Tașkiran împotriva Turciei

Decizia nr. 27421/11 Turgut TAȘKIRAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 13 octombrie 2015 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Egidijus Kūris, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Abel Campos, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 5 ianuarie 2011, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Turgut Tașkıran este un național turc, născut în 1958. El este reprezentat în fața Curții de către dl F. Nebioğlu, avocat care practică în Kars. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 15 februarie 2009, reclamantul a cântat sloganuri în favoarea liderului unei organizații ilegale, Abdullah Öcalan.

La 24 aprilie 2009, el a participat la celebrarea Newroz. La 8 aprilie 2009, el a citit o declarație de presă privind problemele poporului kurd și a cântat sloganuri în favoarea PKK (Partitul muncitorilor kurdi). La 16 aprilie 2009 a fost citită o declarație de presă de către solicitant. August 2009 Curtea Erzurum Assize, cu competență specială, a constatat că reclamantul a făcut propaganda teroristă în numele unei organizații ilegale și l-a condamnat la patru termeni de închisoare de zece luni, făcând un total de trei ani și patru luni de închisoare. 314 din Codul Penal și l-au condamnat la șase ani și trei luni de închisoare. La 5 iulie 2010, Curtea de Casație a susținut hotărârea. La 12 septembrie 2013, Curtea a hotărât să comunice reclamațiile reclamantului cu privire la libertatea de exprimare împotriva acestuia guvernului în temeiul articolului 10 din Convenție.

La 2 aprilie 2014, observațiile guvernului au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Nu s-a primit niciun răspuns scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 16 octombrie 2014, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 13 mai 2014 și că nu s-a solicitat prelungire a timpului. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns la această scrisoare. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea.

Reprezentantul reclamantului a primit prezenta scrisoare la 31 octombrie 2014. Cu toate acestea, nu s-a primit niciun răspuns la această scrisoare. HOTĂRÂREA Tribunalului consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 5 noiembrie 2015, Abel Campos Nebojša Vučinić Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 27421/11 Turgut TAȘKIRAN against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 13 October 2015 as a Committee composed of: Nebojša Vučinić, President, Egidijus Kūris, Stéphanie Mourou-Vikström, judges, and Abel Campos, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 5 January 2011, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Turgut Tașkıran, is a Turkish national, who was born in 1958. He is represented before the Court by Mr F. Nebioğlu, a lawyer practising in Kars. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. On 15 February 2009 the applicant chanted slogans in favour of the leader of an illegal organisation, Abdullah Öcalan. On 24 April 2009 he attended the Newroz celebration. On 8 April 2009 he read out a press statement concerning the problems of Kurdish people and chanted slogans in favour of the PKK (Kurdish Workers’ Party). On 16 April 2009 a press statement was read out by the applicant. On 18 August 2009 the Erzurum Assize Court with special jurisdiction found the applicant guilty of making terrorist propaganda on behalf of an illegal organisation and sentenced him to four terms of ten months’ imprisonment, making a total of three years and four months’ imprisonment.

The Assize Court further found the applicant guilty of membership of an illegal organisation under Article 314 of the Criminal Code and sentenced him to six years and three months’ imprisonment. On 5 July 2010 the Court of Cassation upheld the judgment. On 12 September 2013 the Court decided to communicate the applicant’s complaints concerning the freedom of expression against him to the Government under Article 10 of the Convention. On 2 April 2014 the Government’s observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter. By letter dated 16 October 2014, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 13 May 2014 and that no extension of time had been requested.

However, no response has been received to that letter. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s representative received this letter on 31 October 2014. However, no response has been received to that letter. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 5 November 2015. Abel Campos Nebojša Vučinić Deputy Registrar President