care a leșinat acasă, a fost dusă la urgențele spitalului Lutfi K.r.dar, unde a fost spitalizată. La 24 decembrie 2009, la opt zile după ce a fost internată, soția reclamantului a murit din cauza unei traumatisme craniene și a unei insuficiențe respiratorii care au dus la un atac de cord. La o dată nespecificată, reclamantul a depus o plângere împotriva doctorului spitalului din mail, care ar fi omis să diagnosticheze neplăcerile reale ale soției sale. La 8 octombrie 2010, Tribunalul a decis să nu acorde autorizația necesară pentru inițierea procedurilor penale.

La 10 februarie 2011, Tribunalul Administrativ Regional a respins recursul în opoziție formulat împotriva deciziei prefecturii. La 23 martie 2011, Parchetul a emis o ordonanță de nejudiciare. Data notificării acesteia nu este cunoscută. GRIEF Invocând art. 6 din convenție, reclamantul denunță durata procedurii în cauză. Pe baza articolului 6 din Convenție, reclamantul denunță durata excesivă a procedurii în cauză. Or, această dispoziție nu garantează dreptul de a acuza sau condamna penal terțe părți (a se vedea Perez c. Franța [GC], nr 47287/99, CEDH 2004 I). În speță, în temeiul Codului de procedură penală (Beyazgül c. Turcia, 27849/03, § 30-44, 22 septembrie 2009), plângerea penală împotriva unei terțe părți nu a vizat nici o contestație privind drepturile și obligațiile cu caracter civil, nici dreptul întemeiat al unei acuzații în materie penală îndreptate împotriva reclamanților.

cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și care trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alin. (4) din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen grefier adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 3968/12 Erdal TUNÇ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 26 mars 2013 en un Comité composé de : Peer Lorenzen, président, András Sajó, Nebojša Vučinić, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 24 novembre 2011, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Erdal Tunç, est un ressortissant turc né en 1966 et résidant à Istanbul. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 15 décembre 2009, le requérant conduisit son épouse, souffrant de maux de tête intenses et de nausées, aux urgences de l’hôpital d’Ümraniye.

Le médecin de garde les informa qu’elle devait se présenter au service des maladies internes, car ses souffrances étaient dues à un dysfonctionnement rénal. Ils rentrèrent chez eux dans la nuit. Le lendemain, l’épouse du requérant, s’étant évanouie à la maison, fut conduite aux urgences de l’hôpital Lütfi Kırdar, où elle fut hospitalisée. Le 24 décembre 2009, huit jours après son admission, l’épouse du requérant décéda des suites d’un traumatisme crânien et d’une insuffisance respiratoire ayant entraîné une crise cardiaque. A une date non précisée, le requérant déposa une plainte à l’encontre du médecin de l’hôpital d’Ümraniye qui aurait omis de diagnostiquer le véritable malaise de son épouse.

Le 8 octobre 2010, la préfecture d’Istanbul décida de ne pas accorder l’autorisation nécessaire pour initier des poursuites. Le 10 février 2011, le tribunal administratif régional rejeta le recours en opposition formée contre la décision de la préfecture. Le 23 mars 2011, le parquet rendit une ordonnance de non-lieu. La date de notification de celle-ci est inconnue. GRIEF Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant dénonce la durée de la procédure en cause. EN DROIT Se basant sur l’article 6 de la Convention, le requérant dénonce la durée déraisonnable de la procédure en cause.

Or, cette disposition ne garantit pas le droit de faire poursuivre ou condamner pénalement des tiers (voir, Perez c. France [GC], n o 47287/99, CEDH 2004 ‑ I). En l’espèce, en vertu du code de procédure pénale ( Beyazgül c. Turquie , n o 27849/03, §§ 30 à 44, 22 septembre 2009), la plainte pénale dirigée contre un tiers ne concernait ni une contestation sur les droits et obligations de caractère civil, ni le bien-fondé d’une accusation en matière pénale dirigée contre les requérants. Il s’ensuit que ce grief est incompatible ratione materiae avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 et qu’il doit être rejeté, en application de l’article 35 § 4. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable.

Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen Greffière adjointe Président