CtEDO 11.09.2013 Auto

FILIP v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
11.09.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FILIP v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 15052/09 Cătălina FILIP împotriva României depusă la 9 martie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Cătălina Filip, este un național român, născut în 1950 și trăiește în București. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna Chirana Darlaiane, avocat practicant la București. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 decembrie 1989, soțul reclamantului a fost împușcat în cap și ucis la București. Moartea a avut loc în timpul evenimentelor violente care au răsturnat România în decembrie 1989 și a dus la răsturnarea regimului comunist. La o dată neespecificată în 1990, Procuratura Militară din București („Oficiul Procurorului”) a deschis o anchetă penală cu privire la moartea soțului reclamantului în dosarul nr. 651/P/1991. Din 1990 până în 1994, Procuratura a auzit mai multe mărturii privind investigația privind moartea soțului reclamantului. La o dată neespecificată, Procurorul a deschis o anchetă penală separată privind utilizarea violenței la București în ultimele zile ale lunii decembrie 1989 în dosarul nr. 97/P/1990. La 23 mai 2007, dosarul nr. 651/P/1991 a fost alăturat la dosarul nr. 97/P/1990. Ancheta penală pare să fie încă în așteptare în fața autorităților interne. Procedura civilă interpusă de reclamant La 22 decembrie 2004, reclamantul a deschis proceduri civile împotriva Ministerului de Finanțe Publice din România, cerând prejudiciu moral de 1000 000 000 de lei (ROL) (aproximativ 25 000 de euro (EUR)) pe baza dispozițiilor articolelor 998-999 din Codul Civil din România (valid la acea dată). Reclamantul a invocat răspunderea statului român pentru lipsa de diligență în investigarea evenimentelor violente din decembrie 1989 și pentru identificarea și pedeapsa celor răspunzători pentru moartea soțului ei. Prin hotărârea din 2 februarie 2006, Curtea de districtul București a respins procedurile deschise de către reclamant în calitate de timp interzis (prescris ), prin acordarea obiecției privind statutul de limitare a dreptului la judecată ( prescripția dreptului la acțiune ) și respingerea obiecției privind lipsa de capacitate a inculpatului ( lipsa caliții procesuale pasive ), astfel cum a invocat Ministerul Finanțelor Publice. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept ( întârziere ) împotriva hotărârii. 10. Prin hotărârea din 12 martie 2007, Tribunalul județului București a permis recursul reclamantului și a anulat hotărârea din cauza faptului că aceasta a permis în mod incorect obiecția privind statutul de limitare și a înaintat cazul de reexaminare la instanța de primă instanță. 11. La 12 iunie 2008, Curtea de district din București a permis deschiderea procedurii de către reclamant și a ordonat Ministerului de Finanțe Publice din România să plătească reclamantului 100.000 lei (RON) (aproximativ 27,000 EUR) în leziuni morale, precum și taxele de judecată în valoare de RON 3.352 (aproximativ 900 EUR). Curtea a susținut că ancheta penală privind moartea soțului reclamantului nu a fost eficace și promptă, astfel cum se prevede la art. 2 din Convenție, având în vedere că în cursul unei perioade de peste 18 ani de la moartea soțului ei singura măsură luată de Procurorul a fost să se alăture dosarului privind moartea soțului ei în dosarul privind evenimentele din decembrie 1989 la București. Prin urmare, instanța a considerat că s-au îndeplinit condițiile pentru declanșarea răspunderii de torturi ale Ministerului de Finanțe Publice din România, și anume existența unei prejudecăți pentru reclamant, în special a necazului, confuziei și suferințe extinse derivate de lipsa unui răspuns în ceea ce privește circumstanțele în care soțul reclamantului a fost ucis și de identificarea și pedeapsa celor răspunzători și de o legătură cauzală între actele ilegale și daunele suportate. 12. Ministerul Finanțelor Publice a făcut apel la puncte de drept împotriva hotărârii. 13. La 3 februarie 2009, Curtea județului București a permis parțial recursul Ministerului Finanțelor Publice în privința punctelor de drept și a ordonat să plătească RON 50.000 (aproximativ 12,000 EUR) în prejudiciu moral ale reclamantului pentru investigația penală ineficientă privind moartea soțului reclamantului în cursul evenimentelor violente din decembrie 1989 la București. Pentru a determina prejudiciile morale, instanța a susținut că ar trebui să ia în considerare în general, dar și în ceea ce privește cazul în cauză, gravitația și intensitatea suferinței psihologice cauzate reclamantului care a fost victimă de faptul ilegal, consecințele unor astfel de prejudicii la nivel social și familial, precum și criteriul de echitate. Acesta a considerat că suma generală care vizează compensarea lipsei de pace a reclamantului și a binelui psihologic în ceea ce privește desfășurarea unei anchete eficace, complete și prompte pentru a afla adevărul despre moartea soțului ei nu poate depăși suma RON 50.000. În plus, a susținut hotărârea instanței de primă instanță cu privire la restituirea reclamantului taxelor de instanță referitoare la procedura civilă inițiată de ea. COMPLAINT În baza articolului 2 din Convenție, reclamantul se plânge de ineficacitatea anchetei penale deschise de autoritățile în fața decesului soțului ei. În plus, ea susține că suma atribuită de instanțe interne nu a fost suficientă pentru a acoperi daunele suferite de ea în continuare la moartea soțului ei și că, în determinarea cuantumului de compensare a instanțelor interne nu a luat în considerare moartea soțului ei și alte consecințe negative asupra unui nivel personal, social și profesional provocat de acest lucru. Reclamantul poate încă pretinde că este victimă de o încălcare a Convenției, în sensul articolului 34 al Convenției? În special, a obținut prejudiciu moral în urma procedurii civile deschise de ea în ceea ce privește ineficacitatea anchetei privind moartea soțului ei în decembrie 1989, suficient pentru a remedia presupusa încălcare a articolului 2 din Convenție? Curtea este competentă să analizeze plângerea reclamantului în temeiul articolului 2 din Convenție? În cazul în care ancheta efectuată de autoritățile interne a îndeplinit condițiile de adecvare și de promptitudine, astfel cum este necesar în temeiul articolului 2 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă