CtEDO 05.09.2013 Auto

GÖKHAN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.09.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GÖKHAN v. TURKEY (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Secțiunea nr. 49360/11 Vedat GÖKHAN împotriva Turciei depusă la 5 mai 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vedat Gökhan, este un național turc, care s-a născut în 1971 și trăiește în Izmir. El este reprezentat în fața Curții de către dl Ö. Ayebe și dna D. Arslan, avocați care practică în Izmir. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 septembrie 2008, reclamantul a fost arestat de ofițeri de poliție și a fost arestat sub suspectul traficului ilegal de droguri. La 18 septembrie 2008, judecătorul investigator a luat declarația reclamantului și a ordonat detenția anterioară. Procedura penală a început înaintea Tribunalului Izmir 1 Assize, care a hotărât să prelungească de mai multe ori de detenția anterioară a reclamantului. La 6 noiembrie 2008, Curtea Izmir 1 Assize a constatat că infracțiunea a fost comisă de o organizație ilegală, a hotărât că nu era competentă și a trimis dosarul la Curtea Izmir 10 Assize, instanța penală specializată. Curtea Izmir 10 Assize a examinat de multe ori detenția anterioară a reclamantului și a hotărât să-l prelungească. La 14 octombrie 2010, Curtea Izmir 10 Curtea Assize a hotărât că statutorily Curtea Izmir 1 a avut competența de judecată și a trimis dosarul la Curtea de Casație pentru stabilirea instanței competente. Curtea a prelungit, de asemenea, detenția anterioară a reclamantului. La 17 octombrie 2010, reprezentantul reclamantului a contestat decizia privind prelungirea detenției anterioare a reclamantului și a solicitat eliberarea sa. La 10 decembrie 2010, Curtea Izmir 8 Assize a respins obiecția reclamantului. La 28 martie 2011, Curtea de Cassie a hotărât că Curtea Izmir 10 Assize are competența competentă și a trimis dosarul înapoi la ea. La 29 aprilie 2011, Curtea Izsize Izmir 10 a eliberat reclamantul în așteptarea procesului. În baza articolului 5 § 3 din Convenție, reclamantul se plânge că detenția anterioară a fost excesiv de lungă. El susține, în continuare, în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, că instanța de asemănări a revizuit licența deținutului său continuu la aproximativ două luni de la data depunerii obiecției sale. În acest sens, el plânge că licența deținerii sale nu a fost decisă rapid. Durata detenției anterioare a reclamantului a fost încălcată a cerinței de „tempo rațional” de la art. 5 § 3 din Convenție? La 17 octombrie 2010, reclamantul a contestat hotărârea instanței de asemănătoare privind prelungirea detenției anterioare. Cererea sa a fost examinată și respinsă de către instanță la 10 decembrie 2010, aproximativ două luni mai târziu. În acest sens, durata procedurii în acest caz, prin care reclamantul a încercat să provoace licența deținerii anterioare, a respectat cerința de „velocitate” prevăzută la art. 5 § 4 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă