CtEDO 20.12.2012 Auto

DÜZEL v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.12.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DÜZEL v. TURKEY (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 64375/12 Hüsniye DÜZEL împotriva Turciei depusă la 10 august 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Hüsniye Düzel, este un cetățean turc, născut în 1960 și locuiește în Diyarbakır. Ea este primarul adjunct al Comunității Kayapınar din Diyarbakır. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dl M. Beștaș, avocat practicant în Diyarbakır. La 30 septembrie 2007, DTP (Party for a Democratic Society) a organizat o declarație de presă în Diyarbakır pentru a protesta cu privire la condițiile de detenție în închisoare și, în special, la cele ale lui Abdullah Öcalan, liderul PKK (Partitul muncitorilor kurdistan), o organizație ilegală. Reclamantul a participat la această demonstrație și a purtat o banneră care citește „Umanitatea este otrăvit”. La 9 octombrie 2007, reclamantul a fost luat în custodie de poliție pe suspectul de difuzare a propagandei în favoarea PKK. Reclamantul a formulat declarații la poliție și a declarat că a participat la demonstrație și a purtat o banneră care i-a fost dată de un tânăr. În aceeași zi a făcut declarații în fața procurorului public Diyarbakır și a judecătorului la Curtea Diyarbakır Assize. Ea a repetat că a participat la demonstrație și a transportat bannerul în cauză. Ea a susținut că și-a folosit dreptul legal de a demonstra. Judecătorul a ordonat detenția reclamantului în retragere, ținând cont de natura infracțiunii, de starea de probă și de suspiciunile puternice de vinovăție. La 17 octombrie 2007, procurorul public Diyarbakır a depus o declarație de acuzație la Tribunalul Diyarbakır Assize acuzând reclamantul și alte cinci persoane cu propagande în favoarea unei organizații teroriste în temeiul secțiunii 7(2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). Potrivit proiectului de pronunțare a acuzării prin deținerea în cauză, reclamantul a sugerat că Abdullah Öcalan a fost otrăvit de autoritățile de stat și, prin urmare, a comis infracțiunile pronunțate la art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713. La 4 decembrie 2007, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. La 18 martie 2008, Curtea Diyarbakır Assize a condamnat reclamantul de difuzare a propagandei în favoarea PKK. Curtea a constatat că reclamantul a deținut această banner și a cântat sloganul „Nu există viață fără lider”. Curtea Assize a condamnat reclamantul la zece luni de închisoare. La o dată neespecificată, reclamantul a apelat. La 9 ianuarie 2012, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 18 martie 2008. La 15 martie 2012, hotărârea Curții de Casație a fost trimisă în registrul instanței de primă instanță. La 16 martie 2012, reclamantul a solicitat procurorul public Diyarbakır și a solicitat suspendarea executării condamnării la închisoare. La 22 mai 2012, procurorul public Diyarbakır a respins cererea reclamantului. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că Curtea Assize nu a obținut observațiile sale ca răspuns la proiectul de procuror public Diyarbakır înainte de deschiderea procesului. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție că condamnarea ei a fost încălcarea drepturilor sale la libertate de gândire și la libertatea de exprimare. 7(2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă