CtEDO 03.07.2018 Auto

IVAȘCU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
03.07.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
IVAȘCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

CURTUL European al Drepturilor Omului (Cea de-a patra Secție), întrunind pe 3 iulie 2018 într-o comisie compusă din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct de secție, apoi cererea menționată mai sus, Introdusă la 18 iunie 2012, După observațiile solicitate de guvernul pârât și prezentate în răspuns de reclamantă, După deliberarea acesteia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cea de-a patra Secție), înlocuind pe 3 iulie 2018 într-o comisie compusă din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct de secție, apoi cererea menționată mai sus Introduse la 18 iunie 2012, După observațiile solicitate de guvernul pârât și prezentate în răspuns de reclamantă, După deliberarea acestora, în următoarea decizie: FACT 1.Curtea: Dl. Ioan Ivașcu, cetățean din România născut în 1955 și rezident în România de Nord, a fost reprezentat de către avocatul lui G Marcu Marcu; a fost reprezentat de către avocatul C Marcu C Marcu; a fost internat la Spitalul Guvernului; 4.Curele C Marcu C Marcu, avocat de la Spitalul Guvernului, a fost reprezentat de către un agent de la Ministerul Apărării de Spirale Interne, iar în cazul respectiv, a fost expus la 13 octombrie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 6 octombrie, 13 iulie, 13 iulie, 13 octombrie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 iulie, 13 i

7 . din 12 august până la 2 octombrie 2005, reclamantul a fost internat pentru schizofrenie paranoidă în curs de dezvoltare. conform documentelor medicale depuse în dosar de către Guvern, această internare a necesitat examinarea unei expertize medicale fără a preciza baza legală a internării. 8 . în opinia reclamantului, toate aceste internări au fost făcute împotriva procedurii sale, în timp ce Guvernul indică că internările din 2003 și (paragrafele 5 și 6 de mai sus) au fost efectuate pe baza dispozițiilor Legii nr. 487/2002 privind protecția persoanelor cu tulburări mintale și a Legii nr. 477/2002 privind protecția persoanelor cu tulburări mintale.

În perioada 30 iulie - 14 septembrie 2007, reclamantul a fost internat de oficiu în serviciul de psihiatrie al Spitalului Sighet pentru o examinare medicală persistentă.12 Un raport de examinare medicală a fost depus la 20 septembrie 2007 pentru a stabili dacă suferea de tulburări psihice și dacă, la momentul comiterii infracțiunii și în timpul anchetei, persoana interesată a acționat sau nu cu discernământ.11 Din 30 iulie până la 14 septembrie 2007, reclamantul a fost internat de oficiu în serviciul de psihiatrie al Spitalului Sighet pentru o examinare medicală persistentă.12 Un raport de examinare medicală persistentă a fost depus la 20 septembrie 2007 pentru a stabili dacă suferea de tulburări psihice, și dacă, în timpul comiterii infracțiunii și în timpul anchetei, persoana interesată a acționat sau nu cu discernământ.12 Până la 20 decembrie 2007, reclamantul a cerut o examinare medicală persistentă în favoarea persoanelor care suferă de tulburări psihice.12 Până la 30 septembrie 2007, reclamantul a cerut o examinare medicală persistentă în favoarea persoanei care suferă de tulburări psihice.12 Până, în cursul procedurii de la Tribunalul de Primă Instanță (la Maret, la data de 18 decembrie 2007), reclamantul a primit o recomandare de examinare medicală persistentă.12 Până la 20 decembrie 2007, reclamantul a primit o recomandare de examinare medicală medicală persistentă în favoarea persoanei care suferă de tulburări psihice.

Printr-o hotărâre din 22 iunie 2010, instanța de primă instanță a ordonat reclamantului să urmeze tratament medical. 17 .Pe recursul reclamantului, printr-o hotărâre definitivă din 1 septembrie 2010, tribunalul departamental Maramureș ( tribunalul departamental) a anulat hotărârea pronunțată la prima instanță și a respins cererea procurorului.Nicio măsură de securitate nu a solicitat nici o cerere de ordin civil împotriva reclamantului.Tribunalul departamental a declarat că nu a putut fi efectuată o astfel de măsură pentru că nu a fost în vigoare o cerere de lege în favoarea avocatului.Într-o cerere de justiție, acesta a declarat că nu a fost făcută o cerere pentru încălcarea unor acte penale, în ciuda faptului că nu a fost făcută o cerere de justiție în favoarea lui.În raportul său din 18 septembrie 2007, tribunalul a declarat că nu a fost făcută o cerere de justiție în favoarea unei infracțiuni a libertății civile.În raportul său din 18 decembrie 2007, Curtea a declarat că nu a fost făcută o cerere pentru încălcarea unor acte penale, în favoarea unor acte penale, în favoarea unei infracțiuni a dreptului civil.În raportul tribunalului din 18 septembrie 2007, Curtea a declarat că nu a făcut o cerere în favoarea unei infracțiuni a dreptului civil (art. 50 din legea civilă, §40), în care nu a fost în vigoare nicio altă cauză.În raportul de justiție, a fost stabilit că nu a fost făcută o cerere în favoarea unei cereri de justiție în favoarea unei infracțiuni a dreptului (art. 50 din legea civilă, în cauză, în care nu a fost în vigoare).În raportul de judecată, nu a fost făcută în favoarea unei infracțiuni în favoarea unei infracțiuni a dreptului în favoarea dreptului civil (art. 50 din legea civilă, în cauză, în care nu a fost în cauză, în cauză, în cauză,

La ședința din 4 aprilie 2011, bazându-se pe art. 129 § 5 din Codul de procedură civilă (CPC), tribunalul departamental a invitat părțile să se pronunțe asupra obiectului acțiunii și a temeiului său juridic. Reclamantul a reiterat că acțiunea sa se baza pe articolele 504 și 506 din CPP și că aceasta avea ca scop reparația pentru neplăcerea de judecată.21 După ce a desfășurat procedura, tribunalul departamental a obținut copii ale fișelor de observație clinică ale reclamantului întocmite în temeiul cererilor sale (art. 5 alineatul (7) de mai sus), precum și o notă internă a instanței penale, în care a decis că dosarul privind dosarul privind acuzațiile de expertiză medicală a fost obiectul unei cereri de reexaminare internă a departamentului (art. 23 alineatul (9) din CPP, precum și o notă internă necesară în vederea executării sentinței tribunalului penal din data de 22 iunie 2011).

În conformitate cu art. 504 din CPP, orice persoană condamnată printr-o hotărâre care a dobândit autoritatea lucrului judecat putea cere despăgubiri dacă, în urma unei reexaminări a cauzei, ea fusese achitată. Totodată, avea dreptul la despăgubiri orice persoană privată ilegal de libertate în timpul procesului. Caracterul ilegal al privării de libertate trebuia să fie stabilit prin ordinul parchetului sau prin decizia instanței. Tribunalul departamental a remarcat, de asemenea, că, în temeiul art. 506 § 2 din CPP, acțiunea în despăgubiri trebuia să fie introdusă în termen de optsprezece luni de la data constatării ilegalității măsurii în litigiu, dacă, în urma unei reexaminări a cauzei, ea fusese achitată. 24 Acest departament a concluzionat că condițiile prevăzute la art. 504 din CPP nu au fost îndeplinite pe baza unei cereri de despăgubiri, iar apelul a fost respins de Curtea de Apel, care a transmis o cerere în formă de apel internă la judecata din data de 30 noiembrie 2011, conform căreia decizia nu a fost respectată prin hotărârea judecată judiciară sau prin ordin din data de 30 iunie 2011.

Guvernul a prezentat un exemplu de jurisprudență internă care explica calea de urmat pentru a contesta o măsură de internare ordonată de parchet pentru efectuarea unei expertize medico-legale.În cauza de fațăat de Guvern, persoana interesată a sesizat mai întâi instanțele interne cu o plângere bazată pe articolele 278 și 278 (1) din CPP în vigoare la momentul faptelor pentru a contesta un loc nelimitat care prevede internarea sa provizorie; printr-o hotărâre definitivă din 17 iunie 2010, Curtea de Apel din Cluj a constatat că internarea ordonată de parchet pe baza articolului 117 din CPP era contrară articolului 5 § 1 din Convenție.În urma acestei hotărâri, persoana interesată, invocând motivele de libertate, a sesizat persoana interesată pe baza unor observații interne privind lipsa locului care să îi permită internarea sa provizorie; printr-o hotărâre definitivă din 17 iulie 2010, Curtea de Apel din Cluj a constatat că internarea ordonată de parchet pe baza articolului 117 din CPP era contrară articolului 5 § 1 din Convenție.În cadrul acestei hotărâri, persoana interesată a sesizat plângerile interne pe baza unor observații materiale și a unor observații interne ale Parchetului (art. 5 § 5 din Convenția, precum și pe baza unei plângeri privind prejudiciul moral și pe baza unor observații interne, precum și pe baza articolului 5 din CIRR nr. 5 din Convenția din 13 octombrie, § 5 din 27), precum și pe baza unei plângeri în cauză de prejudiciu a costurilor interne, în cauză, în temeiul articolului 5 din CIRR nr. 5 din Convenția din 27 din octombrie, precum și a unei plângeri de plată în temeiul articolului 5 din CIR nr. 5 din 27 din octombrie, precum și a unei plângeri de plată în temeiul articolului 5 din CIR nr. 34 din 27 din octombrie, precum și a unei plângeri de plată în temeiul articolului 5 din CIR nr. 5 din 27 din octombrie, respectiv

În formularul său de cerere, în care se referea la articolele 3, 4, 5 § 1 și 3, 6 § 2, 8, 9 și 14 din Convenție, reclamantul denunța condițiile materiale ale internărilor sale, faptul că a fost supus la muncă forțată, ilegalitatea privărilor de libertate, deteriorarea relațiilor sale cu membrii societății și cu cei din familia sa, imposibilitatea de a participa, în 2005, la înmormântarea mamei sale și motivul pentru care a fost discriminat în cadrul procedurii de înmormântare a mamei sale. 37.În formularul său de cerere, reclamantul a invocat, de asemenea, art. 13 din Convenție. (...) (...) Nu a fost admis în dosarul de pe dosarul părților, nu a fost admis în dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul de pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe dosarul pe

În care reclamantul era Ivascu Ioan iar partea pârâtă era statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor; am cerut 40 401 EUR și o pensie de ședere de 200 EUR pe lună pentru prejudiciul moral pe care l-am suferit din cauza privărilor de libertate care au avut loc în timpul proceselor penale și procedurilor penale. Am prezentat în sprijinul [acțiunii] certificatele medicale (...). Curtea de Primă Instanță din Sighet a admis o excepție de incompetență materială și a transferat cazul la rolul Tribunalului Departamental de Justiție Civilă din Maramureș: la 2 februarie 2011, cazul a fost înregistrat în legătură cu rolul Tribunalului Departamental de Justiție Civilă din Maramureș.

Am formulat recurs împotriva acestei hotărâri (...) am depus recursul la 11 septembrie 2012 și memorandumul cu motivele recursului la 21 noiembrie 2012 (fie cu cincisprezece zile întârziere) sau, altfel spus, cu nouă zile înainte de audiere [fixată în recurs], și asta în ciuda faptului că nu am resurse materiale (...) aceleasi motive de recurs ca cele prezentate în memorandumul depus în dosar. Decizia Curții de Apel Cluj (definitiv) a fost comunicată la 29 martie 2012; termenul de șase luni începe să curgă de la data deciziei definitive. (...) 38.

În special, având în vedere starea de vulnerabilitate a reclamantului și lipsa reprezentării juridice, procedurile civile pe care le-a urmat ar fi putut fi considerate o cale de atac eficientă pentru redresare? 40.art. 8 și 13 din Convenție se citesc după cum urmează: art. 8 1.Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței sale. 2.Nu poate exista nicio intervenție a autorității publice în exercitarea acestui drept, în măsura în care această intervenție este prevăzută de lege și constituie o instanță oficială, în măsura în care este necesară pentru securitatea națională, securitatea economică, ordinea publică sau bunăstarea națională. art. 13 . Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței sale.

În observațiile sale din 18 februarie 2015, Guvernul a prezentat obiecții cu privire la obiectul cererii și a indicat că, în lumina formularului și a scrisorilor reclamantului, Curtea nu fusese sesizată cu faptele și plângerea care fusese comunicată.[42] În observațiile sale în răspuns din 24 iulie 2015, reclamantul, asistat de un avocat, a indicat că intenționa să se plângă în fața Curții cu privire la privarea de libertate și a invocat în mod expres art. 5 § 5 din Convenție pentru a denunța imposibilitatea de a obține despăgubiri pentru interzicerea sa presupusă abuzivă.[43] El și-a subliniat, de asemenea, poziția cu privire la actele comunicate Guvernului, susținând că ar fi trebuit să beneficieze de o anumită formă de asistență în cadrul procedurii de recurs.

Guvernul a remarcat, prin urmare, că nu a fost în mod regulat depusă Curții de către reclamant o plângere întemeiată pe art. 8 din Convenție, pe cont propriu sau în combinație cu art. 45.13; totuși, reclamantul răspunde că cererea sa are ca obiect egala deprivare de libertate și lipsa de recursuri efective și de reparații în acest sens. El consideră, de asemenea, că în observațiile sale, nu a fost prezentată în mod corespunzător o plângere în orice formă de recurs în cadrul procedurii civile de reparație: în cazul unei plângeri în mod individual în cursul procedurii de reparație (în plus față de art. 46 din CGC, §20), iar în cazul unei plângeri în cauză, în special față de art. 42 din CGC, nu a fost prezentată nicio altă plângere (§§ 106-106 din CGC, §32), astfel încât să fie supusărați tuturor criteriilor de interpretare a Curții (§§ 46-12, §32), în special în exercitarea actelui de judecată.

Curtea nu este obligată să se pronunțe pe baza unor fapte care nu sunt vizate de plângere, deoarece acest lucru ar însemna să se pronunțe dincolo de obiectul cauzei sau, cu alte cuvinte, să se pronunțe asupra unor chestiuni care nu au fost puse în discuție în nici un caz în sensul articolului 32 din Convenție (Radomilja , Radomilja , § 126).47 Curtea a considerat, în această procedură, că reclamantul nu a formulat o plângere în mod corespunzător cu procedurile inițiale, ci a prezentat o plângere în mod de schimbare de fond și nu a primit o soluție în mod corespunzător în cadrul procedurii interne, în conformitate cu art. 8 din Convenție, în mod similar cu o modificare a procedurii interne, în mod similar cu o modificare a procedurii interne, în mod similar cu o modificare a procedurii interne, în mod similar cu o modificare a procedurii interne, în mod similar cu o modificare a procedurii interne, în mod similar cu o modificare a procedurii interne, în mod similar cu o modificare a procedurii interne, în mod similar cu o modificare a procedurii interne, în mod similar cu o modificare a procedurii interne, în mod similar cu o modificare a procedurii interne, în mod similar cu o modificare a procedurii interne, în sensul articolului 8 din Convenție (Radomilja , Radomilja , § 13).

În speță, Curtea consideră că, în lumina observațiilor prezentate de reclamant (punctul 42 de mai sus), se poate concluziona că în formularul de cerere nu a fost depusă o plângere din art. 8 luată singură și/sau în combinație cu art. 13 din Convenție.49 Cu toate acestea, nimic nu împiedică un reclamant să depună o plângere nouă în timpul procedurii în fața Curții.49 În speță, Curtea consideră că, în lumina observațiilor prezentate de reclamant (punctul 42 de mai sus), se poate concluziona că interesatul a dorit să extindă, la acel moment, cererea sa de absență a unei plângeri în fața Curții în vederea aplicării procedurii de recurs (punctul 13 de mai sus, art. 13 de mai sus, § 50).51 Prin urmare, Curtea trebuie să ia în considerare că această plângere a fost depusă la data de 30 iulie 2015, iar în cazul în care nu a fost depusășită, trebuie să se precizeze că această plângere a fost depusă la data de 24 iulie 2015 (punctul 1 de mai sus, § 35 de mai târziu de 6 luni).51 Prin urmare, Curtea trebuie să ia în considerare că această plângere a fost depusă la data de 30 iulie 2015 (punctul 1 de mai sus, § 42 de mai târziu de la 30 iulie 2015) și că această plângere a fost respinsă la data de 24 iulie 2015 (punctul 1 de mai sus, § 5 din Convenție).51 Prin urmare, Curtea trebuie să ia în considerare că această plângere a fost depusă la data de 30 iulie a acestei plângeri (puneri, în vederii, în cazul în care nu a fost depusă) și că nu a fost depusă la data de 30 iulie 2015 (punerea unei plângeri în față a acestei plângeri, în față, în față de 30 iulie, în cazul în cazul în care nu a unei plângeri, în cazul în care nu a fost depusărea, în cazul în cazul în care nu a fost depusărea).

Citând articolele 5 § 1 (e), 13 și 14 din Convenție, reclamantul se plânge de internările psihiatrice, pe care el le consideră arbitrare, la care a fost supus între 2003 și 2007, precum și de imposibilitatea de a contesta decizia de internare în cadrul plângerii penale.În observațiile sale din 24 iulie 2015, pe baza articolului 5 § 5 din Convenție, el denunță imposibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de libertate.Curtea consideră că plângerile reclamantului în fața instanței trebuie examinate numai în contextul articolului 5 § 53, § 1, 4 și 5, formulate în părțile sale relevante în acest caz. (1) Orice persoană are dreptul la libertate și siguranță.Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri: (1) În cazul în care: (1) nu a fost încălcat acest articol. (2) În cazul în care nu a fost încălcat acest articol. (3) Orice persoană nu poate fi privată de libertatea sa, cu excepția celor care au fost încălcate în următoarele cazuri. (4) Orice persoană nu poate fi reținută în custodie sau reținută în temeiul dispozițiilor acestei convenții. (5) Orice persoană nu poate fi reținută în custodie sau reținută în temeiul dispozițiilor acestei convenții. (5) Orice persoană nu poate fi reținută în custodie sau reținută în temeiul dispozițiilor acestei convenții.

În ceea ce privește internarea din 2007, părțile sunt de acord să spună că a fost ordonată în temeiul articolului 117 din CPP.Curtea nu consideră necesar să se ocupe de întrebarea care a fost temeiul legal al internărilor interesatului, aceste plângeri fiind în orice caz irecevabile pentru termenul următor.54 Când Curtea face referire la principiile stabilite în materie de respectare a regulii de șase luni, cum au fost cele prezentate în cauzele Sabri Güneș (GCGC), în cazul Sabri Güneș (GCGC), în cazul Sabri Güneș (GCGC), în cazul Sabri Güneș (GCGC), în cazul Sabri Güneș (GCGC), în cazul Sabri Güneș (GCGC), în cazul Sabri Güneș (GCGC), în cazul Sabri Güneș (GCGC), în cazul Sabri Güneș (GCGC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul 27/06 și în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul Sabri Güneș (GC), în cazul 27/06 și în cazul Sabri Güneș (Guneș (Guneș) și în cazul Sabri Güneș (Guneș (Guneș) în cazul de la data de 27 decembrie 2012 (art. 448), în cazul de la data de în care actele mențiune, în cazul în care nu se aplică dispozițiile menționate la art. 35), trebuie să fie

Dacă reclamantul recurge la o cale de atac care a fost încheiată în faliment de la început, decizia privind această cale de atac nu poate fi luată în considerare pentru calculul termenului de șase luni (Jeronovičs, citat mai sus, § 75).55 Curtea amintește că nu are posibilitatea de a nu aplica regula de șase luni pentru singurul motiv că un Guvern nu a formulat o excepție preliminară bazată pe aceasta (Belaousof și alții împotriva Greciei , nr. 66296/01, § 38, 27 mai 2004).56 În privința prezentei cauze, Curtea observă că nu a constatat că deciziile de internare existente pe baza Legii nr. 487/2002 sau a ordonanței de internare nu au fost comunicate în mod prompt persoanelor interesate, în ciuda dispozițiilor din această lege (art. 117 din Legea internă, nr. 117 din Legea internă, nr. 117 din Legea internă, nr. 12 din Legea internă, nr. 973, ro. 95, nr. 12 din Legea internă, nr. 95, nr. 13 din Legea internă, nr. 95, nr. 95, nr. 13 din Legea internă, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 95, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 107, nr. 109, nr. 109, nr. 109, nr. 109, nr. 109, nr. 109, nr. 109, nr. 109, nr. 109, nr. 10

Cu toate acestea, Curtea observă că obiectul unei proceduri bazate pe articolele 504-506 din CPP era obținerea unei despăgubiri în cazul unei privări ilegale de libertate în cadrul unei proceduri penale și nu a acoperit internările psihiatrice ordonate într-un cadru juridic diferit, cum ar fi, de exemplu, internările psihiatrice în temeiul Legii nr. 487/2002 (punctele 18 și 20 de mai sus).15 În plus, Curtea observă că, în conformitate cu aceste dispoziții ale Legii nr. 504-506 din CPP, nicio cerere nu era condiționată de recunoașterea ilicității detenției printr-o hotărâre a instanței de judecată sau printr-o hotărâre a instanței de judecată; în cazul de față, nu a fost pronunțată o hotărâre a instanței de judecată sau printr-o hotărâre a instanței de judecată internă, în temeiul Legii nr. 175, de mai sus, sau printr-o hotărâre a instanței de judecată internă, de mai sus, nu a fost respinsă (a se vedea, de asemenea, art. 17 din Legea nr. 285, de la art. 17 din România, care nu a fost respinsășitulată în temeiul Legii nr. 175, de mai sus, de mai sus, de către Curtea de judecată internă sau de judecată); în cazul de față, nu a fost pronunțată o hotărâre în temeiul Legii de judecată sau de judecată internă (a se pronunț, de fapt, nu a fost pronunțată în temeiul Legii de judecată, în temeiul Legii de judecată, în temeiul Legii nr. 175, de mai sus, nu a Legii nr. 285, de mai sus, de mai sus, nu a Legea nr. 175, de mai sus, de la art. 175, de mai sus, de la Legea nr. 175, de mai sus, de mai sus, nu a Legea, de judecată, nu a Legea, nu a fost respinspectată, de judecată, de judecată, nu a instanță sau de judecată internă

În lipsa unui recurs efectiv disponibil la momentul faptelor pentru a contesta măsurile de internare, reclamantul ar fi trebuit să se adreseze Curții în termen de șase luni de la eliberările sale succesive din spital, dintre care ultima dată a fost 14 septembrie 2007 (§11 de mai sus).Acum, prezenta cerere nu a fost introdusă decât la 18 iunie 2012.Acum, se concluzionează că plângerile derivate de la art. 35 §§ 1 4 din Convenție sunt întârziate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție.Acum, președintele Curții a declarat că această cerere ar fi fost respinse în temeiul articolului 5 din Convenție, iar ultimul termen de 14 septembrie 2007 (§11 de mai sus).Acum, prezenta cerere a fost introdusă doar la 18 noiembrie 2012.Acum, se concluzionează că plângerile derivate de la art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție sunt întârziate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție.Acum, președintele Curții a declarat că această cerere ar fi fost respinse în temeiul articolului 5 din Convenție, iar ultimul termen de 14 iulie 2015 (§5 din Convenție) este de 24 iulie 2015.Acum, această cerere a fost respinsa în temeiul articolului 5 din Convenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă