AYDEMIR v. TURKEY

Comunicat la 18 ianuarie 2017 SECȚIUNE Cerere nr. 21013/11 Ziya AYDEMIR împotriva Turciei depusă la 11 martie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Ziya Aydemir, este un cetățen turc născut în 1957 și trăiește în Diyarbakır. El este reprezentat în fața Curții de către dna Aracı Bek și dna T. Bek, avocați care practică în Adana. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 februarie 2006, ofițerii poliției Adana au efectuat o căutare a filialei Adana a Partidului Societății Democrate (Demokratik Toplum Partisi Poliția a găsit fotografii ale membrilor decedați ai PKK, o organizație armată ilegală, un banner cu cuvintele „Execuția nu va fi impusă copiilor curzi și captivitatea nu va fi impusă conducerii”, documente privind PKK și documentele care conțin notițele de întâlniri dintre Abdullah Öcalan, liderul PKK și avocații săi.

La 28 februarie 2006, procurorul public Adana a depus un proiect de pronunțare de inculpare în favoarea Tribunalului Adana Assize acuzând reclamantul și opt altele de aderare la PKK și difuzând propaganda în favoarea PKK din cauza materialelor găsite la sucursala Adana a DTP. Procurorul public a remarcat că reclamantul și co-acusatul său erau administratori provinciali ai DTP din Adana. În timpul procedurii penale, reclamantul a susținut că la momentul în care au fost în procesul de înființare a filialei Adana a DTP și că pur și simplu a luat notă de fotografii atunci când a fost plecat la birou pentru o ședință.

La 14 mai 2007, Curtea Adana Assize a condamnat reclamantul de difuzare a propagandei în favoarea PKK în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). Curtea a susținut că afirmația reclamantului că el nu a fost conștient de existența fotografiilor membrilor morti ai PKK, care au fost prezentate ca „martiri” în birou, nu a fost convingător, deoarece el a fost unul dintre administratorii provinciali și ar fi putut elimina aceste elemente. Curtea a concluzionat că, prin urmare, reclamantul a comis o infracțiune de difuzare a propagandei în favoarea PKK. El a fost condamnat la zece luni de închisoare.

La 7 iulie 2010, Curtea de casare a susținut hotărârea din 14 mai 2007. COMPLAINTA Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că condamnarea și condamnarea sa în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 din cauza anumitor imagini și alte obiecte găsite în biroul Adana al DTP constituie o încălcare a dreptului său la libertate de expresie. În acest sens, el susține că nu a avut nici o implicare în afișarea fotografiilor și păstrarea celorlalte obiecte găsite în birou, deoarece el nu a fost un administrator al DTP în acel moment. Chiar și presupunând că el a fost responsabil pentru fotografiile în cauză, reclamantul susține că el nu ar fi trebuit să fie pedepsit din cauza acestora, deoarece expoziția fotografiilor în cauză a avut scopul de a exprima o dorință de pace în Turcia.

A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, protejat de art. 10 din Convenție, din cauza condamnării sale în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului?

Communicated on 18 January 2017

SECOND SECTION

Application no. 21013/11 Ziya AYDEMIR against Turkey lodged on 11 March 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ziya Aydemir, is a Turkish national who was born in 1957 and lives in Diyarbakır. He is represented before the Court by Ms S. Aracı Bek and Mr T. Bek, lawyers practising in Adana. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 6 February 2006 officers from the Adana police conducted a search of the Adana branch of the Democratic Society Party ( Demokratik Toplum Partisi ) (DTP). The police found photographs of deceased members of the PKK, an illegal armed organisation, a banner with the words “Execution shall not be imposed on Kurdish children and captivity shall not be imposed on the leadership”, documents on the PKK and documents containing the notes of meetings between Abdullah Öcalan, the leader of the PKK, and his lawyers.

On 28 February 2006 the Adana public prosecutor lodged a bill of indictment with the Adana Assize Court charging the applicant and eight others with membership of the PKK and disseminating propaganda in favour of the PKK on account of the materials found at the Adana branch of the DTP. The public prosecutor noted that the applicant and his co-accused were provincial administrators of the DTP in Adana. During the criminal proceedings, the applicant submitted that at the time they had been in the process of establishing the DTP’s Adana branch and that he had simply taken note of the photographs when he had gone to the office for a meeting. The applicant submitted that he had not been involved in displaying the photographs in the office.

On 14 May 2007 the Adana Assize Court convicted the applicant of disseminating propaganda in favour of the PKK under section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713). The court held that the applicant’s submission that he had not been aware of the existence of the photographs of the dead members of the PKK, which were displayed as “martyrs” in the office, was not convincing as he had been one of the provincial administrators and could have removed those items. The court concluded that the applicant had therefore committed the offence of disseminating propaganda in favour of the PKK. He was accordingly sentenced to ten months’ imprisonment.

On 7 July 2010 the Court of Cassation upheld the judgment of 14 May 2007. COMPLAINT The applicant complains under Article 10 of the Convention that his conviction and sentence under section 7(2) of Law no. 3713 on account of certain pictures and other items found in DTP’s Adana office constituted a breach of his right to freedom of expression. In that connection, he submits that he had no involvement in displaying the photographs and keeping the other items found in the office since he had not been an administrator of the DTP at the time. Even assuming that he had been responsible for the photographs in question, the applicant contends that he should not have been punished because of them since the display of the photographs in question had the aim of expressing a wish for peace in Turkey.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, protected by Article 10 of the Convention, on account of his conviction under section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act?