CtEDO 15.09.2015 Auto

ALI ASAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
15.09.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ALI ASAN v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Aurel Ali Asan, este un național român, care s-a născut în 1973 și a fost reținut în închisoarea Galați din iunie 2010. Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe din România. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost reținut din iunie 2010 și, după condamnarea sa în 2011, are o condamnare de douăzeci și trei de ani de închisoare. La 28 noiembrie 2011, reclamantul a inițiat o procedură în fața Curții de județ Brăila, care a solicitat suspendarea condamnării sale din motive medicale. La o dată neespecificată Curtea județului Brăila a cerut Institutului Forenzic Mina Minovici să prezinte un raport medical expert în ceea ce privește bolile reclamantului și să clarifice dacă el ar putea fi tratat într-un spital de închisoare. La 17 iunie 2012, Institutul Mina Minovici Forenzic a elaborat raportul medical expert comandat de instanță. Una dintre concluziile raportului a fost faptul că reclamantul a avut lipsă de țesut osos pe partea dreaptă a capului, deoarece operațiunea de tratare a unei leziuni la cap a suferit în 2006. Acesta a remarcat că, după intervenția chirurgicală, a fost recomandat să facă obiectul unei osteoplastii (repararea chirurgicală sau modificarea osului). Operația nu a fost urgentă, ci a putut fi efectuată doar într-un spital civil. Reclamantul a putut fi transferat într-un spital civil sub pază permanentă după ce a fost făcută o programare și a fost consimțit în scris. De asemenea, din punct de vedere medical, nu a fost imposibil pentru reclamantul să își îndeplinească sentința. La 24 septembrie 2012, Curtea județului Brăila a respins acțiunea reclamantului, susținând că, potrivit încheierii raportului medical de experți elaborat de Institutul Forenzic Mina Minovic, nu a fost imposibil ca reclamantul să își îndeplinească condamnarea din punct de vedere medical. Reclamantul a apelat la punctele de drept (recurs) împotriva hotărârii. Prin hotărârea finală din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galați a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept nefondate. 10. La 30 ianuarie 2012, reclamantul a înaintat o procedură în fața Curții județului Galați, care a solicitat suspendarea condamnării sale din motive medicale. 11. La 19 martie 2013, Curtea județului Galați a respins acțiunea reclamantului. Acesta a susținut că, potrivit raportului medical expert elaborat de Institutul Forenzic Mina Minovici la 17 iunie 2012, boala reclamantului nu a făcut imposibil ca acesta să își îndeplinească sentința. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept împotriva hotărârii. 12. Prin o hotărâre finală din 26 aprilie 2013 Curtea de Apel Galați a respins apelul reclamantului asupra punctelor de drept ca fiind nefondată. 13. La 3 iunie 2013, în baza raportului de experți al Institutului forense Mina Minovici, reclamantul a depus o cerere la judecătorul atașat la închisoarea Galați pentru a-și solicita asistența pentru a obține permisiunea de a face operația de care are nevoie. 14. La 4 iunie 2013, judecătorul care a fost atașat la închisoarea Galați a informat reclamantul că cererea sa a fost transmisă la biroul medical al închisorii pentru a fi rezolvată. 15. La 7 iunie 2013, referindu-se la sesizarea judecătorului de la închisoarea Galați, guvernatorul închisoarei Galați a informat reclamantul că, potrivit raportului de evaluare neurochirurgică, produs în Spitalul de închisoare Rahova pentru raportul medical expert al Institutului Mina Minovici Forensic, trauma cerebrală craniană care a fost operată în 2006 nu are nevoie de tratament neurochirurgic. 16. La 29 iulie 2014, judecătorul care a fost atașat la închisoarea Galați a informat Guvernul că, cu excepția cererii sale din 3 iunie 2013, reclamantul nu s-a plâns niciodată înaintea lui între 2012 și 2014, în temeiul Legii nos. 275/2006 și 254/2013, dreptul la asistență medicală a fost încălcat. 17. La 5 iunie 2012, reclamantul a fost dus la Spitalul Universitar de Urgență din București pentru o evaluare neurologică. Raportul de evaluare a concluzionat că reclamantul nu a suferit de probleme neurologice grave. Cu toate acestea, a recomandat o evaluare neurochirurgică. 18. La 22 și 29 iunie 2012, reclamantul a fost dus la spitalul de urgență al Universității de București pentru două evaluări neurochirurgice. Rapoartele de evaluare au concluzionat că operația nu a fost urgentă și că reclamantul a putut fi operat în orice moment. 19. La 12 decembrie 2012, reclamantul a fost luat pentru o scanare TC care nu a dezvăluit nici o hemorragie cerebrală internă. 20. La 17 decembrie 2012, reclamantul a fost dus la spitalul de urgență al Universității Militare Centrale Carol Davila pentru o evaluare neurochirurgică. Raportul de evaluare a constatării că starea reclamantului este favorabilă și a recomandat evaluări neurologice ulterioare în vederea unei osteoplastici. 21. De la 18 la 25 octombrie 2013 reclamantul a fost spitalizat la Spitalul Prizonului Rahova pentru o evaluare neurochirurgică și pentru a determina necesitatea unei osteoplastii. Raportul de evaluare a concluzionării că leziunile capului reclamantului a fost vechi și, prin urmare, nu a fost o neurochirurgie de urgență care justifică neurochirurgia. 22. La 30 iulie 2014, Agenția Medicală atașată la Serviciul Național de Penitenciare a informat Guvernul și a prezentat dovezi justificative care atestă că între 20 septembrie 2010 și 17 iulie 2014 reclamantul a fost examinat și tratat în mod repetat pentru condițiile sale medicale, inclusiv pentru prejudiciul la cap, în spitalele de închisoare. În plus, el a primit evaluări medicale periodice în ceea ce privește starea sa. 23. La 25 iunie 2015, Serviciul Național de Părți a informat Guvernul că, la 19 iunie 2015, reclamantul a fost examinat de un neurochirurgian la spitalul Constanța County. neurochirurgianul menționat anterior a concluzionat că sănătatea reclamantului este bună și a reiterat natura cronică a condiției reclamantului și că nu a fost o neurochirurgie de urgență. 24. Dispoziția relevantă a fostului Cod de Procedură Penală din România privind suspendarea condamnărilor la închisoare (articole 453 și 455) sunt descrise în Aharon Schwarz c. România, nr. 28304/02, §§ 66-67, 12 ianuarie 2010. 25. Excepte din dispozițiile legale relevante privind drepturile deținuților, și anume Legea nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor la închisoare, sunt conferite în cazul lui Petrea v. România (nr. 4792/03, §§ 21-23, 29 aprilie 2008); Gagiu v. România (nr. 63258/00, § 42, 24 februarie 2009); și Măciucă v. România (nr. 25763/03, § 14, 26 mai 2009). 26. Legea privind executarea condamnărilor la închisoare (art. 56 din Legea nr. 254/2013), care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, prevede că un deținut poate să se plângă în fața judecătorului post-sintențiere împotriva măsurilor luate de administrația penitenciară în ceea ce privește drepturile sale legale. Decizia judecătorului post-sintențiere poate, de asemenea, fi contestată în fața instanțelor interne.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă