N. împotriva României

Secțiunea a treia Cerere nr. 59152/08 N. împotriva României introdusă la 26 noiembrie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl N., este un cetățean român născut în 1959, internat în prezent la spitalul Sapoca (departamentul Buzău). Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost acuzat că a comis acte de incest și corupție sexuală, ale căror victime erau cele două fiice minore, în vârstă de 15 și 16 ani. Prin hotărârea din 22 aprilie 2002, Tribunalul de Primă Instanță din București a confirmat internarea reclamantului, ordonată la 5 aprilie 2002, ca măsură de securitate, de către procuror. Această decizie s-a întemeiat pe un raport de competență medico-legale psihiatrică redactat în cadrul procedurii care a constatat că reclamantul suferea de schizofrenie paranoidă și nu avea discernământ.

Reclamantul, care a fost internat, nu a fost prezent la tribunal sau reprezentat în procedură. El nu a formulat recurs împotriva hotărârii din 22 aprilie 2002. Potrivit informațiilor de fapt primite la 9 ianuarie 2013 din partea guvernului, internarea psihiatrică a reclamantului a continuat din aprilie și până în prezent. Din 30 ianuarie 2006, acesta a fost internat la spitalul din Sapoca. Dreptul și practica internă relevante sunt, în parte, descrise în hotărârea B. c. România 2) (n 1235/03, §§ 42-66, 19 februarie 2013). Invocând art. 6 din convenție, reclamantul, care contestă că a comis infracțiunile de care a fost acuzat, invocă o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, a dreptului la apărare în persoană sau de către un avocat din oficiu, care a fost judecat și internat în absență.

Întrebări cu privire la părți Reclamantul a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție ? În special, reclamantul a formulat în mod regulat un recurs împotriva deciziei din 22 aprilie 2002 pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță de la București, prin care dispune internizarea sa Întrucât Curtea a considerat deja că este necesar, în cazul bolnavilor mintali, să se țină seama de vulnerabilitatea și incapacitatea lor, în anumite cazuri, de a se plânge în mod coerent sau de a se plânge pe scurt (a se vedea mutatis mutandis Riviera c. Franța, n 33834/03, § 62, 11 iulie 2006 și V.D.

c. România, n. 7078/02, § 87-88, 16 februarie 2010), reclamantul avea obligația de a face uz, în speță, de căile de atac împotriva deciziei menționate anterior Având în vedere dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în special în ceea ce privește absența reprezentării (curator sau avocat) în cadrul procedurii penale care a dus la internizarea sa din oficiu, considerată drept o măsură de securitate din motive de sănătate, art. 8 1 din convenție a fost respectat în speță (a se vedea B.c. România (n, citată anterior) Guvernul este invitat să prezinte informații privind internarea psihiatrică a reclamantului din aprilie 2002 până în prezent, și anume o copie a dosarelor medicale, în special eventualele decizii ale comisiei de evaluare medicală prin care se solicită menținerea internă a acesteia.

TROISIÈME SECTION

Requête n o 59152/08 N. contre la Roumanie introduite le 26 novembre 2008

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. N., est un ressortissant roumain né en 1959, actuellement interné à l’hôpital de Săpoca (département de Buzău). A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant était accusé d’avoir commis les infractions d’inceste et de corruption sexuelle, dont les victimes étaient ses deux filles mineures, âgées de 15 et 16 ans. Par un jugement du 22 avril 2002, le tribunal de première instance de Bucarest confirma l’internement du requérant, ordonné le 5 avril 2002, comme mesure de sûreté, par le procureur. Cette décision fut fondée sur un rapport d’expertise médico-légale psychiatrique rédigé dans le cadre de la procédure qui constata que le requérant souffrait de « schizophrénie paranoïde » et manquait de discernement.

Le requérant, qui était interné, n’était pas présent à l’audience devant le tribunal ni représenté dans la procédure. Il ne formula pas de recours contre le jugement du 22 avril 2002. Selon les informations factuelles reçues le 9 janvier 2013 de la part du Gouvernement, l’internement psychiatrique du requérant continua à partir d’avril et jusqu’à présent. Depuis le 30 janvier 2006, il est interné à l’hôpital de Săpoca. D’après la même lettre du Gouvernement, le requérant ne s’est pas vu désigner de curateur.

B. Le droit et la pratique internes pertinents Le droit et la pratique internes pertinents sont, en partie, décrits dans l’arrêt B. c. Roumanie (n o 2) (n o 1285/03, §§ 42-66, 19 février 2013). GRIEF Invoquant l’article 6 de la Convention le requérant, qui conteste avoir commis les crimes dont il a été accusé, allègue une violation de son droit à un procès équitable, du droit à la défense en personne ou par un avocat d’office, ayant été jugé et interné in absentia.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, le requérant a-t-il régulièrement formé un pourvoi contre la décision du 22 avril 2002 rendue par le tribunal de première instance de Bucarest ordonnant son internement ? Étant donné que la Cour a déjà jugé qu’il faut, dans le cas des malades mentaux, tenir compte de leur vulnérabilité et de leur incapacité, dans certains cas, à se plaindre de manière cohérente ou à se plaindre tout court (voir mutatis mutandis Rivière c. France , n o 33834/03, § 62, 11 juillet 2006, et V.D.

c. Roumanie , n o 7078/02, §§ 87-88, 16 février 2010), le requérant était-il tenu de faire usage, en l’espèce, des voies de recours contre la décision précitée ? 2. Eu égard au droit du requérant au respect de sa vie privée, notamment en ce qui concerne son absence de représentation (curateur ou avocat) dans la procédure pénale qui a abouti à son internement d’office, pris comme une mesure de sûreté pour des raisons de santé, l’article 8 § 1 de la Convention a-t-il été respecté en l’espèce (voir B. c. Roumanie (n o 2) , précité) ? Le Gouvernement est invité à soumettre des informations concernant l’internement psychiatrique du requérant depuis avril 2002 jusqu’à présent, à savoir une copie des dossiers médicaux et notamment les éventuelles décisions de la commission d’évaluation médicale ordonnant le maintien de son internement.