Kalkan împotriva Turciei

Comunicat la 18 ianuarie 2017 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 21196/12 Hüseyin KALKAN împotriva Turciei depusă la 5 aprilie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Hüseyin Kalkan, este un național turc născut în 1962 și trăiește în Batman. El este reprezentat în fața Curții de către dl Șenses, un avocat practicant în Batman. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În momentul evenimentelor care dau naștere la prezenta cerere, reclamantul a fost primarul lui Batman. La 12, 19 și 23 martie, 30 mai și 1 iunie 2006, reclamantul a făcut diferite declarații și a dat interviuri presei. La 14 iunie și 4 septembrie 2006, procurorul public Diyarbakır a depus două acuzații la Tribunalul Diyarbakır Assize acuzând reclamantul de difuzare a propagandei în favoarea unei organizații ilegale în temeiul articolului 220 § 8 din Codul Penal, având în vedere conținutul declarațiilor și interviurilor menționate anterior.

La 14 februarie 2008, Curtea Diyarbakır Assize a condamnat reclamantul pentru diseminarea propagandei în favoarea PKK, o organizație armată ilegală, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713) și l-a condamnat la zece luni de închisoare. În hotărârea sa, Curtea Assize a remarcat că reclamantul a făcut următoarea declarație cu privire la Abdullah Öcalan, liderul PKK: „Abdullah Öcalan este liderul poporului. El este liderul poporului kurd. Poporul kurdo a ales liderul lor la recentul referendum.” Curtea Assize a considerat că, în declarația sa, reclamantul a sprijinit campania „Abdullah Öcalan reprezintă voința noastră politică”, care a fost inițiată de PKK.

Curtea Diyarbakır Assize a remarcat, de asemenea, că reclamantul a susținut că membrii PKK au devenit membri ai acestei organizații într-un scop specific. Potrivit instanței, reclamantul a încercat prin această declarație să legitime activitățile PKK. Curtea din Diyarbakır Assize a concluzionat că reclamantul a lăudat o organizație ilegală și liderul său și a încurajat alții să participe la terorism. Reclamantul a apelat. La 22 noiembrie 2011, Curtea de casă a susținut hotărârea Curții din Diyarbakır Assize din 14 Februarie 2008. Într-o dată neespecificată, reclamantul a început să-și îndeplinească condamnarea la închisoare. La 5 iulie 2012 a intrat în vigoare o nouă lege (Legea nr. 6352) care a modificat diferitele alte legi în vederea suspendării procedurilor și a condamnării în cazurile privind crimele comise prin presa, media și mijloace similare de exprimare a opiniei.

La 9 iulie 2012, la cererea reclamantului, Curtea Diyarbakır Assize a ordonat o suspendare a executării pedepsei reclamantului, în conformitate cu art. 105 din Legea nr. 6352. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 10 din Convenție că condamnarea sa penală în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 a constituit o încălcare a dreptului său la libertate de exprimare. Întrebarea părților a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, protejată de art. 10 din Convenție, din cauza condamnării sale în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713)?

Communicated on 18 January 2017

SECOND SECTION

Application no. 21196/12 Hüseyin KALKAN against Turkey lodged on 5 April 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Hüseyin Kalkan, is a Turkish national who was born in 1962 and lives in Batman. He is represented before the Court by Mr E. Șenses, a lawyer practising in Batman. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. At the time of the events giving rise to the present application, the applicant was the mayor of Batman. On 12, 19 and 23 March, 30 May and 1 June 2006 the applicant made various statements and gave interviews to the press. On 14 June and 4 September 2006 the Diyarbakır public prosecutor filed two indictments with the Diyarbakır Assize Court charging the applicant with disseminating propaganda in favour of an illegal organisation under Article 220 § 8 of the Criminal Code, on account of the content of the aforementioned statements and interviews.

On 14 February 2008 the Diyarbakır Assize Court convicted the applicant for disseminating propaganda in favour of the PKK, an illegal armed organisation, under section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713) and sentenced him to ten months’ imprisonment. In its judgment, the Assize Court noted that the applicant had made the following statement concerning Abdullah Öcalan, the leader of the PKK: “Abdullah Öcalan is the people’s leader. He is the leader of the Kurdish people. The Kurdish people chose their leader at the recent referendum.” The Assize Court considered that in his statement the applicant had given support for the campaign “Abdullah Öcalan represents our political will”, which had been started by the PKK.

The Diyarbakır Assize Court also noted that the applicant had contended that PKK members had become members of that organisation for a particular purpose. According to the court, the applicant had attempted by that statement to legitimise the activities of the PKK. The Diyarbakır Assize Court concluded that the applicant had praised an illegal organisation and its leader and had encouraged others to take part in terrorism. The applicant appealed. On 22 November 2011 the Court of Cassation upheld the the Diyarbakır Assize Court’s judgment of 14 February 2008. On an unspecified date the applicant started serving his prison sentence. On 5 July 2012 a new law (Law no. 6352) entered into force which amended various other laws with a view to suspending proceedings and sentences given in cases concerning crimes committed through the press, media and similar means of expression of opinion.

On 9 July 2012, upon application by the applicant, the Diyarbakır Assize Court ordered a stay of execution of the applicant’s sentence, in accordance with section 105 of Law no. 6352. COMPLAINTS The applicant complains under Article 10 of the Convention that his criminal conviction under section 7(2) of Law no. 3713 constituted a violation of his right to freedom of expression.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, protected by Article 10 of the Convention, on account of his conviction under section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713)?