CtEDO 08.03.2012 Auto

SUREN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.03.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SUREN c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 36495/10 Muharrem SÜREN împotriva Turciei introdusă la 7 mai 2010 EXPOSAT DEFICIENTUL, dl Muharrem Süren, este un resortisant turc născut în 1984 și rezident în Ayd Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 8 decembrie 2009, reclamantul, aflat în custodia unei organizații teroriste, a fost arestat și arestat. La 9 decembrie 2009, acesta a prezentat în fața instanței judecătorești din statul Aydin, care a dispus plasarea sa în detenție provizorie, având în vedere existența unor suspiciuni puternice cu privire la comisia de către acesta a faptelor reproșate, din cauza faptului că: și din cauza faptului că și-a asumat răspunderea în temeiul articolului 100 Õ 3 din Codul de procedură penală și a naturii faptelor reproșate. La 11 decembrie 2009, reclamantul a formulat o opoziție împotriva deciziei de detenție a acestuia. În aceeași zi, instanța judecătorească din statul membru în cauză a indicat că dosarul de anchetă fusese transmis la 10 decembrie 2009 procurorului districtual al Republicii D azmir și a respins această opoziție având în vedere durata scurtă a detenției. De asemenea, acesta a decis să trimită dosarul acțiunii în opoziție pentru a lua o decizie vicepreședintelui Republicii D La 14 decembrie 2009, reprezentantul reclamantului a formulat o nouă opoziție împotriva deciziei de plasare în detenție a clientului său. În aceeași zi, instanța judecătorească din statul de drept al lui Ayd.n, hotărând la dosar, a indicat că dosarul de anchetă fusese transmis procurorului districtual al Republicii D azízmir la 10 decembrie 2009 și a respins această opoziție, ținând cont de scurta detenție efectuată. De asemenea, el a decis să adreseze dosarul acțiunii în opoziție pentru a decide procurorului competent al Republicii D La 18 ianuarie 2010, reclamantul, declarând că opoziția sa anterioară a rămas nesoluționată, a formulat o nouă opoziție în fața instanței judecătorești din tribunalul judecătoresc din tribunalul judecătoresc din tribunalul judecătoresc din Ayd ianuarie din cauza duratei scurte a detenției efectuate și a decis, de asemenea, să transmită dosarul acțiunii în opoziție pentru a lua o decizie procurorului competent din Republica D azmir în temeiul articolului 250 din Codul de procedură penală. Dosarul cererii în fața Curții nu conține informații cu privire la rezultatul acestei proceduri. Între timp, printr-un act de punere sub acuzare din 21 decembrie 2009, procurorul districtual al Republicii D a acuzat reclamantul de apartenență la o organizație teroristă și posesie de materiale periculoase fără autorizație. Curtea a Uniunii Europene a acceptat actul de acuzare și a ordonat prelungirea detenției reclamantului, ținând cont de natura delicvenței, de riscul de decădere a probelor, de povara pedepsei impuse în actul de acuzare, de riscul de evadare și de persistența unor suspiciuni puternice cu privire la comisia de delincvență. La 5 februarie 2010, 8 La 2 aprilie 2010, 8 instant dasezise de la prima sa audiere, la mijlocul căreia a dispus repunerea în libertate a reclamantului. La cauza era încă în curs de desfășurare în fața acestei din urmă instanțe la data la care a depus cererea. În conformitate cu art. 2 din Codul de procedură penală, opoziția împotriva deciziilor judecătorului sau tribunalului se formează pe lângă autoritatea care a pronunțat hotărârea în termen de șapte zile de la data la care a luat la cunoștință hotărârea. Judecătorul sau instanța a cărei hotărâre este atacată poate modifica hotărârea dacă consideră că opoziția este pertinentă ; în caz contrar, acesta transferă dosarul opoziției în termen de trei zile autorității competente să o examineze. Cu toate acestea, în conformitate cu art. 251 din Codul de procedură penală, cursurile speciale competente pentru judecarea infracțiunilor prevăzute la art. 250 din Cod fac toate deciziile necesare în timpul procedurii, în special deciziile privind detenția provizorie. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat cu privire la acțiunile în opoziție pe care le-a formulat împotriva detenției sale și susține, de asemenea, că aceste acțiuni nu au fost examinate de autoritățile judiciare competente. În plus, acesta se plânge că, în cadrul procedurii de opoziție prin care a încercat să conteste plasarea sa în detenție, instanțele competente au examinat opoziția sa la dosar fără ca el sau reprezentantul său să fi avut posibilitatea de a participa la procedură. Autoritățile judiciare competente au examinat acțiunile în opoziție introduse de reclamant împotriva detenției sale provizorii? În acest caz, au fost notificate autoritățile judiciare cu privire la opozițiile reclamantului? Procedura de opoziție prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost conformă cu cerințele prevăzute la art. 5 alineatul (4) din convenție

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă