OZ c. TURQUIE

SECȚIA A DOUA

Cererea nr. 36713/10

Zeki ÖZ

împotriva Turciei

introdusă la 5 mai 2010

EXPUNEREA FAPTELOR

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Zeki Öz, este un resortisant turc născut în 1973 și rezidând în İzmir. Este reprezentat în fața Curții de av. Y. Kavak Kılınç, avocată în İzmir.

A. Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

La 8 decembrie 2009, reclamantul, suspectat de apartenență la o organizație teroristă, a fost arestat și plasat în arestul poliției.

La 9 decembrie 2009, a fost prezentat în fața tribunalului de instanță penal din Aydın, care a dispus plasarea sa în arest preventiv ținând cont de existența unor suspiciuni puternice cu privire la comiterea de către el a faptelor reproșate, de faptul că era vorba despre infracțiuni vizate de articolul 100 § 3 din codul de procedură penală și de natura faptelor reproșate.

La 11 decembrie 2009, reclamantul a formulat opoziție împotriva deciziei de plasare a sa în arest. În aceeași zi, tribunalul de instanță penal din Aydın a indicat că dosarul de anchetă fusese transmis la 10 decembrie 2009 procurorului Republicii din İzmir și a respins această opoziție ținând cont de scurta durată a detenției efectuate. Tribunalul a decis, de asemenea, să adreseze dosarul recursului în opoziție pentru decizie vice-procurorului Republicii din İzmir competent în temeiul articolului 250 din codul de procedură penală. Potrivit reclamantului, vice-procurorul nu a dat nicio urmare opoziției reclamantului.

La 14 decembrie 2009, reprezentantul reclamantului a formulat o nouă opoziție împotriva deciziei de plasare în arest a clientului său. În aceeași zi, tribunalul de instanță penal din Aydın, statuând pe dosar, a indicat că dosarul de anchetă fusese transmis procurorului Republicii din İzmir la 10 decembrie 2009 și a respins această opoziție ținând cont de brevitatea detenției efectuate. Acesta a decis, de asemenea, să adreseze dosarul recursului în opoziție pentru decizie procurorului Republicii din İzmir competent în temeiul articolului 250 din codul de procedură penală. Dosarul cererii în fața Curții nu conține informații cu privire la urmarea dată acestei proceduri.

La 18 ianuarie 2010, reclamantul, afirmând că opoziția sa anterioară rămăsese fără urmare, a formulat o nouă opoziție în fața tribunalului de instanță penal din Aydın.

La 20 ianuarie 2010, tribunalul de instanță penal din Aydın, statuând pe dosar, a indicat că dosarul de anchetă fusese adresat la 10 decembrie 2009 procurorului Republicii din İzmir și a respins această opoziție din cauza scurtei durate a detenției efectuate. Acesta a decis, de asemenea, să transmită dosarul recursului în opoziție pentru decizie procurorului Republicii din İzmir competent în temeiul articolului 250 din codul de procedură penală. Dosarul de care dispune Curtea nu conține document cu privire la urmarea dată acestei proceduri.

Între timp, printr-un act de acuzare din 21 decembrie 2009, procurorul Republicii din İzmir îl inculpase pe reclamant pentru apartenență la o organizație teroristă și pentru posesie de materii periculoase fără autorizație.

La 6 ianuarie 2010, a 8-a curte cu juri specială din İzmir acceptase actul de acuzare și ordonase prelungirea arestului reclamantului ținând cont de natura infracțiunii, de riscul de alterare a probelor, de greutatea pedepsei cerute în actul de acuzare, de riscul de fugă și de persistența unor suspiciuni puternice cu privire la comiterea infracțiunii reproșate.

La 5 februarie 2010, a 8-a curte cu juri specială din İzmir a procedat la o examinare din oficiu a arestului reclamantului și a ordonat menținerea acestuia în arest.

La 2 aprilie 2010, a 8-a curte cu juri a ținut prima sa ședință, la finalul căreia a ordonat punerea în libertate a reclamantului.

Cauza era încă pendinte în fața acestei ultime jurisdicții la data introducerii cererii.

B. Dreptul intern relevant

Potrivit articolului 268 din codul de procedură penală turc, opoziția împotriva deciziilor unui judecător sau ale unui tribunal se formulează în fața autorității care a pronunțat decizia în termen de șapte zile de la data la care persoana în cauză a luat cunoștință de decizie. Judecătorul sau tribunalul a cărui decizie este atacată o poate modifica dacă consideră opoziția pertinentă; în caz contrar, transferă dosarul opoziției în termen de trei zile autorității competente pentru a o examina.

Autoritatea competentă să examineze opozițiile formulate împotriva deciziilor unui judecător al unui tribunal penal de instanță este judecătorul tribunalului corecțional din raza competentă.

Cu toate acestea, potrivit articolului 251 din codul de procedură penală, curțile cu juri speciale competente să judece infracțiunile specificate la articolul 250 din cod pronunță toate deciziile necesare în cursul procedurii, în special deciziile privind arestul preventiv.

CAPETE DE CERERE

Invocând articolul 5 § 4 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat cu privire la urmările date recursurilor în opoziție pe care le-a formulat împotriva plasării sale în arest. De asemenea, susține că aceste recursuri nu au fost examinate de autoritățile judiciare competente.

În cele din urmă, se plânge că, în cadrul procedurii de opoziție prin care a căutat să conteste plasarea sa în arest, instanțele competente au examinat opozițiile sale pe dosar fără ca el însuși sau reprezentantul său să aibă posibilitatea de a participa la procedură.

ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

36713/10

Zeki ÖZ

contre la Turquie

introduite le 5 mai 2010

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT

Le requérant, M. Zeki Öz, est un ressortissant turc né en 1973 et résidant à İzmir. Il est représenté devant la Cour par M

e

Y. Kavak Kılınç, avocate à İzmir.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 8 décembre 2009, le requérant, soupçonné d’appartenance à une organisation terroriste, fut arrêté et placé en garde à vue.

Le 9 décembre 2009, il comparut devant le tribunal d’instance pénal d’Aydın, qui ordonna son placement en détention provisoire compte tenu de l’existence de forts soupçons quant à la commission par lui des faits reprochés, du fait qu’il s’agissait d’infractions visées par l’article 100 § 3 du code de procédure pénale, et de la nature des faits reprochés.

Le 11 décembre 2009, le requérant fit opposition contre la décision de son placement en détention. Le même jour, le tribunal d’instance pénal d’Aydın indiqua que le dossier d’enquête avait été transmis le 10 décembre 2009 au procureur de la République d’İzmir et il rejeta cette opposition compte tenu de la courte durée de la détention effectuée. Le tribunal décida aussi d’adresser le dossier du recours en opposition pour décision au vice-procureur de la République d’İzmir compétent en vertu de l’article 250 du code de procédure pénale. Aux dires du requérant, le vice-procureur n’a donné aucune suite à l’opposition du requérant.

Le 14 décembre 2009, le représentant du requérant forma une nouvelle opposition contre la décision de placement en détention de son client. Le même jour, le tribunal d’instance pénal d’Aydın, statuant sur dossier, indiqua que le dossier d’enquête avait été transmis au procureur de la République d’İzmir le 10 décembre 2009 et il rejeta cette opposition compte tenu de la brièveté de la détention effectuée. Il décida aussi d’adresser le dossier du recours en opposition pour décision au procureur de la République d’İzmir compétent en vertu de l’article 250 du code de procédure pénale. Le dossier de la requête devant la Cour ne contient pas d’information sur la suite donnée à cette procédure.

Le 18 janvier 2010, le requérant, affirmant que son opposition précédente était restée sans suite, forma une nouvelle opposition devant le tribunal d’instance pénal d’Aydın.

Le 20 janvier 2010, le tribunal d’instance pénal d’Aydın, statuant sur dossier, indiqua que le dossier d’enquête avait été adressé le 10 décembre 2009 au procureur de la République d’İzmir et il rejeta cette opposition en raison de la courte durée de la détention effectuée. Il décida aussi de transmettre le dossier du recours en opposition pour décision au procureur de la République d’İzmir compétent en vertu de l’article 250 du code de procédure pénale. Le dossier dont dispose la Cour ne contient pas de document sur la suite donnée à cette procédure.

Entre-temps, par un acte d’accusation du 21 décembre 2009, le procureur de la République d’İzmir avait inculpé le requérant pour appartenance à une organisation terroriste et possession de matières dangereuses sans autorisation.

Le 6 janvier 2010, la 8

e

cour d’assises spéciale d’İzmir avait accepté l’acte d’accusation et ordonné la prolongation de la détention du requérant compte tenu de la nature de l’infraction, du risque d’altération des preuves, de la lourdeur de la peine requise dans l’acte d’accusation, du risque de fuite et de la persistance de forts soupçons quant à la commission de l’infraction reprochée.

Le 5 février 2010, la 8

e

cour d’assises spéciale d’İzmir procéda à un examen d’office de la détention du requérant et ordonna le maintien en détention de celui-ci.

Le 2 avril 2010, la 8

e

cour d’assises tint sa première audience, à l’issue de laquelle elle ordonna la remise en liberté du requérant.

L’affaire était toujours pendante devant cette dernière juridiction à la date d’introduction de la requête.

B.

Le droit interne pertinent

Selon l’article 268 du code de procédure pénale turc, l’opposition contre les décisions d’un juge ou d’un tribunal se forme auprès de l’autorité qui a rendu la décision dans les sept jours suivant la date à laquelle l’intéressé a pris connaissance de la décision. Le juge ou le tribunal dont la décision est attaquée peut modifier celle-ci s’il estime l’opposition pertinente

; sinon, il transfère le dossier de l’opposition dans les trois jours à l’autorité compétente pour l’examiner.

L’autorité compétente pour examiner les oppositions faites contre les décisions d’un juge de tribunal pénal d’instance est le juge de tribunal correctionnel du ressort correspondant.

Toutefois, selon l’article 251 du code de procédure pénale, les cours d’assises spéciales compétentes pour juger les infractions spécifiées à l’article 250 du code rendent toutes les décisions nécessaires durant la procédure, notamment les décisions relatives à la détention provisoire.

GRIEFS

Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir été informé des suites données aux recours en opposition qu’il a formés contre son placement en détention. Il allègue en outre que ces recours n’ont pas été examinés par les autorités judiciaires compétentes.

Il se plaint enfin que, dans le cadre de la procédure d’opposition par laquelle il a cherché à contester son placement en détention, les tribunaux compétents aient examiné ses oppositions sur dossier sans que lui-même ou son représentant aient eu la possibilité de participer à la procédure.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Les autorités judiciaires compétentes ont-elles examiné les recours en opposition introduits par le requérant contre son placement en détention provisoire

? Dans l’affirmative, les décisions rendues sur les oppositions du requérant lui ont-elles été notifiées

?

2.

La procédure d’opposition au moyen de laquelle le requérant a cherché à contester la légalité de sa détention provisoire était-elle conforme aux exigences de l’article 5 § 4 de la Convention

?