KAHRAMAN c. TURQUIE

Secțiunea a doua Cerere nr 31042/09 Haydar KAHRAMAN împotriva Turciei introdusă la 13 aprilie 2009 EXPOSAT DE FAPT, recurentul, Haydar Kahraman, este un resortisant turc, născut în 1980 și rezident în Tunceli. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul I. Akmeșe, avocat la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 noiembrie 2008, reclamantul a fost arestat pentru că era suspectat de viol. La 10 noiembrie 2008, acesta a prezentat în fața instanței judecătorești din instanța penală care a decis să-l aresteze provizoriu pe reclamant, ținând cont de natura infracțiunii, de starea actuală a dovezilor, de conținutul dosarului și de existența unor suspiciuni puternice cu privire la comisia pentru încălcarea dreptului comunitar. La 17 noiembrie 2008, reclamantul a introdus o acțiune în opoziție împotriva deciziei de detenție. La 18 noiembrie 2008, după ce a primit avizul procurorului Republicii și a pronunțat la dosar, instanța corecțională a respins opoziția. La 4 decembrie 2008, judecătorul judecător penal, hotărând la cererea procurorului districtual al Republicii, a decis menținerea detenției, ținând seama de natura și de calificarea dreptului de proprietate în cauză și de existența unor suspiciuni puternice cu privire la comisia acesteia din urmă. La 5 ianuarie 2009, judecătorul din oficiu penal, la cererea procurorului districtual al Republicii, menține detenția din aceleași motive. La 28 ianuarie 2009, instanța judecătorească penală a dispus eliberarea reclamantului la cererea Parchetului. La 17 martie 2009, procurorul districtual al Republicii a emis un ordin de nejudiciare. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției provizorii. Invocând art. 5 alineatul (4), reclamantul reproșează instanței corecționale că a examinat opoziția sa la dosar, fără a fi ținut de cuvânt, și că a solicitat avizul procurorului fără a-l informa nici pe el, nici pe avocatul său, privându-i astfel de posibilitatea de a-și prezenta argumentele și observațiile în cursul acestei proceduri. În plus, acesta adaugă că tribunalul corecțional a utilizat formule insuficiente și stereotipe pentru a motiva decizia sa de respingere a opoziției. Pe de altă parte, reclamantul prezintă mai multe obiecții cu privire la procedura de examinare din oficiu a detenției provizorii. În ansamblu, aceste circumstanțe au adus atingere principiilor egalității de arme și contradictorie. Invocând art. 5 alineatul (5), reclamantul se plânge că nu dispune de o acțiune în despăgubire. Invocând art. 6 alineatul (1), reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. Invocând art. 13, recurentul care a formulat o plângere cu privire la lipsa unei căi de atac în fața unei instanțe naționale împotriva încălcării articolelor 5 și 6 din convenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Procedura de opoziție prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției provizorii a acestuia a fost conformă cu cerințele articolului 5 alineatul (4) din convenție În conformitate cu art. 5 alineatul (5) din Convenție, reclamantul avea dreptul efectiv și sancționat în justiție de a obține despăgubiri pentru detenția sa provizorie pe care o consideră contrară articolului 5 alineatul (4)?

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

31042/09

Haydar KAHRAMAN

contre la Turquie

introduite le 13 avril 2009

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT

Le requérant, M. Haydar Kahraman, est un ressortissant turc, né en 1980 et résidant à Tunceli. Il a été représenté devant la Cour par M

e

I. Akmeșe, avocat à Istanbul.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 9 novembre 2008, le requérant fut mis en garde à vue parce qu’il était soupçonné de viol.

Le 10 novembre 2008, il comparut devant le juge d’instance pénal qui décida de mettre le requérant en détention provisoire compte tenu de la nature de l’infraction reprochée, de l’état actuel des preuves, du contenu du dossier, et de l’existence de forts soupçons quant à la commission de l’infraction reprochée.

Le 17 novembre 2008, le requérant introduisit un recours en opposition contre la décision de mise en détention.

Le 18 novembre 2008, après avoir obtenu l’avis du procureur de la République et statuant sur dossier, le tribunal correctionnel rejeta l’opposition.

Le 4 décembre 2008, le juge d’instance pénal, statuant sur demande du procureur de la République, décida le maintien de la détention compte tenu de la nature et de la qualification de l’infraction en cause et de l’existence de forts soupçons quant à la commission de cette dernière.

Le 5 janvier 2009, le juge d’instance pénal, sur demande du procureur de la République, maintint la détention pour les mêmes motifs.

Le 28 janvier 2009, le juge d’instance pénal ordonna la libération du requérant sur demande du parquet.

Le 17 mars 2009, le procureur de la République rendit une ordonnance de non-lieu.

GRIEFS

Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la détention provisoire.

Invoquant l’article 5 § 4, le requérant reproche au tribunal correctionnel d’avoir examiné son opposition sur dossier, sans avoir tenu d’audience, et d’avoir demandé l’avis du procureur sans le notifier ni à lui ni à son avocat, les privant ainsi de la possibilité de présenter leurs arguments et observations durant cette procédure. En outre, il ajoute que le tribunal correctionnel a fait usage de formules insuffisantes et stéréotypées pour motiver sa décision de rejet de l’opposition. D’autre part, le requérant présente plusieurs griefs relatifs à la procédure d’examen d’office de la détention provisoire. L’ensemble de ces circonstances a, selon l’intéressé, porté atteinte aux principes de l’égalité des armes et du contradictoire.

Invoquant l’article 5 § 5, le requérant se plaint de ne pas disposer d’un recours en indemnisation.

Invoquant l’article 6 § 1, le requérant se plaint que sa cause n’a pas été entendue dans un délai raisonnable.

Invoquant l’article 13, le requérant dénonce l’absence d’un recours effectif devant une instance nationale contre les violations des articles 5 et 6 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

La procédure d’opposition au travers de laquelle le requérant a cherché à contester la légalité de sa détention provisoire était-elle conforme aux exigences de l’article 5 § 4 de la Convention

?

2.

Le requérant avait-il, comme l’exige l’article 5 § 5 de la Convention, un droit effectif et sanctionnable en justice à obtenir réparation pour sa détention provisoire qu’il estime contraire à l’article 5 § 4

?