ÖZKEN v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
ÖZKEN v. TURKEY (CtEDO, 2014)
Comunicat la 13 noiembrie 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 49569/11 Gonca ÖZKEN împotriva Turciei depusă la 27 mai 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Gonca Özken, este un național turc, născut în 1985 și locuiește în Adana. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Kendirci, un avocat care practică în Mersin. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 mai 2005, reclamantul a participat la o demonstrație privind problemele populației kurde. La 23 iunie 2005, a participat la lectura dintr-o declarație de presă și a purtat un afiș în sprijinul unei organizații teroriste, Partidul Comunist Turc/Marxist-Leninist, TKP/ML. La 28 iulie 2005, procurorul a depus o declarație de inculpare împotriva reclamantului pe suspectul de a fi membru la TKP/ML, în conformitate cu art. 314 din Codul Penal și cu art. 5 din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). La 19 septembrie 2005, a fost eliberată în așteptarea procesului. La 20 februarie 2006, Curtea Adana Assize, cu competență specială, a constatat că reclamantul a făcut propaganda teroristă în numele unei organizații ilegale în temeiul articolului 7 § 2 din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713) și a condamnat-o la zece luni de închisoare și la o amendă de 833 de lire turce (aproximativ 325 de euro). La 12 noiembrie 2007, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței de primă instanță. În consecință, dosarul a fost remis Tribunalului Adana Assize pentru o reexaminare. La 19 martie 2008, Curtea Adana Assize a declarat reclamantul vinovat de a fi membru al unei organizații ilegale în temeiul articolului 314 din Codul Penal și a condamnat-o la șapte ani și șase luni de închisoare. La 22 februarie 2010, Curtea de Casație a susținut această hotărâre. La 29 aprilie 2010, decizia finală a fost depusă în registrul instanței de primă instanță. Reclamantul a susținut că nu a fost notificată niciodată de decizia Curții de Casație. La 3 decembrie 2011, reclamantul a fost pus în închisoare și a început să-și îndeplinească condamnarea la închisoare. art. 314 alineatul (2) din Codul penal se citește după cum urmează: „Cine devine membru al unei organizații (illegale) menționate în primul paragraf al prezentului articol este condamnat la un termen de închisoare de la cinci la zece ani.” Secțiunea 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului a citit, în momentul respectiv, după cum urmează: „Cineva care difuza propagande în favoarea unei organizații teroriste este condamnat la un termen de închisoare de la un la cinci ani.” COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 10 din Convenție că procedura penală interzisă împotriva ei constituie o încălcare a libertății ei de exprimare. Reclamantul se plânge în continuare în conformitate cu art. 5 din Convenție că reținerea sa continuă să constituie o încălcare a dreptului ei la libertate. Întrebarea părților a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de expresie în sensul articolului 10 din Convenția (Gül și alții c. Turcia , nr. 4870/02, 8 iunie 2010)?