CASE OF ELENA COJOCARU v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

22.03.2016

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Preliminary objection joined to merits and dismissed (Article 35-1 - Exhaustion of domestic remedies);Violation of Article 2 - Right to life (Article 2-1 - Effective investigation) (Procedural aspect);Violation of Article 2 - Right to life (Article 2 - Positive obligations) (Substantive aspect);Non-pecuniary damage - claim dismissed (Article 41 - Pecuniary damage;Just satisfaction);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF ELENA COJOCARU v. ROMANIA (CtEDO, 2016)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1953 și trăiește în Roman. Fiica reclamantului a fost monitorizată în timpul sarcinii de Dr. I.M., un ginecologist care lucrează la spitalul județului Suceava. A fost examinată lunar și sarcina ei s-a dezvoltat în mod normal. La 8 octombrie 2001, dr I.M. a efectuat un control de rutină asupra fiicei reclamantului când a fost gravidă de opt luni. Potrivit reclamantului, în această ocazie dr I.M. i-a informat fiica că trebuie spitalizată pentru investigații suplimentare, deoarece o naștere prematură iminentă a fost suspectată. În aceeași dată fiica reclamantului a fost admisă la spital cu diagnosticul de naștere prematură iminentă și subicter de etiologie necunoscută. La 9 octombrie 2001, fiica reclamantului a fost examinată și s-au colectat probe de sânge deoarece s-a suspectat că suferă de hepatită virală și de o condiție internă. De asemenea, suferise de durere în regiunea lombară și a fost suspectată otrăvirea alimentară pentru că a declarat că a mâncat ciuperci alese din pădure. A fost tratată cu Duvadilan (un vasodilatator, prescris pentru boala vasculară periferică asociată cu insuficiență cerebrovasculară și munca prematură) și cu alte medicamente. Potrivit reclamantului, ca urmare a acestui tratament, echimozele mari cauzate de ruptura vaselor de sânge au apărut pe picioarele și abdomenul fiicei sale. 10. În noaptea 9-10 octombrie 2001, starea medicală a fiicei reclamantului s-a înrăutățit. 11. La 10 octombrie 2001, fiica reclamantului a fost transferată la unitatea de îngrijire intensivă, iar starea ei a continuat să se deterioreze. 12. Potrivit reclamantului, după cereri repetate de la ea și de socrul ei, dr I.M. A fost de acord să contacteze Dr. D.D. din Clinica Cuza-Vodă situată în Iași. Dr. D.D. a fost profesor de universitate. Când a primit informații despre starea și tratamentul pacientului, Dr. D.D. a diagnosticat fiica reclamantului cu sindromul Hellp (o stare de prenatal extrem de gravă) și a întrebat Dr. I.M. să efectueze o secțiune de urgență pentru a salva viața mamei. 13. Potrivit reclamantului, dr I.M. a refuzat să efectueze secțiunea de urgență, dar în cele din urmă a fost de acord că fiica reclamantului ar putea fi transferată la Clinica Cuza-Vodă din Iași. 14. Fiica reclamantului a fost transferată de ambulanță la Iași, la 150 km de Suceava, neînsoțită de un medic. Condiția ei s-a înrăutățit în timpul transportului. 15. A fost admisă la Clinica Cuza-Vodă în comă, cu diagnosticul sindromului Hellp. O secțiune de urgență a fost efectuată la 30 de minute după ce a sosit la spital. Ea a murit la zece minute după operație de stop cardiac, în ciuda manevrelor de reanimare. Nepoata reclamantului a murit la 12 octombrie 2001 din cauza stopului cardiac, în ciuda manevrelor de reanimare. 16. La 10 octombrie 2001, Departamentul de Poliție Iași a inițiat o anchetă penală asupra decesului fiicei reclamantului. Au efectuat o examinare a corpului, au luat dovezi fotografice și au intervievat Dr. C.N., care l-a asistat pe dr. D.D. în timpul intervenției chirurgicale, precum și ginerele reclamantului. 17. La 12 octombrie 2001, la cererea Departamentului de Poliție Iași, a fost elaborat un raport postmortem cu privire la moartea fiicei și nepoatei reclamantei. Acesta a concluzionat că cauza decesului fiicei reclamantului a fost insuficiență cardio-respiratorie și hepatică-renală cu hipoxie cerebrală. În plus, moartea nepoata reclamantului a fost cauzată de hipoxie pulmonară și cerebrală. 18. La 27 martie 2002, Institutul Iași Forensic a elaborat un raport de necropsie legistică. Acesta a remarcat printre alte lucruri că, în conformitate cu examinarea serologiei, nu au fost găsite spori de ciuperci otrăvitoare. Acesta a concluzionat că moartea fiicei reclamantului a fost patologică și a fost cauzată de nefrită hepatică și vasculopatie hemorrágică generalizată, cu insuficiență cardio-respiratorie și circulatorie. În plus, evaluarea asistenței medicale prestate victimei în timpul sarcinii și la naștere a fost necesară, după ce documentele medicale au fost aduse, de către o comisie de revizuire (comisia de avizare) compusă din experți obstetrici și ginecologici. 19. La 30 mai 2002, Institutul Iași Forensic, care stă la comisie de revizuire, a informat Departamentul de Poliție Iași că au aprobat concluziile raportului de necropsie legistică din 27 martie 2002, pe baza datelor medicale incluse în raport. În plus, a constatat că nu au existat omisiuni în tratamentul techno-medical al victimei (în atitudinea tehnic-medicală fața de victimă nu se constată omisiuni). 20. La 6 februarie 2002, soțul reclamantului a depus o plângere penală, fără reclamații civile, în cadrul Biroului Procurorului Iași, cerând o anchetă asupra deceselor soției și fiicei sale după admiterea soției sale la Clinica Cuza-Vodă din Iași. Plânga sa a fost înregistrată la 12 februarie 2002 la Procuratura Iași sub dosarul penal nr. 670/P/2002. 21. La 27 martie 2002, generul reclamantului a depus o a doua plângere penală, fără reclamații civile, cu Procuratura Generală atașată Curții de Casație („Oficiul Procurorului General”) împotriva personalului medical al spitalului județului Suceava și a Clinicului Cuza-Vodă din Iași. El se bazează pe art. 178 alin. (2) din Codul Penal României și susține că personalul medical a fost negligent medical. În plus, el a susținut printre alte lucruri că ancheta penală lipsește viteza necesară. Plaga a fost înregistrată la 23 aprilie 2002 la Procuratura Iași, sub dosarul penal nr. 2294/P/2002. 22. Prin ordinul din 26 iulie 2002, Procuratura Iași a hotărât să se alăture dosarelor penale. 670/P/2002 și 2294/P/2002 și nu să deschidă proceduri penale (neînceperiea urmării penale) în acest caz. Pe baza dovezilor medicale, raportul de necropsie legistică și aprobarea comisionului de revizuire din 30 mai 2002, au declarat că moartea victimei a avut cauze naturale și nu a fost indusă de nicio eroare medicală. Ulterior, ordinul a fost notificat ginerului reclamantului și el a contestat ordinul în fața procurorului superior. 23. La 31 iulie 2002, generul reclamantului a contestat ordinul în fața Biroului Procurorului General. Plegina sa a fost ulterior depusă Biroului Procurorului Iași. 24. La 30 septembrie 2002, procurorul superior a respins provocarea ginerului reclamantului în ordinea din 26 iulie 2002. 25. La o dată neespecificată în 2002, generul reclamantului a depus o plângere penală împotriva dr I.M. cu Biroul Procurorului Suceava pentru ucidere involuntară după moartea soției și a fiicei sale. Plaga a fost înregistrată sub dosarul penal nr. 735/P/2002. 26. La 8 ianuarie 2003, biroul Procurorului Suceava a informat generul reclamantului că ancheta penală privind Dr. I.M. a fost în așteptare; că el va fi auzit după ce autoritățile medicale au prezentat documentele medicale și legisle relevante; și că, după încheierea anchetei, va fi notificat rezultatul. 27. La 22 ianuarie 2003, soțul reclamantului a fost auzit în ceea ce privește circumstanțele decesului soției sale. 28. La 16 mai 2003, Departamentul de Poliție Suceava a cerut Institutului Forenzic Iași să le ajute să clarifice anumite aspecte ale cazului și să explice: (a) dacă dr. I.M. a acționat corect prin spitalizarea pacientului și prin administrarea tratamentului pe care l-a făcut; (b) dacă tratamentul cu Duvadilan este adecvat pentru starea pacientului și dacă tratamentul a influențat deteriorarea afecțiunii ei; (c) care au fost posibilele cauze ale morții pacientului care au avut loc curând după aceea; (d) ceea ce ar fi fost șansele pacientului de supraviețuire, având în vedere diagnosticul ei, dacă operația a fost efectuată imediat ce starea ei s-a deteriorat. 29. La 16 mai și 21 august 2003, dr I.M. a fost auzit în legătură cu circumstanțele morții pacientului său. 30. La 10 iunie 2003, Institutul Iași Forensic a informat Departamentul de Poliție a Suceava care, având în vedere diagnosticul pacientului său, dr. I.M. a avut datoria de a efectua hemoliză și alte teste de sânge pentru a identifica starea de pre-eclampsie, având în vedere că pacientul a fost spitalizat cu subicter. În plus, tratamentul prompt recomandat în cazul suspiciunilor de sindromul Hellp ar fi fost evacuarea imediată a sarcinii pentru a evita agravarea leziunilor hepatice și vasculare. În plus, cu monitorizarea atentă a mamei și a fetului, precum și cu tratament rapid, decesele s-ar putea evita. Faptul că pacientul a ajuns la Clinica Cuza-Vodă din Iași, într-o afecțiune gravă a sugerat monitorizarea inadecvată. Absența unui diagnostic timp de trei zile a agravat starea pacientului. Având în vedere datoria medicului menționat anterior, el ar fi trebuit să fi fost conștient de evoluția unei situații de preeclampsie, și a fost obligat să epuizeze toate căile de recurs disponibile pentru a-l evita și să-l trateze. Nivelul extrem de scăzut de trombocite în sângele pacientului din Suceava a fost un ajutor important pentru a suspiciuna acest tip de complicații și a indicat că intervenția promptă a fost necesară. 31. La 25 august 2003, în urma obiecțiilor dr. I.M., Departamentul de Poliție Suceava a reiterat înaintea Comisiei Forense Superiore atașate la Institutul Național de Forense din București („Comisia Forense Superiore”) aceleași întrebări puse la dispoziția Institutului Forensei Iași la 16 mai 2003, și a cerut să le ajute să clarifice aceste aspecte ale cazului și să furnizeze explicații. 32. La 12 ianuarie și 8 martie 2004, departamentul de poliție Suceava a solicitat Comisiei pentru forense superiore să-și prezinte concluziile în ceea ce privește cererea lor de la 25 august 2003. Acesta a subliniat faptul că concluziile erau necesare pentru a rezolva cazul și că familia victimei s-a plâns în repetate rânduri în fața autorităților interne cu privire la lipsa de promptitudine a anchetei penale. 33. La 29 ianuarie 2004, reclamantul s-a plâns în fața procurorului superior atașat la Procuratura din Suceava că investigația penală nu a fost rapidă și nu a putut clarifica circumstanțele decesului victimelor. Ea a declarat că ultima notificare scrisă primită cu privire la acest caz a fost nota de informare din 8 ianuarie 2003. Ea solicită, de asemenea, să fie informată cu privire la rezultatul anchetei. 34. La 6 februarie 2004, Departamentul de Poliție Suceava a informat reclamantul că Comisia forenselor Superiore a fost solicitată să prezinte un raport de experți criminaliști în acest caz. Reclamantul a fost, de asemenea, informat că, imediat ce raportul Comisiei pentru forense superiore este disponibil, va fi eliberată o soluție legală în ceea ce privește acest caz și că va fi notificată. 35. La 23 aprilie 2004, Comisia forenselor superiore a aprobat nota (avisul) produsă de Institutul forensei Iași la 10 iunie 2003 cu explicații suplimentare. În special, a observat, printre altele, că, în timp ce era în spital, fiica reclamantului a declarat că a mâncat ciuperci de pădure. În acel moment a fost un alt pacient în spital care suferă de otrăvire cu ciuperci. Acest lucru a determinat starea ei medicală să fie învinsă pe ciuperci, care a întârziat diagnosticul sindromului Hellp. De asemenea, a remarcat că, în timpul spitalizării reclamantului asupra unității de terapie intensivă, starea fiicei reclamantului s-a agravat. Dr. D.D. a fost contactat prin telefon și el a sugerat ca sarcina să fie evacuată. Având în vedere afecțiunea gravă a pacientului și posibilitățile locale de terapie intensivă (posibilitățile locale de terapie intensivă), pentru a rezolva cazul, dr D.D. a fost contactat și a acceptat transferul pacientului la Iași. De asemenea, a observat că, conform raportului post-mortem, pacientul a prezentat simptome de nefrită hepatică și vasculopatie hemorrágică generalizată și insuficiență cardio- respiratorie ulterioară. Acesta a concluzionat că acțiunile personalului spitalului Suceava ar putea fi explicate din punct de vedere medical, în contextul anamnezei pacientului și având în vedere că, în funcție de informațiile disponibile și pe baza simptomelor pacientului, ar fi putut concluziona, de asemenea, că starea pacientului a fost cauzată de otrăvirea ciupercilor, și nu de sindromul Hellp, cum s-a dovedit a fi cazul. Au existat similarități în simptomele celor două afecțiuni medicale. 36. Prin ordonanță din 4 mai 2004, Biroul Procurorului Suceava a hotărât să nu deschidă proceduri penale împotriva dr I.M. pentru uciderea involuntară, din cauza faptului că un astfel de act ilegal nu a avut loc. 37. La 13 decembrie 2007, reclamantul a solicitat de la Procuratura Generală informații cu privire la statutul anchetei penale și la măsurile luate în acest caz. Ea a acuzat, de asemenea, autoritățile care investighează cazul de procrastinare și de a aștepta răspunderea penală a dr I.M. să devină în condiții de timp. 38. La 13 august 2008, Procuratura a informat reclamantul că ancheta penală împotriva dr I.M. au fost încheiate de ordinul din 4 mai 2004, iar ordinul menționat anterior a fost comunicat ginerului ei. De asemenea, Comisia a remarcat că aceleași informații au fost comunicate reclamantului la 6 februarie 2008. 39. La o dată neespecificată, reclamantul a contestat ordinul din 4 mai 2004 înaintea procurorului superior atașat de Biroul Procurorului Suceava. 40. La 1 septembrie 2008, procurorul superior atașat Biroului Procurorului Suceava a respins provocarea reclamantului. 41. La 26 septembrie 2008, reclamantul a contestat ordinele din 26 iulie și 30 septembrie 2002, precum și cele din 4 mai 2004 și 1 septembrie 2008 înainte de Curtea județului Suceava. 42. La 12 noiembrie 2008, Curtea județului Suceava a respins competența de a examina cazul în favoarea Curții de district Suceava, având în vedere natura infracțiunii în cauză. 43. La 25 noiembrie 2008, reclamantul a depus o cerere la Curtea de Casație care solicită transferul dosarului la o instanță de districtă diferită. 44. La 4 februarie 2009, Curtea de Casație a permis cererea reclamantului și a ordonat transferul dosarului pentru examinare la Curtea de District Iași. 45. La 22 mai 2009, dosarul a fost înregistrat la Curtea de District Iași. 46. Prin hotărârea din 20 noiembrie 2009, Curtea de District Iași a permis provocarea reclamantului și a ginerului său împotriva ordinului din 4 mai 2004, a anulat ordinul și a trimis dosarul înapoi la biroul procuror pentru deschiderea procedurilor penale împotriva dr I.M. pentru omor involuntar. Provocarea pentru ordinul din 26 iulie 2002 depusă de Procurorul Iași a fost respinsă ca fiind depusă din timp. 47. Curtea a considerat că investigația penală nu a fost completă și că sunt necesare dovezi suplimentare. Acesta a susținut că decizia de a nu deschide procedurile penale s-a bazat pe cele două rapoarte de experți criminaliști, însă, de fapt, rapoartele de experți criminaliști nu au fost solicitate de autoritățile de investigare și nu au fost elaborate în acest caz. Documentul produs la 10 iunie 2003 a fost, de fapt, o notă a Serviciului Forense Iași ca răspuns la cererea autorităților investigatoare de clarificare a unor aspecte ale cazului. Documentele menționate mai sus nu au avut conținutul unui raport de experți legistici elaborat în conformitate cu legea. Aceleași considerații se aplică documentului emis de către Comisia Forense Superioră la 23 aprilie 2004. 48. Potrivit instanței, un raport de experți legaliști a fost dovezi esențiale în cazurile suspectate de omor involuntar și a fost necesar atunci când neglijența medicală a fost presupusă cauza decesului. De asemenea, conținutul notării Serviciului Forensic Iași din 10 iunie 2003 care a indicat o posibilă eroare medicală de către dr. I.M. a făcut un raport și mai necesar de experți legaliști. 49. Curtea a considerat că ar trebui clarificate aspectele esențiale ale cauzei, și anume să stabilească cauza decesului și să examineze dacă dr. I.M. a administrat tratament medical în conformitate cu obligațiile sale profesionale și, în cazul în care acest tratament era nepotrivit, dacă acest lucru avea vreo legătură cauzală cu moartea fiicei reclamantului și a nepoatei. În plus, întrebarea dacă fiica reclamantului a mâncat ciuperci din pădure nu a fost clarificată în întregime. Declarația dr. I.M. că fiica reclamantului a mâncat ciupercile menționate anterior nu a fost confirmată sau refutat de alte dovezi. Informațiile privind consumul de ciuperci găsite în graficul de observare clinică au fost adăugate de Dr. I.M. În plus, motivele pentru care fiica reclamantului nu a fost însoțită de un medic în timpul transferului ei de ambulanță au rămas neclare. În consecință, instanța a ordonat producerea unui raport de experți legaliști care să stabilească dacă: (a) medicul a fost suficient de diligent pentru a stabili corect diagnosticul; (b) diagnosticul efectiv a fost stabilit pe baza simptomelor și investigațiilor efectuate în acest caz; (c) diagnosticul corect ar fi putut fi stabilit pe baza testelor și examinărilor suplimentare care ar fi trebuit să fie efectuate; (d) tratamentul medical a fost adecvat; (e) intervenția medicală ar fi trebuit să fie efectuată la spitalul județului Suceava; (f) sănătatea fiicei solicitante s-a deteriorat în timpul transferului ei la clinica din Iași, deoarece nu a fost asistată de un medic pe parcursul transportului; (g) oricare dintre aspectele de mai sus, sau altele, a avut orice legătură cauzal cu moartea fiicei reclamantului și noua sa nepoate. În cazul în care raportul expert a stabilit o legătură cauzală între moartea și faptul că transferul de către ambulanță nu a fost efectuat cu un medic prezent, trebuie să se stabilească motivul pentru care pacientul nu a fost însoțit de un medic și identitatea celor responsabile. În consecință, personalul medical responsabil pentru transferul de ambulanță ar trebui să fie auzit. Curtea a ordonat, de asemenea, ca notele de pe graficul de observare clinică să fie verificate pentru acuratețe în raport cu declarațiile medicului privind consumul de ciuperci din pădure și, în consecință, mama și soțul victimei să fie ascultate. 50. Oficiul Procurorului Iași a depus un recurs asupra punctelor de drept (recursuri) împotriva hotărârii. 51. La 30 martie 2010, Curtea județului Iași a respins recursul procurorului Iași privind punctele de drept și a susținut hotărârea instanței de district. 52. Prin o ordonanță din 21 decembrie 2010, Biroul Procurorului Suceava a hotărât să nu deschidă proceduri penale împotriva dr I.M., din cauza faptului că răspunderea sa penală a devenit limitată la timp. 53. Reclamantul a contestat ordinul în fața procurorului superior. Ea a susținut, printre altele, că autoritățile investigatoare au întârziat ancheta cazului, deși a cerut în mod repetat o anchetă rapidă. De asemenea, nu a fost notificată fără întârziere nejustificată a rezultatului anchetei penale, deși la 6 februarie 2004, Departamentul de Poliție Suceava i-a informat că va fi notificată în legătură cu rezultatul anchetei. 54. La 1 februarie 2011, procurorul superior atașat Biroului Procurorului Suceava a respins provocarea reclamantului și a susținut ordinul din 21 decembrie 2010. Printre altele, aceasta a susținut că procedura nu a fost abandonată de către autoritățile, deoarece au încheiat ancheta la 4 mai 2004. Durata procedurii a fost afectată de rapoartele de experți criminaliști, ultima produsă la 23 aprilie 2004. 55. Reclamantul a contestat ordinul în fața Curții de District Iași. 56. La 22 aprilie 2011, Curtea de district Iași a respins competența în cazul în favoarea Curții de district Suceava. 57. La 21 iulie 2011, dosarul a fost înregistrat la Curtea de district Suceava. 58. La 21 septembrie 2011, Curtea de District Suceava a considerat că numai Curtea de District Iași era competentă să examineze cazul. În consecință, Curtea de Casație a înaintat cazul de a examina și de a decide cu privire la conflictul de competențe între cele două instanțe de district. 59. La 25 ianuarie 2012, Curtea de Casație a hotărât că Curtea de district Suceava a fost competentă să examineze cazul. 60. La 5 aprilie 2012, dosarul a fost înregistrat din nou la Curtea de District Suceava. 61. Prin o hotărâre finală din 6 iunie 2012, Curtea de district Suceava a respins acțiunea reclamantului ca fiind nefondată și a susținut ordinul procurorului. Acesta a susținut că, în conformitate cu dispozițiile relevante ale dreptului penal și având în vedere natura infracțiunii pe care le-a fost suspectat, răspunderea penală a dr. I.M. a devenit opt ani de la evenimentul nefericit. Statutul de limitări nu a fost suspendat sau întrerupt de niciun act efectuat în cazul în care a trebuit să fie comunicat acuzatului sau inculpatului. Procedura penală împotriva dr I.M. Nu a fost deschis și, prin urmare, el nu a fost considerat nici un acuzat, nici un inculpat, deoarece ancheta împotriva acestuia a fost efectuată la etapa de anchetă preliminară (acte premargătoare) a procedurii. 62. Curtea a considerat că argumentul reclamantului potrivit căruia un raport medical expert nu poate fi solicitat decât după deschiderea unei anchete penale nu a fost susținut de nicio dispoziție juridică. De asemenea, nu s-a putut accepta faptul că executarea limităi statutare a fost oprită sau suspendată, fie prin cererea de elaborare a unui raport de experți medicali, fie prin hotărârea din 20 noiembrie 2009. Hotărârea unei instanțe care a anulat un ordin al procurorului de a întrerupe o anchetă penală nu a fost unul dintre motivele legale permise pentru suspendarea rulmentului limitei statutare. 63. Curtea a susținut, de asemenea, că Biroul Procurorului Suceava a fost competent să investigheze cazul. Faptul că Curtea de Casație a transferat cazul de examinare la o instanță de districtă diferită nu ar fi justificat o anchetă a cauzei de către un alt birou procuror de la cel care a investigat inițial cazul, după ce instanța de examinare a trimis cazul înapoi procurorului. În plus, procurorul a fost obligat în mod legal să deschidă proceduri penale numai dacă, după ce dovezile indicate de instanță au fost aduse dosarului, nu se pare că există circumstanțe care ar împiedica acest lucru. De asemenea, chiar dacă biroul procurorului ar fi luat în considerare moartea nepoatei reclamantului și ar fi recalificat actele dr I.M., de la uciderea involuntară la uciderea involuntară agravată și pedeapsa maximă a fost crescută cu trei ani, infracțiunea ar fi fost încă îndelungată. 64. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept împotriva hotărârii. 65. La 26 septembrie 2012, Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibil recursul reclamantului asupra punctelor de drept, din cauza faptului că legislația internă nu a permis un al doilea nivel de competență în ceea ce privește procedurile judiciare inițiate împotriva ordonanțelor sau deciziilor biroului procurorului. 66. La 16 mai 2002, în urma solicitării dr. I.M., Comisia de Competență Profesională atașată Colegiului de Doctori din județul Suceava (Comisia de Jursidicție Profesională a Colegiului Județean al Medicilor Suceava) a stabilit că nu există elemente care să sugereze eroare medicală sau alte deficiențe în tratamentul medical și anchetele furnizate fiicei reclamantului la spitalul județului Suceava. Boala ei a fost identificată imediat odată ce a fost spitalizată și a fost transferată la îngrijire intensivă și după aceea la Iași. Totuși, gravitatea bolii ei i - a dus la moarte. În plus, nu a existat niciun alt caz înaintea Colegiului de Medici din România în care Dr. I.M. au fost acuzate de eroare medicală sau încălcări ale codului de etică medicală. 67. La 30 mai 2002, County College of Doctors a validat decizia Comisiei de Jurisdicție profesională.

The applicant was born in 1953 and lives in Roman. 6. The applicant’s daughter was monitored during her pregnancy by Dr I.M., a gynaecologist working at the Suceava County Hospital. She was examined on a monthly basis and her pregnancy developed normally. 7. On 8 October 2001, Dr I.M. performed a routine check-up on the applicant’s daughter when she was eight months pregnant. According to the applicant, on that occasion Dr I.M. informed her daughter that she needed to be hospitalised for further investigations because an imminent premature birth was suspected. 8. On the same date the applicant’s daughter was admitted to hospital with the diagnosis of imminent premature birth and sub icterus of unknown aetiology. 9. On 9 October 2001 the applicant’s daughter was examined and blood samples were collected because it was suspected that she was suffering from viral hepatitis and an internal condition. She was also suffering from pain in the lumbar region and food poisoning was suspected because she had stated that she had eaten mushrooms picked from the forest. She was treated with Duvadilan (a vasodilator, prescribed for peripheral vascular disease associated with cerebrovascular insufficiency and premature labour) and other medication. According to the applicant, as a result of this treatment large ecchymoses caused by the rupture of blood vessels appeared on her daughter’s legs and abdomen. 10. On the night of 9 to 10 October 2001 the medical condition of the applicant’s daughter worsened. 11. On 10 October 2001 the applicant’s daughter was transferred to the intensive care unit and her condition continued to deteriorate. 12. According to the applicant, after repeated requests from her and her son-in-law, Dr I.M. agreed to contact Dr D.D. from the Cuza-Vodă Clinic located in Iași. Dr D.D. was a university professor. When he received information about the patient’s condition and treatment, Dr D.D. diagnosed the applicant’s daughter with Hellp syndrome (an exceptionally serious prenatal condition) and asked Dr I.M. to perform an emergency C-section in order to save the mother’s life. 13. According to the applicant, Dr I.M. refused to perform the emergency C-section, but eventually agreed that the applicant’s daughter could be transferred to the Cuza-Vodă Clinic in Iași. 14. The applicant’s daughter was transferred by ambulance to Iași, 150 kilometres away from Suceava, unaccompanied by a doctor. Her condition worsened during the transport. 15. She was admitted to the Cuza-Vodă Clinic in a coma, with the diagnosis of Hellp syndrome. An emergency C-section was performed thirty minutes after she arrived at the hospital. She died ten minutes after the surgery from cardiac arrest, despite resuscitation manoeuvres. The applicant’s granddaughter died on 12 October 2001 from cardiac arrest, despite resuscitation manoeuvres. 16. On 10 October 2001 the Iași Police Department initiated of its own motion a criminal investigation into the death of the applicant’s daughter. They carried out an examination of the body, took photographic evidence and they interviewed Dr C.N., who had assisted Dr D.D. during the surgery, as well as the applicant’s son-in-law. 17. On 12 October 2001 a post-mortem report was produced in respect of the applicant’s daughter’s and granddaughter’s deaths at the Iași Police Department’s request. It concluded that the cause of the applicant’s daughter’s death had been cardio-respiratory and hepatic-renal insufficiency with brain hypoxia. In addition, the applicant’s granddaughter’s death had been caused by lung and brain hypoxia. 18. On 27 March 2002, the Iași Forensics Institute produced a forensic necropsy report. It noted amongst other things that according to the serology examination report no spores of poisonous mushrooms were found. It concluded that the death of the applicant’s daughter was pathological and was caused by hepatic-nephritis and generalised haemorrhagic vasculopathy, with cardio-respiratory and circulatory insufficiency. In addition, the assessment of the medical assistance provided to the victim during pregnancy and upon giving birth had to be made, after medical documents were adduced, by a review commission (comisia de avizare) composed of obstetrics and gynaecology experts. 19. On 30 May 2002, the Iași Forensics Institute, sitting as a review commission, informed the Iași Police Department that they approved the conclusions of the forensic necropsy report of 27 March 2002 as scientifically grounded and based on the medical data included in the report. In addition, it found that there had been no omissions in the techno-medical treatment of the victim (în atitudinea tehnic-medicală față de victimă nu se constată omisiuni). 20. On 6 February 2002, the applicant’s son-in-law lodged a criminal complaint, with no civil claims, with the Iași Prosecutor’s Office, requesting an investigation into his wife’s and daughter’s deaths following his wife’s admission to the Cuza-Vodă Clinic in Iași. His complaint was registered on 12 February 2002 with the Iași Prosecutor’s Office under criminal file no. 670/P/2002. 21. On 27 March 2002, the applicant’s son-in-law lodged a second criminal complaint, with no civil claims, with the General Prosecutor’s Office attached to the Court of Cassation (“the General Prosecutor’s Office”) against the medical personnel of the Suceava County Hospital and the Cuza-Vodă Clinic in Iași. He relied on Article 178 (2) of the Romanian Criminal Code, and argued that the medical personnel had been medically negligent. In addition, he contended amongst other things that the criminal investigation lacked the required speediness. The complaint was registered on 23 April 2002 with the Iași Prosecutor’s Office under criminal file no. 2294/P/2002. 22. By an order of 26 July 2002 the Iași Prosecutor’s Office decided to join the criminal files nos. 670/P/2002 and 2294/P/2002 and not to open criminal proceedings (neînceperea urmăririi penale) in the case. It held, on the basis of the medical evidence, the forensic necropsy report and the approval of the review commission of 30 May 2002, that the death of the victim had had natural causes and had not been induced by any medical error. Subsequently, the order was notified to the applicant’s son-in-law and he challenged the order before the superior prosecutor. 23. On 31 July 2002, the applicant’s son-in-law challenged the order before the Prosecutor General’s Office. His complaint was subsequently referred to the Iași Prosecutor’s Office. 24. On 30 September 2002, the superior prosecutor dismissed the applicant’s son-in-law’s challenge to the order of 26 July 2002. 25. On an unspecified date in 2002, the applicant’s son-in-law lodged a criminal complaint against Dr I.M. with the Suceava Prosecutor’s Office for involuntary manslaughter following the deaths of his wife and daughter. The complaint was registered under criminal file no. 735/P/2002. 26. On 8 January 2003 the Suceava Prosecutor’s Office informed the applicant’s son-in-law that the criminal investigation concerning Dr I.M. was pending; that he would be heard after the medical authorities had submitted the relevant medical and forensic documents; and that once the investigation had ended he would be notified of the outcome. 27. On 22 January 2003 the applicant’s son-in-law was heard in respect of the circumstances of his wife’s death. 28. On 16 May 2003 the Suceava Police Department asked the Iași Forensics Institute to help them clarify certain aspects of the case and to explain: (a) if Dr I.M. had acted correctly by hospitalising the patient and by giving her the treatment he did; (b) if the treatment with Duvadilan was appropriate for the patient’s condition and if the treatment had influenced the deterioration of her condition; (c) what were the possible causes of the patient’s death occurring soon afterwards; (d) what would have been the patient’s chances of survival, given her diagnosis, if the surgery had been performed as soon as her condition had deteriorated. 29. On 16 May and 21 August 2003, Dr I.M. was heard in respect of the circumstances of his patient’s death. 30. On 10 June 2003 the Iași Forensics Institute informed the Suceava Police Department that given his patient’s diagnosis Dr I.M. had had a duty to carry out haemolysis and other blood tests in order to identify a state of pre-eclampsia, given that the patient had been hospitalised with sub icterus. In addition, the prompt treatment recommended in case of suspicion of Hellp syndrome would have been the immediate evacuation of the pregnancy in order to avoid aggravation of the hepatic and vascular lesions. Furthermore, with careful monitoring of the mother and of the foetus as well as prompt treatment, the deaths might have been avoided. The fact that the patient reached the Cuza-Vodă Clinic in Iași in a serious condition suggested inadequate monitoring. The absence of a diagnosis for three days aggravated the patient’s condition. Given the doctor’s aforementioned duties, he should have been aware of the evolution of a state of preeclampsia, and he was obliged to exhaust all the available remedies to avoid it and treat it. The extremely low level of thrombocytes in the patient’s blood in Suceava was an important aid to a suspicion of this type of complication and an indication that prompt intervention was necessary. 31. On 25 August 2003, following Dr I.M.’s objections, the Suceava Police Department reiterated before the Higher Forensics Commission attached to the National Forensics Institute in Bucharest (“the Higher Forensics Commission”) the same questions raised before the Iași Forensics Institute on 16 May 2003, and asked it to help them clarify those aspects of the case and to provide explanations. 32. On 12 January and 8 March 2004, the Suceava Police Department asked the Higher Forensics Commission to provide its conclusions in respect of their request from 25 August 2003. It emphasised that the conclusions were necessary to solve the case, and that the victim’s family had complained repeatedly before the domestic authorities about the lack of promptness of the criminal investigation. 33. On 29 January 2004 the applicant complained before the superior prosecutor attached to the Suceava Prosecutor’s Office that the criminal investigation lacked promptness and had failed to clarify the circumstances of the victims’ deaths. She stated that the last written notification received concerning the case had been the information note of 8 January 2003. She also requested to be informed of the outcome of the investigation. 34. On 6 February 2004 the Suceava Police Department informed the applicant that the Higher Forensics Commission had been asked to produce a forensic expert report in the case. The applicant was also informed that as soon as the Higher Forensics Commission’s report was available a lawful solution would be issued in respect of the case and that she would be notified about it. 35. On 23 April 2004 the Higher Forensics Commission approved the note (avizul) produced by the Iași Forensics Institute on 10 June 2003 with additional explanations. In particular, it noted amongst other things that while she was in hospital the applicant’s daughter stated that she had eaten forest mushrooms. At the time there was another patient in the hospital suffering from mushroom poisoning. This caused her medical condition to be blamed on the mushrooms, which delayed the Hellp syndrome diagnosis. It also noted that during the applicant’s hospitalisation on the intensive therapy unit the applicant’s daughter condition worsened. Dr D.D. was contacted by phone and he suggested that the pregnancy should be evacuated. Given the patient’s serious condition and the local intensive therapy possibilities (posibilitățile locale de terapie intensivă), in order to solve the case, Dr D.D. was contacted and he accepted that the patient be transferred to Iași. It further noted that according to the post-mortem report the patient had displayed symptoms of hepatic-nephritis and generalised haemorrhagic vasculopathy and subsequent cardio-respiratory insufficiency. It concluded that the actions of the Suceava Hospital’s staff could be explained from a medical standpoint, in the context of the patient’s anamnesis and given that according to the information available and on the basis of the patient’s symptoms they could have also concluded that the patient’s condition had been caused by mushroom poisoning, and not by Hellp syndrome as turned out to be the case. There were similarities in the symptoms of the two medical conditions. 36. By an order of 4 May 2004 the Suceava Prosecutor’s Office decided not to open criminal proceedings against Dr I.M. for involuntary manslaughter, on the ground that such an unlawful act had not taken place. 37. On 13 December 2007 the applicant requested information from the General Prosecutor’s Office about the status of the criminal investigation and the measures taken in the case. She also accused the authorities investigating the case of procrastination and of waiting for Dr I.M.’s criminal liability to become time-barred. 38. On 13 August 2008, the Suceava Prosecutor’s Office informed the applicant that the criminal investigation against Dr I.M. had been terminated by the order of 4 May 2004, and that the aforementioned order had been communicated to her son-in-law. Also, it noted that the same information had been communicated to the applicant on 6 February 2008. 39. On an unspecified date, the applicant challenged the order of 4 May 2004 before the superior prosecutor attached to the Suceava Prosecutor’s Office. 40. On 1 September 2008, the superior prosecutor attached to the Suceava Prosecutor’s Office dismissed the applicant’s challenge. 41. On 26 September 2008, the applicant challenged the orders of 26 July and 30 September 2002 as well as those of 4 May 2004 and 1 September 2008 before the Suceava County Court. 42. On 12 November 2008 the Suceava County Court declined jurisdiction to examine the case in favour of the Suceava District Court, on account of the nature of the offence under investigation. 43. On 25 November 2008, the applicant lodged a request with the Court of Cassation seeking the transfer of the file to a different district court. 44. On 4 February 2009, the Court of Cassation allowed the applicant’s request and ordered the transfer of the file for examination to the Iași District Court. 45. On 22 May 2009 the file was registered with the Iași District Court. 46. By a judgment of 20 November 2009, the Iași District Court allowed the applicant’s and her son-in-law’s challenge against the order of 4 May 2004, cancelled the order, and referred the file back to the prosecutor’s office for criminal proceedings to be opened against Dr I.M. for involuntary manslaughter. The challenge to the order of 26 July 2002 rendered by the Iași Prosecutor’s Office was dismissed as lodged out of time. 47. The court considered that the criminal investigation had not been complete, and that additional evidence was needed. It held that the decision not to open criminal proceedings had been based on the two forensic expert reports, but forensic expert reports had in fact not been asked for by the investigating authorities and had not been produced in the case. The document produced on 10 June 2003 was in fact a note of the Iași Forensic Service in response to the investigating authorities’ request for clarification of some aspects of the case. The aforementioned documents did not have the content of a forensic expert report produced according to law. The same considerations applied to the document issued by the Higher Forensic Commission on 23 April 2004. 48. According to the court, a forensic expert report was essential evidence in cases of suspected involuntary manslaughter and it was required when medical negligence had supposedly been the cause of death. Also, the content of the Iași Forensic Service’s note of 10 June 2003 which indicated a possible medical error by Dr I.M. made a forensic expert report even more necessary. 49. The court considered that essential aspects of the case needed to be clarified, namely to establish the cause of death and to examine whether Dr I.M. had administered medical treatment in accordance with his professional obligations, and, if such treatment had been inappropriate, whether this had had any causal link with the deaths of the applicant’s daughter and grand-daughter. In addition, the question of whether the applicant’s daughter had eaten forest mushrooms had not been entirely clarified. Dr I.M.’s statement that the applicant’s daughter had eaten the aforementioned mushrooms had not been confirmed or rebutted by any other evidence. The information concerning the consumption of mushrooms found in the clinical observation chart was also added there by Dr I.M. Furthermore, the reasons why the applicant’s daughter was not accompanied by a doctor during her transfer by ambulance remained unclear. Consequently, the court ordered a forensic expert report to be produced which would establish whether: (a) the doctor had been diligent enough to correctly establish the diagnosis; (b) the actual diagnosis had been established on the basis of the symptoms and the investigations made in the case; (c) the correct diagnosis could have been established on the basis of supplementary tests and examinations which should have been performed; (d) the medical treatment had been appropriate; (e) the medical intervention should have been performed at the Suceava County Hospital; (f) the applicant’s daughter’s health had deteriorated during her transfer to the clinic in Iași because she was not assisted by a doctor throughout the transportation; (g) any of the aspects above, or others, had any causal link with the death of the applicant’s daughter and her new born granddaughter. If the expert report established a causal link between the death and the fact that the transfer by ambulance had not been done with a doctor present, the reason why the patient had not been accompanied by a doctor and the identity of those responsible should be established. Consequently, the medical staff responsible for the transfer by ambulance should be heard. The court also ordered that the notes on the clinical observation chart should be checked for accuracy against the doctor’s statements regarding the consumption of forest mushrooms, and accordingly the victim’s mother and husband should be heard. 50. The Iași Prosecutor’s Office lodged an appeal on points of law (recurs) against the judgment. 51. On 30 March 2010, the Iași County Court dismissed the Iași Prosecutor’s Office’s appeal on points of law and upheld the judgment of the district court. 52. By an order of 21 December 2010, the Suceava Prosecutor’s Office decided not to open criminal proceedings against Dr I.M., on the ground that his criminal liability had become time-barred. 53. The applicant challenged the order before the superior prosecutor. She argued amongst other things, that the investigating authorities had delayed the investigation of the case, although she had repeatedly asked for a speedy investigation. Also, she had not been notified without undue delay of the outcome of the criminal investigation, although on 6 February 2004 the Suceava Police Department had informed her that she would be notified about the outcome of the investigation. 54. On 1 February 2011, the superior prosecutor attached to the Suceava Prosecutor’s Office dismissed the applicant’s challenge and upheld the order of 21 December 2010. It held amongst other things that the proceedings had not been abandoned by the authorities, since they had finished the investigation on 4 May 2004. The length of proceedings had been affected by the forensic expert reports, the last one being produced on 23 April 2004. 55. The applicant challenged the order before the Iași District Court. 56. On 22 April 2011, the Iași District Court declined jurisdiction in the case in favour of the Suceava District Court. 57. On 21 July 2011, the file was registered with the Suceava District Court. 58. On 21 September 2011, the Suceava District Court considered that only the Iași District Court was competent ratione loci to examine the case. Consequently, it referred the case to the Court of Cassation to examine and decide on the conflict of competence between the two district courts. 59. On 25 January 2012, the Court of Cassation decided that the Suceava District Court was competent to examine the case. 60. On 5 April 2012, the file was registered once again with the Suceava District Court. 61. By a final judgment of 6 June 2012 the Suceava District Court dismissed the applicant’s action as ill-founded and upheld the prosecutor’s office’s order. It held that according to the relevant criminal law provisions and given the nature of the offence he had been suspected of, Dr I.M.’s criminal liability had become time-barred eight years after the unfortunate event. The statute of limitations had not been suspended or interrupted by any act carried out in the case that had to be communicated to the accused (ȋnvinuitului) or to the defendant (inculpatului). Criminal proceedings against Dr I.M. had not been opened and therefore he had not been considered either an accused or a defendant, as the investigation against him had been carried out at the preliminary investigation (acte premergătoare) stage of the proceedings. 62. The court considered that the applicant’s argument that an expert medical report could be requested only after a criminal investigation had been opened was not supported by any legal provision. Also, it could not be accepted that the running of the statutory limit had been stopped or suspended, either by the request for a medical expert report to be produced or by the judgment of 20 November 2009. The judgment of a court quashing an order of the prosecutor’s office to discontinue a criminal investigation was not one of the lawfully permissible reasons to suspend the running of the statutory limit. 63. The court also held that the Suceava Prosecutor’s Office had been competent to investigate the case. The fact that the Court of Cassation had transferred the case for examination to a different district court would not have justified an investigation of the case by a different prosecutor’s office from the one which had initially investigated the case, once the examining court had referred the case back to the prosecutor. Furthermore, the prosecutor was legally bound to open criminal proceedings only if, after the evidence indicated by the court was adduced to the file, it did not appear that there were circumstances that would impede it. Also, even if the prosecutor’s office had taken into account the applicant’s granddaughter’s death and had requalified Dr I.M.’s acts from involuntary manslaughter to aggravated involuntary manslaughter and the maximum penalty had been increased by three years, the offence would still have been time-barred. 64. The applicant appealed on points of law against the judgment. 65. On 26 September 2012 the Suceava Court of Appeal dismissed as inadmissible the applicant’s appeal on points of law, on the ground that the domestic legislation did not allow a second level of jurisdiction in respect of court proceedings initiated against the prosecutor’s office’s orders or decisions. 66. On 16 May 2002, following Dr I.M.’s request, the Professional Jurisdiction Commission attached to the Suceava County College of Doctors (Comisia de Jursidicție Profesională a Colegiului Județean al Medicilor Suceava) established that there were no elements to suggest medical error or other deficiencies in the medical treatment and investigations provided to the applicant’s daughter at the Suceava County Hospital. Her illness had been identified promptly once she was hospitalised, and she had been transferred to intensive care and afterwards to Iași. However, the seriousness of her illness led to her death. In addition, there had been no other case before the Romanian College of Doctors in which Dr I.M. had been accused of medical error or breaches of the code of medical ethics. 67. On 30 May 2002, the Suceava County College of Doctors validated the Professional Jurisdiction Commission’s decision.

§ Cauze similare