SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 27421/11 Turgut TAȘKIRAN împotriva Turciei depusă la 5 ianuarie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Turgut Tașkıran, este un național turc, născut în 1958 și reținut în Erzurum la momentul introducerii cererii sale. El este reprezentat în fața Curții de către dl F. Nebioğlu, avocat practicant în Kars. La 15 februarie 2009, reclamantul a cântat sloganuri în favoarea liderului unei organizații ilegale, Abdullah Öcalan. La 24 aprilie 2009, el a participat la sărbătorirea Newroz. La 8 Aprilie 2009 a citit o declarație de presă cu privire la problemele poporului kurdo și a cântat sloganuri în favoarea PKK (Partitul muncitorilor kurdi). La 16 aprilie 2009 a fost citită o declarație de presă de către solicitant. În iunie 2009, procurorul public Erzurum a interzis o procedură penală împotriva reclamantului cu suspiciune de a fi membru al unei organizații ilegale, PKK, în temeiul articolului 314 din Codul Penal și de a face propaganda teroristă în numele unei organizații ilegale în temeiul articolului 7 § 2 din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). August 2009 Curtea Erzurum Assize, cu competență specială, a constatat că reclamantul a făcut propaganda teroristă în numele unei organizații ilegale și l-a condamnat la patru termeni de închisoare de zece luni, făcând un total de trei ani și patru luni de închisoare. 314 din Codul Penal și l-au condamnat la șase ani și trei luni de închisoare. La 5 iulie 2010, Curtea de Casație a susținut hotărârea. Legea internă relevantă O descriere deplină a dreptului intern relevant poate fi găsită în Faruk Temel c. Turcia nr. 16853/05, §§§ 43-64, 1 februarie 2011. 10 din Convenția că instituția proceselor penale împotriva lui a constituit o interferență nejustificată în dreptul său la libertatea de exprimare. Întrebarea PENTRU PARTE a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare în sensul art. 10 din Convenție (a se vedea Faruk Temel c. Turcia, nr. 16853/05, 1 februarie 2011)?
Application no. 27421/11
Turgut TAȘKIRAN against Turkey
lodged on 5 January 2011
The applicant, Mr Turgut Tașkıran, is a Turkish national, who was born in 1958 and detained in Erzurum at the time his application was introduced. He is represented before the Court by Mr F.
Nebioğlu, a lawyer practising in Kars.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 15
February 2009 the applicant chanted slogans in favour of the leader of an illegal organisation, Abdullah
Öcalan. On 24
April 2009 he attended the Newroz celebration. On 8
April 2009 he read out a press statement concerning the problems of Kurdish people and chanted slogans in favour of the PKK (Kurdish Workers’ Party). On 16
April 2009 a press statement was read out by the applicant.
On 1
June 2009 criminal proceedings were brought against the applicant by the Erzurum Public Prosecutor on suspicion of membership of an illegal organisation, the PKK, under Article 314 of the Criminal Code and of making terrorist propaganda on behalf of an illegal organisation under Article
7 §
2 of the Prevention of Terrorism Act (Law
no.
3713).
On 18
August 2009 the Erzurum Assize Court with special jurisdiction found the applicant guilty of making terrorist propaganda on behalf of an illegal organisation and sentenced him to four terms of ten months’ imprisonment, making a total of three years and four months’ imprisonment. The Assize Court further found the applicant guilty of membership of an illegal organisation under Article
314 of the Criminal Code and sentenced him to six years and three months’ imprisonment.
On 5
July 2010 the Court of Cassation upheld the judgment.
B.
Relevant domestic law
A full description of the relevant domestic law may be found in
Faruk
Temel v. Turkey
no.
16853/05, §§
43-64, 1
February 2011.
The applicant contends under Article
10 of the Convention that the institution of criminal proceedings against him constituted an unjustified interference with his right to freedom of expression.
Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression within the meaning of Article
10 of the Convention
(see
Faruk
Temel v.
Turkey,
no.
16853/05, 1
February 2011)?