CtEDO 27.01.2012 Auto

AYAZ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
27.01.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AYAZ c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 33323/10 Muhammed Mehdi AYAZ împotriva Turciei introdusă la 3 mai 2010 EXPOSAT DEFICIENTUL, dl Muhammed Mehdi Ayaz, este un cetățean turc născut în 1978 și rezident în Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 8 decembrie 2009, reclamantul, aflat în custodia unei organizații teroriste, a fost arestat și arestat. La 9 decembrie 2009, acesta a prezentat în fața instanței judecătorești din statul Aydin, care a dispus plasarea sa în detenție provizorie, având în vedere existența unor suspiciuni puternice cu privire la comisia de către acesta a faptelor reproșate, din cauza faptului că: și din cauza faptului că și-a asumat răspunderea în temeiul articolului 100 Õ 3 din Codul de procedură penală și a naturii faptelor reproșate. La 11 decembrie 2009, reclamantul a formulat o opoziție împotriva deciziei de plasare în detenție. Dosarul cererii în fața Curții nu conține niciun element cu privire la rezultatul acestei opoziții. Cu toate acestea, potrivit reclamantului, în aceeași zi, instanța judecătorească din statul membru în cauză a indicat că dosarul de anchetă a fost transmis la 10 decembrie 2009 procurorului districtual al Republicii D azmir și a respins această opoziție având în vedere durata scurtă a detenției. Tribunalul ar fi decis, de asemenea, să trimită dosarul acțiunii în opoziție în vederea unei hotărâri către vice-procuror al Republicii diatzmir competent în temeiul articolului 250 din Codul de procedură penală. Acesta din urmă nu ar fi dat curs opoziției reclamantului. La 14 decembrie 2009, reprezentantul reclamantului a formulat o nouă opoziție împotriva deciziei de plasare în detenție a clientului său. În aceeași zi, tribunalul judecătoresc al statului Daydin, hotărând la dosar, a indicat faptul că dosarul de anchetă fusese transmis procurorului districtual al Republicii D azmir la 10 decembrie 2009 și a respins această opoziție ținând cont de scurtitatea detenției efectuate. De asemenea, el a decis să adreseze dosarul acțiunii în opoziție pentru a decide procurorului competent al Republicii D Printr-un act de punere sub acuzare din 21 decembrie 2009, procurorul districtual al Republicii D a acuzat reclamantul de apartenență la o organizație teroristă și posesia unor materiale periculoase fără autorizație. La 6 ianuarie 2010, tribunalul special al d mailului a acceptat actul de acuzare și a dispus prelungirea detenției reclamantului, ținând cont de natura delincvenței, de riscul de a pune la îndoială probele, de povara pedepsei impuse în actul de acuzare, de riscul de evadare și de persistența unor suspiciuni puternice cu privire la comisia pentru încălcarea dreptului comunitar reprobabilă. La 18 ianuarie 2010, reclamantul, susținând că opoziția sa anterioară a rămas fără răspuns, a formulat o nouă opoziție în fața instanței judecătorești din statul de drept al societății Aydin. La 20 ianuarie 2010, tribunalul din Tribunalul Penal din Aydin, hotărând la dosar, a indicat că dosarul de anchetă fusese adresat la 10 decembrie 2009 procurorului districtual al Republicii D azmir și a respins această opoziție din cauza duratei scurte a detenției efectuate. De asemenea, Consiliul a decis să transmită dosarul acțiunii în opoziție pentru a lua o decizie procurorului competent al Republicii D La 5 februarie 2010, tribunalul special al d ozmir a efectuat o examinare din oficiu a detenției reclamantului și a dispus menținerea în detenție a acestuia. La 2 aprilie 2010, tribunalul special al statului membru în care a avut loc prima audiere, la care a dispus menținerea în detenție a reclamantului, având în vedere natura infracțiunii de încălcare a dreptului comunitar, starea probelor și riscul de evadare. În cazul de față, instanța judecătorească din statul membru în cauză nu a prezentat nicio dovadă care să ateste că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În conformitate cu art. 2 din Codul de procedură penală, opoziția împotriva deciziilor judecătorului sau tribunalului se formează pe lângă autoritatea care a pronunțat hotărârea în termen de șapte zile de la data la care l ; în caz contrar, acesta transferă dosarul opoziției în termen de trei zile autorității competente să o examineze. Cu toate acestea, în conformitate cu art. 251 din Codul de procedură penală, cursurile speciale competente pentru judecarea infracțiunilor prevăzute la art. 250 din Cod fac toate deciziile necesare în timpul procedurii, în special deciziile privind detenția provizorie. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat cu privire la acțiunile în opoziție pe care le-a formulat împotriva detenției sale și susține, de asemenea, că aceste acțiuni nu au fost examinate de autoritățile judiciare competente. În sfârșit, se plânge că, în cadrul procedurii de opoziție prin care a încercat să conteste plasarea sa în detenție, instanțele competente au examinat opoziția sa la dosar fără ca el sau reprezentantul său să fi avut posibilitatea de a participa la procedură. Autoritățile judiciare competente au examinat acțiunile în opoziție introduse de reclamant împotriva detenției sale provizorii? În acest caz, au fost notificate autoritățile judiciare cu privire la opozițiile reclamantului? Procedura de opoziție prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost conformă cu cerințele prevăzute la art. 5 alineatul (4) din convenție

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă