Cojocaru împotriva României

Cererea nr. 74114/12 Elena COJOCARU împotriva României depusă la 14 noiembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Elena Cojocaru, este un național român, născut în 1953 și trăiește în Roman. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl M. Stoleriu, un avocat practicant în Suceava. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Tratamentul medical al fiicei reclamantului Fiica însărcinată a reclamantului a fost supravegheată de doctorul I.M. în timpul sarcinii. Fiica ei a fost examinată de I.M. pe o bază lunară și pentru șapte luni sarcina a dezvoltat în mod normal. La 8 octombrie 2001, I.M. a efectuat un control de rutină asupra fiicei sale la spitalul județului Suceava.

În această ocazie, I.M. și-a informat fiica că trebuie să fie spitalizată pentru investigații suplimentare, deoarece conducea riscul de naștere prematură. În același timp, fiica reclamantului a fost admisă în județul Suceava Spitalul și doctorul I.M. au început să-și administreze tratamentul care, în opinia sa, ar fi determinat vasele de sânge să se extindă și să inducă forța de muncă. În noaptea din 8 până la 9 octombrie 2001 fiica reclamantului a fost administrată tratamentul recomandat. ulterior, o echimoză mare a apărut pe picioarele și abdomenul cauzat de ruptura vaselor de sânge. În următoarele douăzeci de patru ore starea fiicei ei a devenit mai rea și a determinat să alerge o febră mare și să piardă conștiința.

După cereri repetate de la reclamant și de la dreptul firului ei, doctorul I.M. a acceptat să contacteze doctorul D. care la momentul respectiv a fost profesor de universitate. După ce a primit detalii despre starea și tratamentul pacientului, doctorul D.M. a cerut I.M. să efectueze o cesiune de urgență pentru a salva viața mamei. Doctorul I.M. a refuzat să efectueze secțiunea de urgență, dar, în cele din urmă, a acceptat transferul fiicei reclamantului la o clinică medicală specializată deținută de stat din Iași, unde s-a stabilit diagnosticul unei afecțiuni prenatale grave și a fost efectuată o secțiunea de urgență. Atât fiica ei, cât și noua nepoata născută a reclamantului au murit imediat după operație.

Ancheta penală privind moartea fiicei și nepoata reclamantului La o dată neespecificată în 2001 reclamantul și dreptul fiilor ei au introdus proceduri penale, fără reclamații civile, împotriva medicului I.M. pentru ucidere involuntară. La 16 mai 2003, Departamentul de Poliție Suceava a cerut Institutului Forenzic Iași să le ajute să clarifice anumite aspecte ale anchetei prin furnizarea lor o explicație despre cauza decesului medicului I.M., dacă doctorul I.M. a tratat pacientul său în mod corespunzător, având în vedere obligațiile sale profesionale și dacă există o legătură cauzală între comportamentul său și decesul cauzat. La 10 iunie 2003, Institutul Iași Forensic a informat Departamentul de Poliție de la Suceava care, având în vedere diagnosticul medicului său I.M., a avut datoria de a aplica în mod prompt tratamentul recomandat în astfel de circumstanțe.

Faptul că pacientul său a ajuns la clinica de la Iași într-o stare foarte gravă sugerează că nu a fost furnizată cu asistența adecvată. La 25 august 2003, la cererea I.M., Departamentul de Poliție Suceava a solicitat Comisiei Forense Superiore atașate la Institutul Forense "Mina Minovici" din București („Comisia Forensică Superioră”) să revizuiască informațiile furnizate de Institutul Forensic Iași la 10 iunie 2003. La 23 aprilie 2004, Comisia forenselor superiore a informat Departamentul de Poliție Suceava că a aprobat nota de informare din 10 iunie 2003. În plus, spitalul județului Suceava a afirmat că acțiunile de personal ar putea fi explicate din punct de vedere medical având în vedere că, potrivit informațiilor disponibile, ar fi putut concluziona, de asemenea, că starea pacientului a fost cauzată de intoxicație cu ciuperci și nu de o stare medicală mult mai gravă, deoarece s-a dovedit a fi cazul.

Prin o ordonanță din 4 mai 2005, procurorul care a investigat cazul atașat Oficiului Procurorului Suceava a hotărât să nu pună în judecată I.M. din cauza faptului că comportamentul său medical ar putea fi explicat în mod medical și, prin urmare, el nu a fost negligent. Reclamantul a contestat ordinul în fața procurorului ierarhic. Prin o decizie finală din 1 septembrie 2008, procurorul ierarhic a respins plângerea reclamantului. Reclamantul a contestat ordinul în fața instanțelor interne. Prin o hotărâre finală din 30 martie 2010, Tribunalul județului Suceava a permis plângerea reclamantului și a anulat ordinul din 1 septembrie 2008. Acesta a susținut că Procurorul nu a ridicat toate dovezile necesare pentru a determina circumstanțele cazului, inclusiv cauza decesului și că un raport de experți criminaliști era absolut necesar pentru acest caz ca notă de informații din 10 iunie 2003 și 23 aprilie.

2004 nu au fost rapoarte de experți legaliști și nu au îndeplinit cerințele legale ale acestor rapoarte. În consecință, acesta a trimis cazul Biroului Procurorului Suceava cu instrucția de a urmări I.M. și de a găsi răspunsuri la mai multe întrebări specifice referitoare la circumstanțele cazului. Prin un ordin final din 1 februarie 2011 Oficiul Procurorului Suceava a hotărât să nu pună în judecată I.M. pe motivul faptului că răspunderea penală pentru acțiunea sa s-a îndepărtat. Reclamantul a contestat ordinul procurorului în fața instanțelor interne. Prin hotărârea finală din 6 iunie 2012, Curtea de District Suceava a respins acțiunea reclamantului ca fiind nefondată.

Hotărârea emisă în Eugenia Lazăr c. România (nr. 32146/05, §§ 41-54, 16 februarie 2010) descrie în detaliu jurisprudența și practicile interne relevante privind eliberarea rapoartelor juridice de experți medici și autoritățile competente pentru eliberarea lor, precum și legislația și practicile interne relevante privind răspunderea civilă a personalului medical. art. 19 alineatele (1) și (2) din Codul de Procedură Penală prevede că victimele care solicită compensare pentru daunele cauzate ca urmare a unei infracțiuni și care nu au devenit părți civile la procedura penală pot deschide un set separat de procedură civilă în fața instanțelor civile. Procedura deschisă în fața instanței civile se menține în așteptarea rezultatului procedurii penale.

Articolele 1, 3 și 8 din Legea nr. 167/1958 privind interzicerea timpului prevede că procedurile de natură pecuniară sunt interzise în termen de trei ani de la data în care victima a fost conștientă sau ar fi trebuit să fi fost conștientă de daunele și de identitatea persoanei care l-au cauzat. În baza articolelor 2, 6 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de moartea fiicei și a nepoților sale ca urmare a neglijenței personalului medical al spitalului județului Suceava, în special doctorul I.M., care i-a furnizat fiicei sale un tratament inadecvat pentru starea medicală. În plus, susține că ancheta penală asupra celor două Decesurile au fost ineficace, superficiale și lipsite de promptitudine.

Întrebări PENTRU PARTE A epuizat reclamantul toate căile de recurs interne eficace, conform art. 35 § 1 din Convenție, pentru a se plânge de moartea fiicei și nepoatei ei? Având în vedere obligațiile pozitive de a proteja viața, statul a îndeplinit cerința de a pune în aplicare reglementări pentru spitalele de a proteja viața pacienților (a se vedea, mutatis mutandis, G.N. și alții c. Italia, nr. 43134/05, 1 decembrie 2009)? având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea Eugenia Lazăr c. România) , nr. 32146/05, 16 februarie 2010), a fost ancheta în cazul în care autoritățile interne au încălcat art. 2 din Convenție?

THIRD SECTION

Application no. 74114/12 Elena COJOCARU against Romania lodged on 14 November 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Elena Cojocaru, is a Romanian national, who was born in 1953 and lives in Roman. She is represented before the Court by Mr M. Stoleriu, a lawyer practising in Suceava. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. The medical treatment of the applicant’s daughter The applicant’s pregnant daughter was supervised by doctor I.M. during her pregnancy. Her daughter was examined by I.M. on a monthly basis and for seven months her pregnancy developed normally. On 8 October 2001, I.M. performed a routine check up on her daughter at the Suceava County Hospital. On that occasion I.M. informed her daughter that she needed to be hospitalised for further investigations because she was running the risk of premature birth.

On the same date the applicant’s daughter was admitted to the Suceava County Hospital and doctor I.M. started administering her treatment which in his opinion would have caused the blood vessels to expand and induce labor. On the night of 8 to 9 October 2001 the applicant’s daughter was administered the recommended treatment. Subsequently, large ecchymosis appeared on her legs and abdomen caused by the rupture of blood vessels. Within the next twenty four hours her daughter’s condition became worse and resulted in her running a high fever and losing consciousness. After repeated requests from the applicant and her son ‑ in ‑ law, doctor I.M. accepted to contact doctor D. who at the time was a university professor.

After he received details about the patient’s condition and treatment, doctor D. asked I.M. to perform an emergency C-section in order to save the mother’s life. Doctor I.M. refused to perform the emergency C-section, but eventually he accepted for the applicant’s daughter to be transferred to a specialised State owned medical clinic in Iași where the diagnoses of a serious pre ‑ natal condition was established and an emergency C-section was performed. Both her daughter and the applicant’s new born granddaughter died immediately after the surgery. 2. Criminal investigation concerning the death of the applicant’s daughter and granddaughter On an unspecified date in 2001 the applicant and her son ‑ in ‑ law brought criminal proceedings, with no civil claims, against doctor I.M.

for unintentional murder. On 16 May 2003 the Suceava Police Department asked the Iași Forensic Institute to help them clarify certain aspects of the investigation by providing them with an explanation on the cause of death of doctor I.M.’s patient, whether doctor I.M. treated his patient adequately in the light of his professional obligations and whether there was a causal link between his behaviour and the deaths caused. On 10 June 2003 the Iași Forensic Institute informed the Suceava Police Department that given his patient’s diagnosis doctor I.M. had a duty to promptly apply the recommended treatment in such circumstances. The fact that his patient reached the clinic in Iași in a very serious condition suggests that she was not provided with the required adequate care.

The three day delay in determining a diagnosis contributed to the seriousness of the condition. On 25 August 2003, at I.M.’s request, the Suceava Police Department asked the Higher Forensic Commission attached to the “Mina Minovici” Forensic Institute in Bucharest (“the Higher Forensic Commission”) to review the information provided by the Iași Forensic Institute on 10 June 2003. On 23 April 2004 the Higher Forensic Commission informed the Suceava Police Department that it approved the information note of 10 June 2003. In addition, it stated that the Suceava County Hospital’s staff actions could be explained from a medical standpoint given that according to the information available they could have also concluded that the patient’s condition was caused by intoxication with mushrooms and not by a far worse medical condition as it turned out to be the case.

By an order of 4 May 2005 the prosecutor investigating the case attached to the Suceava Prosecutor’s Office decided not to prosecute I.M. on the ground that his medical conduct could be explained medically and therefore he had not been negligent. The applicant challenged the order before the hierarchical prosecutor. By a final order of 1 September 2008 the hierarchical prosecutor dismissed the applicant’s complaint. The applicant challenged the order before the domestic courts.

By a final judgment of 30 March 2010 the Suceava County Court allowed the applicant’s complaint and quashed the order of 1 September 2008. It held that the Prosecutor’s Office failed to raise all the required evidence to determine the circumstances of the case including the cause of death and that a forensic expert report was absolutely necessary for the case as the information notes of 10 June 2003 and 23 April 2004 were not forensic expert reports and did not fulfil the lawful requirements of such reports. Consequently, it referred the case to the Suceava Prosecutor’s Office with the instruction to prosecute I.M. and to find answers to several particular questions concerning the circumstances of the case.

By a final order of 1 February 2011 the Suceava Prosecutor’s Office decided not to prosecute I.M. on the ground that the criminal liability for his action had become time-barred. The applicant challenged the prosecutor’s order before the domestic courts. By a final judgment of 6 June 2012 the Suceava District Court dismissed the applicant’s action as ill-founded. B. Relevant domestic law The judgement delivered in Eugenia Lazăr v. Romania (no. 32146/05, §§ 41-54, 16 February 2010) describes in detail the relevant domestic case ‑ law and practice concerning the delivery of expert medico ‑ legal reports and the authorities competent for their issuance, as well as the relevant domestic law and practice concerning the civil liability of medical staff.

Article 19 (1) and (2) of the Romanian Code of Criminal Procedure states that victims seeking compensation for damages caused as a result of an offence and who have not become civil parties to the criminal proceedings may open a separate set of civil proceedings before civil courts. The proceedings opened before a civil court shall be stayed pending the outcome of the criminal proceedings. Articles 1, 3 and 8 of Law-Decree no. 167/1958 on time barring state that proceedings of a pecuniary nature shall be time barred within three years from the date the victim was aware or should have been aware of the damage and of the identity of the person who caused it. COMPLAINT Relying on Articles 2, 6 and 13 of the Convention the applicant complains of the death of her daughter and granddaughter as a result of the Suceava County Hospital medical staff’s negligence, in particular doctor I.M.

who provided her daughter with inadequate treatment for her medical condition. In addition, she argues that the criminal investigation into the two deaths was ineffective, superficial and lacked any promptness.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention, for complaining about the death of her daughter and granddaughter? 2. Having regard to the positive obligations to protect life, has the State satisfied the requirement to put in place regulations for the hospitals to protect their patients’ lives (see, mutatis mutandis, G.N. and Others v. Italy , no. 43134/05, 1 December 2009)? 3. Having regard to the procedural protection of the right to life (see Eugenia Lazăr v. Romania , no. 32146/05, 16 February 2010), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 2 of the Convention?