Cererea nr. 56556/10 Florin ISTRĂȚOUI împotriva României depusă la 24 septembrie 2010 DECLARAȚIEA FACTELOR Reclamantul, dl Florin Istrațoiu, este un cetățen român, care s-a născut în 1975 și trăiește în Tilbury. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Tratamentul medical al fiului reclamantului La 12 mai 2005, fiul reclamantului, în vârstă de cinci ani și șase luni atunci, a suferit o amigdalectomie - o intervenție medicală prin care a fost eliminată amigdale - efectuată de doctorul O.L.T. După operația starea de sănătate a copilului a fost stabilă și prima verificare medicală a fost programată pentru 21 mai 2005. În timpul verificării medicale care a avut loc la data programată, O.L.T. a asigurat părinții că recuperarea post-chirurgică mergea bine și le-a recomandat să continue îngrijirea copilului lor în același mod. La 23 mai 2005, în dimineața, copilul a suferit o hemoragie mai mult la care sângele a inundat gura și nasul. Soția reclamantului a sunat la serviciile de urgență, dar pentru că ambulanța nu a venit, a luat un taxi cu copilul ei și un vecin pe care l-a chemat pentru a o ajuta și s-a grăbit la unitatea de urgență a spitalului județului Bacău. La unitatea de urgență a spitalului de județ Bacău, s-au întâlnit cu șef-nursă N.L.O, care a sfătuit soția reclamantului să ducă copilul la unitatea pediatrică a aceluiași spital pentru asistență medicală. Copilul nu a primit nici un tratament medical la unitatea de urgență, deoarece până la momentul în care doctorul S.H și asistenta medicală M.S., care erau la telefon atunci, erau gata să-l trateze, nu puteau să-l examineze, deoarece soția reclamantului l-a dus deja la unitatea pediatrică, după instrucțiunile de către șef-nursă N.L.O. La sosirea la unitatea pediatrica, doctorii au încercat să reanimate copilul și să-și elibereze canalele respiratorii, dar fără niciun succes. Copilul a murit. Procedura penală împotriva personalului medical La 31 mai 2005, reclamantul a depus o plângere penală fără cereri civile comune cu Procurorul atașat Tribunalului de Primă Instanță de la Bacău („Oficiul de Procuror”). Reclamantul a solicitat să fie elaborat un raport de experți medicali, deoarece el a considerat că explicațiile furnizate de medicii care au condus necropsia fiului său la 21 iunie 2005 nu erau relevante. Raportul de necropsie legistică a declarat că moartea copilului a fost violentă și a fost cauzată de insuficiența respiratorie severă prin aspirația sângelui în canalele respiratorii, datorită severării unui vas mic de sânge în cavitatea stângă a amigdalului, în continuare, la un proces inflamator sever local. La o dată neespecificată, dar cel târziu la 30 iulie 2005, raportul de necropsie legistică a fost supus aprobării Institutului Forense Iași și a Comisiei Forensice Superiore, deoarece reclamantul a contestat rezultatele sale. La 28 iulie 2005, reclamantul și-a reiterat cererea la Inspectoarea Poliției de la Bacău de a produce un raport de experți medicali în cazul fiuului său. El a solicitat ca un expert-al treilea și un doctor specialist să participe la acest proces. La 30 iulie 2005, Institutul Forensic Iași a aprobat raportul de necropsie legistică. La 4 noiembrie 2005, Procurorul a autorizat raportul de experți medicali, considerat necesar în absența avizului Comisiei Forense Superiore. Raportul de experți nu mai a fost realizat de la 27 octombrie 2005, Comisia Forense Superioră și-a emis avizul privind raportul de necropsie legistică, care a fost comunicat inspectorului de poliție Bacău la 6 decembrie 2005. Comisia Forensică Superioră a concluzionat că nu au existat elemente de vină medicală din partea dr. O.L.T. și că raportul de necropsie forense a fost corect atunci când a stabilit cauza decesului care a fost asfixia mecanică a copilului în continuare la o hemorragie abundentă cauzată de secțiunea unui vas de sânge mic. La 15 decembrie 2005, reclamantul a depus un memorandum privind incoherentele dintre actele medicale, susținând revocarea cazului și cerând un raport de experți medicali. La 8 februarie 2006, reclamantul a reiterat cererea de un raport de experți medicali. La 21 iulie 2006, Oficiul Procurorului a instituit o anchetă penală împotriva președintelui N.L.O pentru neglijență în timpul serviciului. În același timp, a deschis ancheta penală împotriva dr. O.L.T, dr. S.H. și asistenta medicală M.S. pentru ucidere involuntară și neglijență în timpul serviciului. La 26 martie și 21 iunie 2007, reclamantul și-a reiterat cererea de un raport de experți medicali și a cerut, de asemenea, dovezi suplimentare. Prin ordinul 12 martie 2008, procurorul care a investigat cazul a decis să nu se desfășoare procedura penală deschisă împotriva personalului medical. El a hotărât să întrerupă urmărirea penală (scoterea de sub urmarie penală ) împotriva președintelui N.L.O. pentru neglijență în serviciu și neînceputul urmăririi criminale ( neînceperie urmării penale ) împotriva dr. O.L.T. pentru uciderea involuntară și a dr. S.H. și asistenta medicală M.S. pentru neglijență în serviciu, în raport cu lipsa aspectului subiectiv pentru infracțiunile penale. Acesta a afirmat că ancheta clinică și medicală, precum și tonsilectomia efectuată de dr. O.L.T. au fost adecvate și că nici o omisiune sau neglijență nu ar putea fi stabilită în atitudinea față de victimă. În plus, a declarat că nici dr. S.H., nici asistenta medicală M.S. a vorbit cu mama pentru a o direcționa la unitatea pediatrică și că șef-nurse N.L.O. la 8 mai 2008, reclamantul a contestat ordinul în fața procurorului ierarhic. Prin ordinul final din 16 iunie 2008, procurorul ierarhic a respins plângerea reclamantului din cauza faptului că operația a fost efectuată de dr. O.L.T. în ceea ce privește respectarea dispozițiilor legale și faptul că vina personalului medical de la unitatea de urgență a Spitalului County Bacău nu a putut fi reținută deoarece nu a putut fi stabilit pentru siguranță dacă copilul a fost în viață la sosirea sa la spital. Decizia a fost comunicată reclamantului la 25 iulie 2008. Hotărârea Tribunalului din 27 ianuarie 2009, Curtea de Primă Instanță a respins plângerea reclamantului în calitate de tardy. Reclamantul a recurs împotriva acestei hotărâri. Prin hotărârea din 16 iunie 2009, Curtea de județul Bacău a permis recursul reclamantului cu privire la punctele de drept, a anulat hotărârea instanței de primă instanță și a trimis cauzele de reexaminare la respectiva instanță. Prin hotărârea din 14 decembrie 2009, Tribunalul de Primă Instanță a respins plângerea ca fiind nefondată. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii. Prin o hotărâre finală din 27 aprilie 2010, Curtea de județ Bacău a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept, din cauza faptului că nu ar putea fi stabilită nicio vină medicală a personalului medical în funcție de avizul Comisiei Forense Superiore. Curtea a afirmat în continuare că pe baza dosarului documentele și, în ciuda eforturilor făcute de autoritatea penală de urmărire penală și de instanță, nu s-a putut dovedi cu nici un grad de certitudine că persoana care a adresat mamei către unitatea pediatră făcea parte din personalul medical la momentul morții copilului și că nu rezultă din niciun document că mama a fost adresată la secțiunea pediatra de către medic și că a vorbit cu medicul în acest scop. Curtea a considerat că datele medicale din acest caz au exclus orice vină medicală. Proceduri disciplinare împotriva dr. O.L.T. Prin decizia din 8 mai 2007, Comisia Superioră de Disciplina a Colegiului de Medici din România a decis că, în timpul operației fiului reclamantului, peretele posterior al amigdalelor a fost tăiat, ceea ce a determinat o hemostază durabilă și radio-necroza carotidului intern și a peretelui faringean. În același timp, a declarat că nu a existat nicio vină medicală. În plus, Comisia de Disciplina a susținut rezultatul anchetei administrative efectuate de spitalul județului Bacău, declarând că persoana care a îndreptat mama către unitatea pediatrică nu a putut fi determinată și, prin urmare, nu a fost aplicată nicio sancțiune administrativă.Legea internă relevantă Hotărârea pronunțată în Eugenia Lazăr v. România (nr. 32146/05, §§§ 41-54, 16 februarie 2010) descrie în detaliu jurisprudența și practicile interne relevante privind livrarea rapoartelor medicale și a autorităților competente pentru eliberarea lor, precum și legislația și practicile interne relevante privind răspunderea civilă a personalului medical. art. 19 alineatele (1) și (2) din Codul de Procedură Penală prevede că victimele care solicită compensare pentru daunele cauzate ca urmare a unei infracțiuni și care nu au devenit părți civile la procedura penală pot deschide un set separat de procedură civilă în fața instanțelor civile. Procedura deschisă în fața instanței civile se menține în așteptarea rezultatului procedurii penale. Articolele 1, 3 și 8 din Legea nr. 167/1958 privind statutul de limitare prevede că procedurile de natură pecuniară sunt interzise în termen de trei ani de la data în care victima a fost conștientă sau ar fi trebuit să fi fost conștientă de daunele și de identitatea persoanei care l-au cauzat. Reclamantul se plâng, în temeiul articolelor 2 și 6 din Convenție, că moartea fiului său a fost rezultatul neglijenței și neregulării personalului medical al spitalului de județ Bacău pentru a-și salva viața. În plus, el susține că ancheta penală privind moartea fiului său a fost ineficientă și a lipsit de promptitudine deoarece a durat patru ani și zece luni și nu a fost stabilită nicio răspundere din partea personalului medical. Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, pentru plângerea de moartea fiului său? Având în vedere obligațiile pozitive de a proteja viața, statul a îndeplinit cerința de a pune în aplicare reglementări pentru personalul medical în cadrul spitalelor după admiterea pacienților pentru tratamentul lor rapid și sesizarea, după caz, pentru a salva viețile acestor pacienți (a se vedea G.N. și alții v. Italia , nr. 43134/05, 1 decembrie 2009)? 3. Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea Eugenia Lazăr c. România , nr. 32146/05, 16 februarie 2010) investigația efectuată în acest caz de către autoritățile interne a respectat cerințele de promptitudine și eficacitate prevăzute de art. 2 din Convenție?
Application no. 56556/10
Florin ISTRĂȚOIU
against Romania
lodged on 24 September 2010
The applicant, Mr Florin Istrățoiu, is a Romanian national, who was born in 1975 and lives in Tilbury.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
The medical treatment of the applicant’s son
On 12 May 2005, the applicant’s son, aged five years and six months at that time, underwent a tonsillectomy - a medical surgery whereby his tonsils were removed – performed by doctor O.L.T. After the surgery the child’s health condition was stable and the first medical check-up was scheduled for 21 May 2005.
During the medical check-up which took place on the scheduled date, O.L.T. assured the parents that the post-surgical recovery was going well and recommended them to continue caring for their child in the same way.
On 23 May 2005, in the morning, the child suffered a haemorrhage further to which blood flooded his mouth and nose. The applicant’s wife called the emergency services, but because the ambulance did not come, she took a taxi with her child and a neighbour she had called to help her and rushed to the emergency unit of the Bacău County Hospital.
At the emergency unit of the Bacău County Hospital, they encountered chief-nurse N.L.O who advised the applicant’s wife to take the child to the paediatric unit of the same hospital for medical care. The child did not receive any medical treatment at the emergency unit because by the time doctor S.H and medical nurse M.S., who were on call at that time, were ready to treat him they could not examine him, because the applicant’s wife had already taken him to the paediatric unit, as instructed by chief-nurse N.L.O.
Upon arrival at the paediatric unit, the doctors tried to reanimate the child and clear his respiratory channels, but without any success. The child had died.
2.
Criminal proceedings against the medical personnel
On 31 May 2005, the applicant lodged a criminal complaint without joint civil claims with the Prosecutor’s Office attached to the Bacău Court of First Instance (“Prosecutor’s Office”). The applicant asked for a medical expert report to be produced, because he considered that the explanations given by the doctors who conducted his son’s necropsy on 21 June 2005 were not pertinent. The forensic necropsy report stated that the child’s death had been violent and had been caused by severe respiratory insufficiency by aspiration of blood in the respiratory channels, due to the severing of a small blood vessel in the left tonsil’s cavity further to a local severe inflammatory process.
On an unspecified date but no later than 30 July 2005, the forensic necropsy report was subject to the approval of the Iași Forensic Institute and the Higher Forensic Commission, because the applicant contested its results.
On 28 July 2005, the applicant reiterated his request with the Bacău Police Inspectorate for a medical expert report to be produced in his son’s case. He requested that an expert-third party and a specialist doctor be allowed to take part in the process.
On 30 July 2005, the Iași Forensic Institute approved the forensic necropsy report.
On 4 November 2005, the Prosecutor’s Office authorised the medical expert report, deemed necessary in the absence of the Higher Forensic Commission’s opinion. The expert report was no longer performed since on 27 October 2005 the Higher Forensic Commission issued its opinion on the forensic necropsy report, which was communicated to the Bacău Police Inspectorate on 6 December 2005. The Higher Forensic Commission concluded that there were no elements of medical fault on the part of dr.
O.L.T. and that the forensic necropsy report was correct when establishing the cause of death which had been the child’s mechanical asphyxiation further to an abundant haemorrhage caused by the sectioning of a small blood vessel.
On 15 December 2005, the applicant filed a memorandum on mismatches between medical acts, claiming procrastination of the case and demanding a medical expert report. On 8 February 2006, the applicant reiterated his request for a medical expert report.
On 21 July 2006, the Prosecutor’s Office instituted a criminal investigation against the chief-nurse N.L.O for negligence while on duty. At the same time, it opened the criminal investigation against dr. O.L.T, dr.
S.H. and the medical nurse M.S. for involuntary manslaughter and negligence while on duty.
On 26 March and 21 June 2007, the applicant reiterated his request for a medical expert report and also asked for additional evidence.
By order of 12 March 2008, the prosecutor investigating the case decided not to pursue the criminal proceedings opened against the medical personnel. He decided to discontinue the criminal pursuit (
scoaterea de sub urmarire penală
) against chief-nurse N.L.O. for negligence in service and the non-commencement of the criminal pursuit (
neînceperea urmăririi penale
) against dr. O.L.T. for involuntary manslaughter and dr. S.H. and medical nurse M.S. for negligence in service, on accounts of lack of the subjective aspect for the criminal offence. It stated that the clinical and medical investigation, as well as the tonsillectomy performed by dr. O.L.T. had been adequate and that no omissions or negligence could be established in the attitude towards the victim. In addition, it stated that neither dr. S.H. nor medical nurse M.S. spoke with the mother in order to direct her to the paediatric unit and that chief-nurse N.L.O. did not have the required power of decision according to his work duties.
On 8 May 2008, the applicant challenged the order before the hierarchical prosecutor.
By a final order of 16 June 2008, the hierarchical prosecutor rejected the applicant’s complaint on the ground that the surgery had been performed by dr. O.L.T. with the observance of the legal provisions and that the fault of the medical staff at the emergency unit of the Bacău County Hospital could not be retained since it could not be established for certain if the child had been alive upon his arrival at the hospital. The decision was communicated to the applicant on 25 July 2008. The applicant challenged this order before the domestic courts.
3.
Court proceedings
By a judgment of 27 January 2009, the Bacău Court of First Instance dismissed the applicant’s complaint as tardy.
The applicant appealed against this judgment.
By a judgment of 16 June 2009, the Bacău County Court allowed the applicant’s appeal on points of law, quashed the first instance court’s judgment and sent the case for re-examination to the said court.
By a judgment of 14 December 2009, the Bacău Court of First Instance dismissed the complaint as ill-founded.
The applicant lodged an appeal on points of law against the judgment.
By a final judgment of 27 April 2010, the Bacău County Court dismissed the applicant’s appeal on points of law, on the ground that no medical fault of the medical staff could be established in light of the Higher Forensic Commission’s opinion. The court further stated that based on the file
‑
documents and despite the efforts made by the criminal prosecution authority and the court it could not be proved with any degree of certainty that the person who had directed the mother to the paediatric unit had been part of the medical personnel on call at the time of the child’s death and that it did not result from any document that the mother had been directed to the paediatric section by the doctor and that she had spoken with the doctor to this end. The court considered that the medical data in the present case excluded any medical fault.
4.
Disciplinary proceedings against dr. O.L.T.
By a decision of 8 May 2007, the Higher Commission of Discipline of the Romanian College of Doctors decided that it was clear that during the applicant’s son’s surgery the posterior wall of the tonsils had been severed, which caused the lasting haemostasis and the radio-necrosis of the internal carotid and of the pharyngeal wall. At the same time, it stated that there had been no medical fault.
Moreover, the Commission of Discipline upheld the outcome of the administrative investigation performed by the Bacău County Hospital, stating that the person who had directed the mother to the paediatric unit could not be determined and therefore no administrative sanction was applied.
B.
Relevant domestic law
The judgment delivered in
Eugenia Lazăr v. Romania
(no. 32146/05, §§
41-54, 16 February 2010) describes in detail the relevant domestic case
‑
law and practice concerning the delivery of expert medico-legal reports and the authorities competent for their issuance, as well as the relevant domestic law and practice concerning the civil liability of medical staff.
Article 19 (1) and (2) of the Romanian Code of Criminal Procedure states that victims seeking compensation for damages caused as a result of an offence and who have not become civil parties to the criminal proceedings may open a separate set of civil proceedings before civil courts. The proceedings opened before a civil court shall be stayed pending the outcome of the criminal proceedings.
Articles 1, 3 and 8 of Law-Decree no. 167/1958 on the statute of limitation stipulates that proceedings of a pecuniary nature shall be time barred within three years from the date the victim was aware or should have been aware of the damage and of the identity of the person who caused it.
The applicant complains under Articles 2 and 6 of the Convention that the death of his son had been the result of the Bacău County Hospital medical staff’s negligence and failure to act speedily in order to save his life. In addition, he argues that the criminal investigation into the death of his son was ineffective and lacked promptness since it lasted for four years and ten months and no liability on the part of the medical personnel was established.
1.
Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention, for complaining of the death of his son?
2.
Having regard to the positive obligations to protect life, has the State satisfied the requirement to put in place regulations for medical staff within the hospitals upon admittance of the patients for their speedy treatment and referral, as the case may be, in order to save the lives of the said patients (see
G.N. and Others v. Italy
, no. 43134/05, 1 December 2009)?
3.Having regard to the procedural protection of the right to life (see
Eugenia Lazăr v. Romania
, no. 32146/05, 16 February 2010) did the investigation conducted in the present case by the domestic authorities comply with the promptness and effectiveness requirements provided by Article 2 of the Convention?