SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 23072/08 Suna ULUδTÜRKEN împotriva Turciei depusă la 7 mai 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Suna Uluğtürken, este un național turc născut în 1975 și trăiește în Șanlıurfa. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Beștaș și dna M. Dan Ș Beștaș, avocați practicanți în Diyarbak Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 ianuarie 2008, șaizeci și cinci de persoane, inclusiv reclamantul, au participat la o reuniune în fața sediului DTP (Party for a Democratic Society). Reclamantul, care a fost membru al Consiliului Municipal Viranșehir (belediye meclisi) , citiți o declarație de presă cu privire la problemele populației kurde și-a exprimat opinia cu privire la posibilele soluții. La 9 ianuarie 2008, reclamantul a fost luat în custodie de poliție la Viranșehir din cauza citirii declarației de presă. Procurorul public Viranșehir a depus o acuzație împotriva reclamantului în aceeași zi. De asemenea, în aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața judecătorului de investigare la Curtea Magistratelor Viranșehir, care i-a ordonat detenția în conformitate cu art. 7 § 2 din Legea antiterrorism nr. 3713 pentru propagarea teroristă a unei organizații ilegale, Partidul Muncitorilor Kurzi (PKK). ulterior, Procurorul public Viranșehir a trimis dosarul procurorului public Diyarbak r. La 14 ianuarie 2008, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. La 25 februarie 2010, Curtea Diyarbak r Assize cu competență specială, care a înlocuit Curtea Viranșehir Assize, a declarat reclamantul vinovat de infracțiunea de propagande teroristă în numele unei organizații ilegale în temeiul art. 7 § 2 din Legea privind prevenirea terorismului și a condamnat-o la zece luni de închisoare. Cu toate acestea, instanța a suspendat pronunțarea hotărârii din cauza antecedentelor anterioare ale reclamantului și a faptului contrar al faptului că a comis o infracțiune suplimentară. La 7 aprilie 2010, Diyarbak r Assize Court a respins o obiecție depusă de reclamant și a susținut decizia. Legea internă relevantă Se poate găsi o descriere completă a dreptului intern relevant în Faruk Temel c. Turcia (n. 16853/05, 1 februarie 2011). COMPLAINTĂ Reclamantul a susținut, în temeiul articolului 5 § 1 litera (c) din Convenție, că ea a fost ilicită și arbitrar privată de libertate, deoarece ea a fost arestată fără suspiciuni rezonabile. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a fost autorizată să se apere în timpul procesului de admitere a acuzării, care a constituit o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Reclamantul a susținut, în temeiul articolului 10 din Convenție, că instituția de procedură penală împotriva ei pentru efectuarea unei declarații de presă constituie o interferență nejustificată a dreptului ei la libertate de exprimare. În conformitate cu art. 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lipsa unor remedii eficace în legislația internă în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 6 și 10 din Convenție. Faruk Temel c. Turcia, nr. 16853/05, 1 februarie 2011
Application no. 23072/08
Suna ULUĞTÜRKEN
against Turkey
lodged on 7 May 2008
The applicant, Ms Suna Uluğtürken, is a Turkish national who was born in 1975 and lives in Șanlıurfa. She is represented before the Court by Mr
M.
Beștaș and Ms M. Dan
ı
ș Beștaș, lawyers practising in Diyarbak
ı
r.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 8 January 2008 sixty-five persons, including the applicant, participated in a meeting in front of the headquarters of the DTP (Party for a Democratic Society). The applicant, who was a member of the Viranșehir Municipal Council
(belediye meclisi)
, read out a press statement concerning the problems of Kurdish people and expressed her opinion as to the possible solutions.
On 9 January 2008 the applicant was taken into police custody in Viranșehir on account of the reading of the press statement. The Viranșehir Public Prosecutor filed an indictment against the applicant on the same day.
Also on the same day, the applicant was brought before the investigating judge at the Viranșehir Magistrates’ Court, who ordered her detention pursuant to Article
7 §
2 of Anti-Terrorism Law No. 3713 for making terrorist propaganda for an illegal organisation, the Kurdish Workers’ Party (PKK). Subsequently, the Viranșehir Public Prosecutor sent the file to the Diyarbak
ı
r Public Prosecutor.
On 14 January 2008 the applicant was released pending trial.
On 25 February 2010 the Diyarbak
ı
r Assize Court with special jurisdiction, which replaced the Viranșehir Assize Court, found the applicant guilty of the offence of making terrorist propaganda on behalf of an illegal organisation under Article 7 § 2 of the Prevention of Terrorism Act, and sentenced her to ten months’ imprisonment. However, the court suspended the pronouncement of the judgment on account of the applicant’s previous good record and the unlikelihood of her committing a further offence.
On 7 April 2010 the Diyarbak
ı
r Assize Court dismissed an objection lodged by the applicant and upheld the decision.
B.
Relevant domestic law
A full description of the relevant domestic law may be found in
Faruk Temel v.
Turkey
(no. 16853/05, 1 February 2011).
The applicant contended under Article 5 § 1 (c) of the Convention that she had been unlawfully and arbitrarily deprived of her liberty as she had been arrested without reasonable suspicion.
The applicant complained under Article 6 of the Convention that she had not been allowed to defend herself during the process of the admission of the indictment, which constituted a breach of the right to a fair trial.
The applicant contended under Article 10 of the Convention that the institution of criminal proceedings against her for making a press statement constituted an unjustified interference with her right to freedom of expression.
Under Article 13 of the Convention, the applicant complained of a lack of effective remedies in domestic law in respect of her complaints under Articles 6 and 10 of the Convention.
Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, in particular her right to impart ideas, within the meaning of Article
10 of the Convention
(see
Faruk Temel v. Turkey, no. 16853/05, 1
February 2011
)?