ALI ASAN v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Inadmisibil
ALI ASAN v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
Reclamantul, dl Aurel Ali Asan, este un național român, care s-a născut în 1973 și a fost reținut în închisoarea Galați din iunie 2010. Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe din România. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost reținut din iunie 2010 și, după condamnarea sa în 2011, are o condamnare de douăzeci și trei de ani de închisoare. La 28 noiembrie 2011, reclamantul a inițiat o procedură în fața Curții de județ Brăila, care a solicitat suspendarea condamnării sale din motive medicale. La o dată neespecificată Curtea județului Brăila a cerut Institutului Forenzic Mina Minovici să prezinte un raport medical expert în ceea ce privește bolile reclamantului și să clarifice dacă el ar putea fi tratat într-un spital de închisoare.
La 17 iunie 2012, Institutul Mina Minovici Forenzic a elaborat raportul medical expert comandat de instanță. Una dintre concluziile raportului a fost faptul că reclamantul a avut lipsă de țesut osos pe partea dreaptă a capului, deoarece operațiunea de tratare a unei leziuni la cap a suferit în 2006. Acesta a remarcat că, după intervenția chirurgicală, a fost recomandat să facă obiectul unei osteoplastii (repararea chirurgicală sau modificarea osului). Operația nu a fost urgentă, ci a putut fi efectuată doar într-un spital civil. Reclamantul a putut fi transferat într-un spital civil sub pază permanentă după ce a fost făcută o programare și a fost consimțit în scris. De asemenea, din punct de vedere medical, nu a fost imposibil pentru reclamantul să își îndeplinească sentința.
La 24 septembrie 2012, Curtea județului Brăila a respins acțiunea reclamantului, susținând că, potrivit încheierii raportului medical de experți elaborat de Institutul Forenzic Mina Minovic, nu a fost imposibil ca reclamantul să își îndeplinească condamnarea din punct de vedere medical. Reclamantul a apelat la punctele de drept (recurs) împotriva hotărârii. Prin hotărârea finală din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galați a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept nefondate. 10. La 30 ianuarie 2012, reclamantul a înaintat o procedură în fața Curții județului Galați, care a solicitat suspendarea condamnării sale din motive medicale. 11. La 19 martie 2013, Curtea județului Galați a respins acțiunea reclamantului.
Acesta a susținut că, potrivit raportului medical expert elaborat de Institutul Forenzic Mina Minovici la 17 iunie 2012, boala reclamantului nu a făcut imposibil ca acesta să își îndeplinească sentința. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept împotriva hotărârii. 12. Prin o hotărâre finală din 26 aprilie 2013 Curtea de Apel Galați a respins apelul reclamantului asupra punctelor de drept ca fiind nefondată. 13. La 3 iunie 2013, în baza raportului de experți al Institutului forense Mina Minovici, reclamantul a depus o cerere la judecătorul atașat la închisoarea Galați pentru a-și solicita asistența pentru a obține permisiunea de a face operația de care are nevoie. 14. La 4 iunie 2013, judecătorul care a fost atașat la închisoarea Galați a informat reclamantul că cererea sa a fost transmisă la biroul medical al închisorii pentru a fi rezolvată.
15. La 7 iunie 2013, referindu-se la sesizarea judecătorului de la închisoarea Galați, guvernatorul închisoarei Galați a informat reclamantul că, potrivit raportului de evaluare neurochirurgică, produs în Spitalul de închisoare Rahova pentru raportul medical expert al Institutului Mina Minovici Forensic, trauma cerebrală craniană care a fost operată în 2006 nu are nevoie de tratament neurochirurgic. 16. La 29 iulie 2014, judecătorul care a fost atașat la închisoarea Galați a informat Guvernul că, cu excepția cererii sale din 3 iunie 2013, reclamantul nu s-a plâns niciodată înaintea lui între 2012 și 2014, în temeiul Legii nos. 275/2006 și 254/2013, dreptul la asistență medicală a fost încălcat.
17. La 5 iunie 2012, reclamantul a fost dus la Spitalul Universitar de Urgență din București pentru o evaluare neurologică. Raportul de evaluare a concluzionat că reclamantul nu a suferit de probleme neurologice grave. Cu toate acestea, a recomandat o evaluare neurochirurgică. 18. La 22 și 29 iunie 2012, reclamantul a fost dus la spitalul de urgență al Universității de București pentru două evaluări neurochirurgice. Rapoartele de evaluare au concluzionat că operația nu a fost urgentă și că reclamantul a putut fi operat în orice moment. 19. La 12 decembrie 2012, reclamantul a fost luat pentru o scanare TC care nu a dezvăluit nici o hemorragie cerebrală internă. 20. La 17 decembrie 2012, reclamantul a fost dus la spitalul de urgență al Universității Militare Centrale Carol Davila pentru o evaluare neurochirurgică.
Raportul de evaluare a constatării că starea reclamantului este favorabilă și a recomandat evaluări neurologice ulterioare în vederea unei osteoplastici. 21. De la 18 la 25 octombrie 2013 reclamantul a fost spitalizat la Spitalul Prizonului Rahova pentru o evaluare neurochirurgică și pentru a determina necesitatea unei osteoplastii. Raportul de evaluare a concluzionării că leziunile capului reclamantului a fost vechi și, prin urmare, nu a fost o neurochirurgie de urgență care justifică neurochirurgia. 22. La 30 iulie 2014, Agenția Medicală atașată la Serviciul Național de Penitenciare a informat Guvernul și a prezentat dovezi justificative care atestă că între 20 septembrie 2010 și 17 iulie 2014 reclamantul a fost examinat și tratat în mod repetat pentru condițiile sale medicale, inclusiv pentru prejudiciul la cap, în spitalele de închisoare.
În plus, el a primit evaluări medicale periodice în ceea ce privește starea sa. 23. La 25 iunie 2015, Serviciul Național de Părți a informat Guvernul că, la 19 iunie 2015, reclamantul a fost examinat de un neurochirurgian la spitalul Constanța County. neurochirurgianul menționat anterior a concluzionat că sănătatea reclamantului este bună și a reiterat natura cronică a condiției reclamantului și că nu a fost o neurochirurgie de urgență.
24. Dispoziția relevantă a fostului Cod de Procedură Penală din România privind suspendarea condamnărilor la închisoare (articole 453 și 455) sunt descrise în Aharon Schwarz c. România, nr. 28304/02, §§ 66-67, 12 ianuarie 2010. 25. Excepte din dispozițiile legale relevante privind drepturile deținuților, și anume Legea nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor la închisoare, sunt conferite în cazul lui Petrea v. România (nr. 4792/03, §§ 21-23, 29 aprilie 2008); Gagiu v. România (nr. 63258/00, § 42, 24 februarie 2009); și Măciucă v. România (nr. 25763/03, § 14, 26 mai 2009). 26. Legea privind executarea condamnărilor la închisoare (art. 56 din Legea nr. 254/2013), care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, prevede că un deținut poate să se plângă în fața judecătorului post-sintențiere împotriva măsurilor luate de administrația penitenciară în ceea ce privește drepturile sale legale.
Decizia judecătorului post-sintențiere poate, de asemenea, fi contestată în fața instanțelor interne.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.