ASLAN c. TURQUIE

Secțiunea a doua Cerere nr. 19882/10 Abdulaziz ASLAN împotriva Turciei a introdus la 23 martie 2010 EXPOSAT DE FAPT pe reclamant, dl Abdulaziz Aslan, este un cetățean turc, născut în 1964 și rezident în Zmir. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Seri, avocat în Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul, care a fost implicat într-un trafic de droguri, a fost arestat la 7 octombrie 2009 și interogat de Biroul pentru infracțiuni de trafic de narcotice al lui Izmir. La 8 octombrie 2009, procurorul districtual al Republicii a trimis cauza în fața instanței judecătorești din statul de drept penal, solicitând arestarea cu titlu provizoriu a reclamantului.

În aceeași zi, judecătorul judecător de drept penal l-a sesizat pe reclamant și l-a pus în custodia cu titlu provizoriu, având în vedere existența unor suspiciuni puternice cu privire la comisia pentru încălcarea dreptului comunitar reproșată. La 15 octombrie 2009, reclamantul a formulat o opoziție împotriva deciziei de arest provizoriu. La 19 octombrie 2009, tribunalul corecțional l-a invitat pe procurorul republicii să își prezinte avizul și l-a exonerat pe reclamant de cererea sa. La 24 noiembrie 2009, procurorul republicii l-a inculpat pe reclamant în fața celei de a 11-a La 9 decembrie 2009, reprezentantul reclamantului a formulat o opoziție împotriva hotărârii de menținere în detenție provizorie.

La 11 decembrie 2009, după ce a luat cunoștință de concluziile procurorului districtual al Republicii și fără a le fi comunicat reclamantului, la 1 decembrie 2009, La 30 decembrie 2009, al 11-lea tribunal a decis să mențină reținerea provizorie. La 26 ianuarie 2010, reclamantul a fost eliberat. Procedura penală este încă în curs de desfășurare în fața instanței de judecată. GRIFS Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul consideră că dreptul său la o procedură contradictorie a fost atins în măsura în care instanțele interne au respins din oficiu acțiunile sale în opoziție din 15 octombrie 2009 și din 9 decembrie 2009, fără a ține de cuvânt și fără a-l fi ascultat nici pe el, nici pe avocatul său.

Invocând art. 6, reclamantul susține că dreptul său la un proces echitabil a fost atins, deoarece concluziile prezentate de procurorul Republicii în cadrul procedurii de opoziție nu au fost comunicate reclamantului, care, prin urmare, nu a avut posibilitatea de a răspunde. Invocând art. 13, reclamantul se plânge că nu dispune de o cale de atac eficientă pentru a contesta arestarea sa provizorie. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Procedura de declarare a opoziției prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii era conformă cu cerințele articolului 5 alineatul (4) din convenție

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 19882/10 Abdulaziz ASLAN contre la Turquie introduit le 23 mars 2010

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT Le requérant, M. Abdulaziz Aslan, est un ressortissant turc, né en 1964 et résidant à İzmir. Il a été représenté devant la Cour par M e M. İșeri, avocat à İzmir. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant, soupçonné d’être impliqué dans un trafic de stupéfiants, fut arrêté le 7 octobre 2009 et interrogé par le bureau des infractions narcotiques d’Izmir. Le 8 octobre 2009, le procureur de la République renvoya l’affaire devant le juge du tribunal d’instance pénal en demandant le placement en détention provisoire du requérant. Le même jour, le juge d’instance pénal entendit le requérant et ordonna sa mise en détention provisoire compte tenu de l’existence de forts soupçons quant à la commission de l’infraction reprochée.

Le 15 octobre 2009, le requérant forma opposition contre la décision de mise en détention provisoire. Le 19 octobre 2009, le tribunal correctionnel invita le procureur de la République à présenter son avis et débouta le requérant de sa demande. Le 24 novembre 2009, le procureur de la République inculpa le requérant devant la 11 ème cour d’assises d’Izmir, laquelle décida le 4 décembre 2009 de maintenir la détention provisoire du requérant. Le 9 décembre 2009, le représentant du requérant forma opposition contre le jugement de maintien en détention provisoire. Le 11 décembre 2009, après avoir pris connaissance des conclusions du procureur de la République et sans les avoir communiquées au requérant, la 1 ère cour d’assises d’Izmir rejeta l’opposition.

Le 30 décembre 2009, la 11 ème cour d’assises décida de maintenir la détention provisoire. Le 26 janvier 2010, le requérant fut mis en liberté. La procédure pénale est toujours pendante devant la cour d’assises. GRIEFS Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant estime que son droit à une procédure contradictoire a été atteint dans la mesure où les instances internes ont rejeté d’office ses recours en opposition du 15 octobre 2009 et du 9 décembre 2009 sans tenir d’audience et sans l’avoir entendu ni lui ni son avocat. Invoquant l’article 6, le requérant allègue que son droit à un procès équitable a été atteint car les conclusions présentées par le procureur de la République dans le cadre de la procédure d’opposition n’ont pas été communiquées au requérant, qui n’a donc pas eu la possibilité d’y répondre.

Invoquant l’article 13, le requérant se plaint de ne disposer d’aucun recours effectif pour contester sa détention provisoire.

QUESTION AUX PARTIES

La procédure d’opposition au travers de laquelle le requérant a cherché à contester la légalité de sa détention provisoire était-elle conforme aux exigences de l’article 5 § 4 de la Convention ?