GUVEN v. TURKEY

Comunicat la 18 ianuarie 2017 SECȚIUNE Cerere nr. 47713/12 Hasan GÜVEN împotriva Turciei depusă la 8 mai 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Hasan Güven, este un cetățen turc născut în 1947 și trăiește în Mardin. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 februarie 2006, reclamantul și alte două persoane au fost arestate în districtul Kızıltepe din Mardin. Ele transportau patruzeci și nouă exemplare ale unei cereri adresate Oficiului Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Biroul Președintelui Turciei, Biroului Președintelui Parlamentului Turciei și Biroului Primului Ministru al Turciei. Cererea conține următoarea teză: „În calitate de persoană din Kurdistan, consider și îl recunosc pe dl. Abdullah Öcalan în calitate de reprezentant politic”. La 8 februarie 2006, reclamantul a fost retras în custodie. La o dată neespecificată, procurorul public din Diyarbakır a depus un proiect de inculpare la Tribunalul din Diyarbakır Assize acuzând reclamantul și celelalte două persoane cu aderarea la PKK, o organizație armată ilegală. La 27 aprilie 2006, Curtea din Diyarbakır Assize a condamnat acuzatul. La 5 decembrie 2006, Curtea de Casație a anulat hotărârea din 27 aprilie 2006. Aprilie 2006, susținând că reclamantul și co-acusatul său ar fi trebuit să fie condamnat pentru divulgarea propagandei în favoarea PKK, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). În aceeași zi, reclamantul a fost eliberat în timp de proces. În cadrul procedurii penale dinainte de Curtea Diyarbakır Assize, reclamantul a declarat că, în ziua arestării sale, a fost abordat de tinerii care i-au cerut să semneze petiția. Apoi au cerut reclamantului să le ajute și a acceptat cererea. La 19 iunie 2008, Curtea Diyarbakır Assize a condamnat reclamantul și co-acusatul său în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 și le-a condamnat la doi ani și o lună de închisoare fiecare. Curtea de proces a remarcat că reclamantul și co-acusatul său au fost în posesia de patruzeci și doi de nesemnați și șapte exemplare semnate ale cererei menționate atunci când au fost arestați. Curtea a observat, de asemenea, că reclamantul și unul dintre co-acusații sale au recunoscut că au avut intenția de a colecta semnături de la pasageri. Curtea Diyarbakır Assize a remarcat că PKK a organizat campania de cereri în cauză și că co-acusatul a fost de lucru pentru atingerea obiectivelor PKK. În opinia instanței de judecată, conținutul cererei vroia să influențeze societatea prin transmiterea unei atitudine pozitivă față de PKK și de obiectivele sale. Prin urmare, instanța a concluzionat că reclamantul și co-acusatul său au difuzat propaganda în favoarea PKK încercând să colecteze semnături în favoarea cererei. La 14 decembrie 2011, Curtea de Casație a susținut hotărârea din 19 iunie 2008. COMPLAINTA Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție că condamnarea și condamnarea sa în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 au constituit o încălcare a drepturilor sale la libertatea de gândire și libertatea de exprimare. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, protejat de art. 10 din Convenție, din cauza condamnării sale în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713)?

Communicated on 18 January 2017

SECOND SECTION

Application no. 47713/12

Hasan GÜVEN

against Turkey

lodged on 8 May 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Hasan Güven, is a Turkish national who was born in 1947 and lives in Mardin.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 7 February 2006 the applicant and two other persons were arrested in the Kızıltepe district of Mardin. They were carrying forty-nine copies of a petition addressed to the Office of the Secretary-General of the United Nations, the Council of Europe, the Office of the President of Turkey, the Office of the President of the Parliament of Turkey and the Office of the Prime Minister of Turkey. The petition contained the following sentence:

“As a person from Kurdistan, I consider and recognise Mr./Esteemed Abdullah Öcalan as a political representative.”

On 8 February 2006 the applicant was remanded in custody.

On an unspecified date the Diyarbakır public prosecutor filed a bill of indictment with the Diyarbakır Assize Court charging the applicant and the other two persons with membership of the PKK, an illegal armed organisation.

On 27 April 2006 the Diyarbakır Assize Court convicted the accused as charged.

On 5 December 2006 the Court of Cassation quashed the judgment of 27

April 2006, holding that the applicant and his co-accused should have been convicted of disseminating propaganda in favour of the PKK, under section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713).

On the same day the applicant was released pending trial.

In the criminal proceedings before the Diyarbakır Assize Court the applicant stated that on the day of his arrest he had been approached by young men who had asked him to sign the petition. They had then asked the applicant to help them and he had accepted their request.

On 19 June 2008 the Diyarbakır Assize Court convicted the applicant and his co-accused under section 7(2) of Law no. 3713 and sentenced them to two years and one month of imprisonment each. The trial court noted that the applicant and his co-accused had been in possession of forty-two unsigned and seven signed copies of the aforementioned petition when they had been arrested. The court further observed that the applicant and one of his co-accused had acknowledged that they had had the intention of collecting signatures from passers-by. The Diyarbakır Assize Court noted that the PKK had organised the petition campaign in question and that the co-accused had been working to achieve the PKK’s goals. In the trial court’s view, the content of the petition aimed to influence society by conveying a positive attitude towards the PKK and its aims. The court therefore concluded that the applicant and his co-accused had disseminated propaganda in favour of the PKK by attempting to collect signatures on the petition.

On 14 December 2011 the Court of Cassation upheld the judgment of 19

June 2008.

COMPLAINT

The applicant complains under Articles 9 and 10 of the Convention that his conviction and sentence under section 7(2) of Law no. 3713 constituted a breach of his rights to freedom of thought and freedom of expression.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, protected by Article 10 of the Convention, on account of his conviction under section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act (Law

no.

3713)?