CtEDO 18.01.2017 Auto

AYDEMIR v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
18.01.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AYDEMIR v. TURKEY (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 18 ianuarie 2017 SECȚIUNE Cerere nr. 21013/11 Ziya AYDEMIR împotriva Turciei depusă la 11 martie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Ziya Aydemir, este un cetățen turc născut în 1957 și trăiește în Diyarbakır. El este reprezentat în fața Curții de către dna Aracı Bek și dna T. Bek, avocați care practică în Adana. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 februarie 2006, ofițerii poliției Adana au efectuat o căutare a filialei Adana a Partidului Societății Democrate (Demokratik Toplum Partisi Poliția a găsit fotografii ale membrilor decedați ai PKK, o organizație armată ilegală, un banner cu cuvintele „Execuția nu va fi impusă copiilor curzi și captivitatea nu va fi impusă conducerii”, documente privind PKK și documentele care conțin notițele de întâlniri dintre Abdullah Öcalan, liderul PKK și avocații săi. La 28 februarie 2006, procurorul public Adana a depus un proiect de pronunțare de inculpare în favoarea Tribunalului Adana Assize acuzând reclamantul și opt altele de aderare la PKK și difuzând propaganda în favoarea PKK din cauza materialelor găsite la sucursala Adana a DTP. Procurorul public a remarcat că reclamantul și co-acusatul său erau administratori provinciali ai DTP din Adana. În timpul procedurii penale, reclamantul a susținut că la momentul în care au fost în procesul de înființare a filialei Adana a DTP și că pur și simplu a luat notă de fotografii atunci când a fost plecat la birou pentru o ședință. La 14 mai 2007, Curtea Adana Assize a condamnat reclamantul de difuzare a propagandei în favoarea PKK în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). Curtea a susținut că afirmația reclamantului că el nu a fost conștient de existența fotografiilor membrilor morti ai PKK, care au fost prezentate ca „martiri” în birou, nu a fost convingător, deoarece el a fost unul dintre administratorii provinciali și ar fi putut elimina aceste elemente. Curtea a concluzionat că, prin urmare, reclamantul a comis o infracțiune de difuzare a propagandei în favoarea PKK. El a fost condamnat la zece luni de închisoare. La 7 iulie 2010, Curtea de casare a susținut hotărârea din 14 mai 2007. COMPLAINTA Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că condamnarea și condamnarea sa în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 din cauza anumitor imagini și alte obiecte găsite în biroul Adana al DTP constituie o încălcare a dreptului său la libertate de expresie. În acest sens, el susține că nu a avut nici o implicare în afișarea fotografiilor și păstrarea celorlalte obiecte găsite în birou, deoarece el nu a fost un administrator al DTP în acel moment. Chiar și presupunând că el a fost responsabil pentru fotografiile în cauză, reclamantul susține că el nu ar fi trebuit să fie pedepsit din cauza acestora, deoarece expoziția fotografiilor în cauză a avut scopul de a exprima o dorință de pace în Turcia. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, protejat de art. 10 din Convenție, din cauza condamnării sale în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă