- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 septembrie 2013
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Iordan împotriva României
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 2827/04 Iova Florina IORDAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 17 septembrie 2013 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinta Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 10 iunie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, M. Iova Florina Iordan, este un resortisant român născut în 1977 și rezident în Constanța. Guvernul român ( I. Cambra, Ministerul Afacerilor Externe.
Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 21 decembrie 1998, recurenta, dansatoare în corpul de balet de la ui, a fost victima unui accident de drum cauzat de I.P. La accident a provocat o traumă a șoldului care a necesitat aproximativ trei luni de îngrijire medicală și un tratament pentru reeducare funcțională. În 2000, Comisia departamentală de expertiză medicală a capacității de muncă a constatat că reclamanta era în imposibilitatea de a continua cariera de dansatoare. În același an, în urma mai multor examinări, laboratorul departamentului de medicină legală estimează că degradarea stării de sănătate a recurentei și pierderea capacității de muncă au fost rezultatul accidentului din 1998. Prin hotărârea definitivă din 5 aprilie 2001, tribunalul de apel din Constanța a confirmat hotărârile penale pronunțate în primă instanță și în apel care au constatat răspunderea lui I.P.
în accident. Acesta din urmă fusese condamnat să plătească recurentei aproximativ 60 de milioane de lei românești (ROL) pentru prejudiciul moral și material. În ceea ce privește solicitarea recurentei de a-i plăti diferența dintre pensia de invaliditate și fostul său salariu de la data de origine, instanțele au considerat că acest prejudiciu nu putea fi calculat încă și i-au indicat să introducă o nouă acțiune civilă după stabilirea pensiei de invaliditate. La 15 ianuarie 2002, recurenta s-a pensionat anticipat, iar Comisia departamentală de expertiză medicală a constatat că suferea de un handicap de gradul doi, și anume de o coxartroză a șoldului. În 2002, recurenta sesizează instanțele interne cu privire la o acțiune în răspundere civilă delictală împotriva I.P.
și a solicitat repararea integrală a prejudiciului material suferit ca urmare a accidentului, și anume diferența dintre fostul său salariu și pensia de invaliditate. I.P.
a depus un raport de expertiză la tribunalul departament în martie 2004 de către Institutul național de medicină legală Mina Minovici (denumit în continuare "Institutul") În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau juridică, o persoană sau un organism sau o persoană fizică, o entitate sau o entitate sau un organism care face parte dintr-un organism sau o persoană fizică, o entitate sau un organism sau o entitate, o entitate sau un organism sau un organism sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate,
o entitate sau o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate sau un organism, o entitate sau o entitate, o entitate sau organism sau organism sau organism, care face sau organism, care face sau organism sau organism, care face sau orice organism, care face sau orice organism, care face sau o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism, o organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau o organism, care face sau o organism, care face sau o organism sau o organism sau o organism sau o organism sau o organism sau o organism sau o organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau o organism sau organism sau organism sau o organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism, care face sau organism, care face sau organism sau organism, o organism, care face sau organism, o organism, o organism, o organism, o organism, o organism, o organism, o organism, o organism, o organism, o organism, o organism,
o organism, Prin hotărârea din 29 aprilie 2004, tribunalul departamental a respins acțiunea, considerând că reclamanta nu prezentase dovada legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul menționat și accidentul din 1998. 10. Pe baza recursului recurentei, Tribunalul de Primă Instană din Constanța, observând că Tribunalul și-a întemeiat hotărârea pe un motiv de probă nelegală, a clasat hotărârea și a retrimis tribunalului departamental la cauza pentru o nouă hotărâre în fond. 11. I.P. a solicitat o nouă examinare medico-legală care pretindea că handicapul recurentei și pierderea capacității de muncă au avut o cauză anterioară accidentului. El a subliniat, de asemenea, că: după accident și până la data pensionării anticipate, recurenta a reintegrat corpul de balet.
reclamanta sa opus cererii, susținând că legătura de cauzalitate a fost deja stabilită de Institutul local de medicină legală în În data de 3 decembrie 2004, tribunalul departamental a dispus o nouă examinare în cadrul Institutului, în prezența reclamantei și pe baza documentelor medicale conținute în dosar, pentru a stabili data începerii handicapului, existența unei legături de cauzalitate cu accidentul, precum și a eventualelor cauze anterioare. 13. În mai multe scrisori adresate instanței, reclamanta l-a informat pe acesta din urmă că refuza să se supună unei noi examinări medico-legale din motivele invocate deja la Tribunalul din 3 decembrie. 2004. De asemenea, ea a arătat că, de acum înainte, ea a fost imobilizată în pat.
Ea a vărsat la dosar un certificat medical din 3 martie 2005 care să ateste că ea suferă de coxartroză a șoldului, că capacitatea sa de deplasare a fost redusă de la 70% la 80 % și că a fost recomandat să rămână în pat. 14. recurenta a mandatat tatăl ei să o reprezinte în Procedura, pe motiv că a fost reținută. În cursul audierilor, acesta din urmă va reiniția refuzul recurentei de a se supune unei noi examinări. 15.L Prin hotărârea din 20 iunie 2005, tribunalul județ a respins acțiunea, pe motiv că, în lipsa unei noi examinări medico-legale, era imposibil să se stabilească cu certitudine existența unei legături de cauzalitate între accident și handicapul care a dus la retragerea anticipată a reclamantă.
S-a considerat că documentele medicale depuse la dosar nu erau suficiente pentru a stabili această legătură din moment ce conțineau anumite contradicții. În cele din urmă, Tribunalul a criticat atitudinea reclamantei care refuzase să se supună unei noi examinări 17. Aceasta din urmă a formulat o acțiune, susținând că Tribunalul a omis să ia în considerare o expertiză contabilă care determina valoarea prejudiciului suferit, precum și documentele medicale care atestă imobilizarea sa și justificau refuzul său de a se prezenta la Institut. 18. printr-o hotărâre definitivă din 21 decembrie 2005, Curtea (c) Curtea de apel din Constanța a respins acțiunea. În special, reclamanta a refuzat categoric să se prezinte la Institut, în timp ce această examinare era indispensabilă.
GRIEF 19. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta a declarat că nu a beneficiat de un proces echitabil și susține că: Instanțele interne au solicitat în mod arbitrar să se supună unui nou examen medical și, în special, reproșează instanțelor naționale că au ignorat certificatele medicale depuse la dosar care ar dovedi legătura cauzală dintre handicap și accident, precum și obligația de a candida la institut. Guvernul susține că cerințele unui proces echitabil au fost respectate în cursul procedurii și afirmă că instanțele interne au examinat toate aspectele esențiale pentru cauză și că au motivat în mod corespunzător necesitatea unei noi examinări medicale la Institut. El consideră că reclamanta nu a furnizat o justificare valabilă pentru refuzul său de a se supune acestei examinări.
21. Recurenta menționează că nu a beneficiat de un proces echitabil. 22. Curtea amintește că admisibilitatea și administrarea probelor, precum și interpretarea legislației interne revin în primul rând autorităților naționale și, în special, curților și instanțelor (Tejedor García c. Spania, 16 decembrie 1997, § 31, Rec., 1997 VIII și García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDH 1999 I). 23. În speță, Curtea constată că motivul principal al recurentei pentru a se opune unei noi examinări medicale constă în a susține că examinările medicale efectuate în cursul procedurii penale ar fi fost suficiente pentru a condamna autorul accidentului să îi plătească diferența dintre pensia de invaliditate și salariul pe care l-ar fi primit dacă ar fi continuat să lucreze.
Subsidiar, ea a trimis la dosar un certificat medical care să ateste că trebuia să rămână în pat. 24. Curtea arată că dovezile prezentate în cadrul procesului penal nu au o valoare absolută în noua procedură civilă inițiată de reclamantă. În această ultimă procedură, a fost vorba în special de a dovedi existența legăturii de cauzalitate dintre accidentul din 1998 și retragerea anticipată a reclamantei în 2002. 25. Or, Curtea constată că instanțele interne au motivat în mod corespunzător necesitatea unei noi examinări medicale la Institut. Într-adevăr, ei au respins argumentul reclamantei și au considerat că această examinare este indispensabilă având în vedere anumite elemente ale dosarului care ar putea face în mod legitim dubiu de existența acestei legături.
26. În ceea ce privește posibilitatea de a candida la Institut din motive medicale, Curtea constată că, în cazul în care certificatul din 3 martie 2005 indică faptul că reclamanta trebuia să rămână imobilizată în pat, nu preciza nici durata de imobilizare, nici o dovadă a imposibilității absolute și permanente de a se deplasa la Institut. De supracreștere, Curtea constată că recurenta și-a reiterat în mod expres refuzul de a fi supusă unei noi examinări atât înainte cât și după acordarea acestui certificat. 27. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că recurenta nu este întemeiată să susțină că hotărârile instanțelor interne erau arbitrare sau că au neglijat să examineze conținutul elementelor esențiale pentru cauza sa.
28. Prin urmare, se concluzionează că Ö Õ art. 6 alineatul (1) din Convenție este vădit nefondat și trebuie respins în aplicarea Õ art. 3 (a) și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Grefier Adjunct Președinte
TROISIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 28247/04 Iova Florina IORDAN contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 17 septembre 2013 en un comité composé de : Alvina Gyulumyan, présidente , Kristina Pardalos, Johannes Silvis, juges , et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 10 juin 2004, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT
La requérante, M me Iova Florina Iordan, est une ressortissante roumaine née en 1977 et résidant à Constanța.
Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me I. Cambrea, du ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 21 décembre 1998, la requérante, danseuse dans le corps de ballet de l’Opéra, fut victime d’un accident de la route causé par I.P. L’accident provoqua un traumatisme de la hanche qui nécessita environ trois mois de soins médicaux et un traitement pour la rééducation fonctionnelle. En 2000, la Commission départementale d’expertise médicale de la capacité de travail constata que la requérante était dans l’impossibilité de poursuivre la carrière de danseuse. La même année, à l’issue de plusieurs examens, le laboratoire départemental de médecine légale estima que la dégradation de l’état de santé de la requérante et la perte de la capacité de travail étaient la conséquence de l’accident de 1998.
Par un arrêt définitif du 5 avril 2001, la cour d’appel de Constanța confirma les décisions pénales rendues en première instance et en appel qui avaient constaté la responsabilité d’I.P. dans l’accident. Ce dernier avait été condamné à verser à la requérante environ 60 millions lei roumains (ROL) au titre du dommage moral et matériel. Quant à la demande de la requérante visant la condamnation d’I.P. à lui verser la différence entre la pension d’invalidité et son ancien salaire de l’Opéra, les juridictions estimèrent que ce préjudice ne pouvait pas encore être calculé et lui avaient indiqué d’introduire une nouvelle action civile après la fixation de la pension d’invalidité.
Le 15 janvier 2002, la requérante fut mise en retraite anticipée. La Commission départementale d’expertise médicale constata qu’elle souffrait d’un handicap de second degré, à savoir d’une coxarthrose de la hanche. Elle bénéficia d’une pension d’invalidité d’environ 900 000 ROL, alors que son salaire dans le corps de ballet avait été d’environ 3 millions ROL.
En 2002, la requérante saisit les juridictions internes d’une action en responsabilité civile délictuelle contre I.P. et demanda la réparation intégrale du préjudice matériel subi à la suite de l’accident, c’est ‑ à ‑ dire la différence entre son ancien salaire et la pension d’invalidité.
I.P. versa au dossier du tribunal département un rapport d’expertise réalisé en mars 2004 par l’Institut national de médecine légale Mina Minovici (ci-après « l’Institut »). L’Institut avait dressé son rapport, sans examiner la requérante, uniquement sur la base des documents fournis par la police de Constanța. Il conclut à l’absence de lien de causalité entre l’accident et la dégradation de l’état de santé de la requérante.
Par un arrêt du 29 avril 2004, le tribunal départemental rejeta l’action, jugeant que la requérante n’avait pas apporté la preuve du lien de causalité entre le préjudice allégué et l’accident de 1998.
Sur recours de la requérante, la cour d’appel de Constanța, observant que le tribunal avait fondé son arrêt sur un moyen de preuve irrégulier, cassa l’arrêt et renvoya au tribunal départemental l’affaire pour un nouveau jugement au fond.
I.P. sollicita un nouvel examen médico-légal alléguant que le handicap de la requérante et la perte de la capacité de travail avaient une cause antérieure à l’accident. Il souligna également qu’après l’accident et jusqu’à sa mise à la retraite anticipée, la requérante avait réintégré le corps de ballet. La requérante s’opposa à la demande, alléguant que le lien de causalité avait déjà été établi par l’institut local de médecine légale dans le cadre du procès pénal.
Le 3 décembre 2004, le tribunal départemental ordonna un nouvel examen à l’Institut, en présence de la requérante et sur la base des documents médicaux contenus dans le dossier, afin d’établir la date du début du handicap, l’existence d’un lien de causalité avec l’accident, ainsi que d’éventuelles causes antérieures.
Dans plusieurs lettres adressées au tribunal, la requérante informa ce dernier qu’elle refusait de se soumettre à un nouvel examen médico-légal pour les raisons déjà invoquées à l’audience du 3 décembre 2004. Elle exposa également que désormais, elle était immobilisée au lit. Elle versa au dossier un certificat médical du 3 mars 2005 attestant qu’elle souffrait de coxarthrose de la hanche, que sa capacité de déplacement était diminuée de 70 % à 80 % et qu’il lui était recommandé de rester immobilisée au lit.
La requérante mandata son père pour la représenter dans la procédure, au motif qu’elle était immobilisée. Au cours des audiences, ce dernier réitéra le refus de la requérante de se soumettre à un nouvel examen.
L’Institut informa le tribunal qu’il n’avait pas effectué l’expertise demandée en raison de l’absence de la requérante.
Par un arrêt du 20 juin 2005, le tribunal départemental rejeta l’action, au motif qu’en l’absence d’un nouvel examen médico ‑ légal, il était impossible d’établir avec certitude l’existence d’un lien de causalité entre l’accident et le handicap ayant entrainé la mise à la retraite anticipée de la requérante. Il estima que les documents médicaux versés au dossier n’étaient pas suffisants pour établir ce lien dès lors qu’ils comportaient certaines contradictions. Enfin, le tribunal critiqua l’attitude de la requérante qui avait refusé de se soumettre à un nouvel examen.
Cette dernière forma un recours, alléguant que le tribunal avait omis de prendre en considération une expertise comptable qui déterminait le montant du préjudice subi, ainsi que les documents médicaux qui attestaient son immobilisation et justifiaient son refus de se présenter à l’Institut.
Par un arrêt définitif du 21 décembre 2005, la cour d’appel de Constanța rejeta le recours. La cour d’appel nota en particulier que la requérante avait refusé catégoriquement de se présenter à l’Institut, alors que cet examen était indispensable. GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante allègue qu’elle n’a pas bénéficié d’un procès équitable et soutient que les juridictions internes ont arbitrairement exigé d’elle de se soumettre à un nouvel examen médical. Plus particulièrement, elle reproche aux juridictions nationales d’avoir ignoré les certificats médicaux versés au dossier qui prouveraient le lien de causalité entre le handicap et l’accident, ainsi que l’impossibilité de se présenter à l’Institut. EN DROIT
Le Gouvernement soutient que les exigences d’un procès équitable ont été respectées au cours de la procédure. Il affirme que les juridictions internes ont examiné toutes les questions essentielles pour la cause et qu’elles ont dûment motivé la nécessité d’un nouvel examen médical à l’Institut. Il considère que la requérante n’a pas fourni de justification valable à son refus de se soumettre à cet examen.
La requérante maintient qu’elle n’a pas bénéficié d’un procès équitable.
La Cour rappelle que la recevabilité et l’administration des preuves, ainsi que l’interprétation de la législation interne incombent au premier chef aux autorités nationales et, spécialement, aux cours et tribunaux ( Tejedor García c. Espagne , 16 décembre 1997, § 31, Recueil des arrêts et décisions 1997 ‑ VIII et García Ruiz c. Espagne [GC], n o 30544/96, § 28, CEDH 1999 ‑ I).
En l’espèce, la Cour note que l’argument principal de la requérante pour s’opposer à un nouvel examen médical consistait à soutenir que les examens médicaux pratiqués au cours de la procédure pénale suffisaient pour condamner l’auteur de l’accident à lui payer la différence entre la pension d’invalidité et le salaire qu’elle aurait perçu si elle avait continué à travailler. Subsidiairement, elle versa au dossier un certificat médical attestant qu’elle devait rester immobilisée au lit.
La Cour relève d’emblée que les preuves administrées dans le cadre du procès pénal n’avaient pas de valeur absolue dans la nouvelle procédure civile initiée par la requérante. Dans cette dernière procédure, il s’agissait notamment de prouver l’existence du lien de causalité entre l’accident de 1998 et la mise à la retraite anticipée de la requérante en 2002.
Or, la Cour constate que les tribunaux internes ont dûment motivé le besoin d’un nouvel examen médical à l’Institut. En effet, ils ont écarté l’argument de la requérante et ont jugé que cet examen était indispensable compte tenu de certains éléments du dossier qui pouvaient faire légitimement douter de l’existence de ce lien.
Quant à l’impossibilité de se présenter à l’Institut pour des raisons médicales, la Cour note que si le certificat du 3 mars 2005 indiquait que la requérante devait rester immobilisée au lit, il ne précisait ni la durée d’immobilisation ni attestait d’une impossibilité absolue et permanente de se rendre à l’Institut. De surcroit, la Cour note que la requérante a réitéré son refus catégorique d’être soumise à un nouvel examen aussi bien avant qu’après l’octroi de ce certificat.
Ces éléments suffisent à la Cour pour conclure que la requérante n’est pas fondée à soutenir que les décisions des juridictions internes étaient arbitraires ou qu’elles avaient négligé d’examiner le contenu des pièces essentielles pour sa cause.
Il s’ensuit que le grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Greffière adjointe Présidente