ȚĂVÎRLĂU c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 43753/10 Maria ȚĂRLĂU împotriva României introdusă la 8 iunie 2010 EXPOSAT DE FAPTE CENTRALĂ, M Maria ȚĂVĂRlău, este un resortisant român născut în 1945 și rezident în București. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 octombrie 2001, reclamanta și-a dus soțul la urgențe, Acesta a suferit o fractură la piciorul drept. După examinarea, medicul nota din greșeală în documentele medicale că piciorul cu o fractură a fost stânga. La 30 octombrie 2001, soțul reclamantei a fost supus unei intervenții chirurgicale în vederea punerii într-o tijă metalică în piciorul stâng, care a fost paralizată timp de câțiva ani din cauza unui accident vascular cerebral.

În timpul intervenției chirurgicale, chirurgul și-a dat seama că piciorul nu avea nici o fractură. Cu toate acestea, el a implantat tija și a operat apoi piciorul fracturat implantând o a doua tijă. La 13 februarie 2002, autoritățile competente au așteptat ca soțul reclamantei să sufere de un handicap grav. La 5 aprilie 2002, recurenta a depus o plângere penală împotriva medicilor care l-au tratat pe soțul ei în octombrie 2001, de la șefii de afaceri grave la integritatea corporală, de la falsuri și de la fals la falsuri. De asemenea, s-a constituit parțial civil în proporție de 500 de milioane de lei românești vechi (ROL) ca daune morale. La 24 martie 2003, s-au inițiat acțiuni penale împotriva chirurgului șefului responsabil cu involuntarea integrității fizice.

La 22 noiembrie 2004 și 23 martie 2005, au fost inițiate acțiuni penale împotriva medicului care l-a examinat pe soțul reclamantei la 26 octombrie 2001 și l-a extins împotriva chirurgului, a șefului neglijenței în exercitarea profesiei sale și a falsurilor. Parchetul i-a auzit pe medici și pe mai mulți martori și a ordonat, de asemenea, realizarea a două expertize medico-legale care au fost efectuate la 19 februarie 2003 și 7 septembrie 2004. Printr-o scrisoare din 24 iunie 2005, după moartea soțului său, care a avut loc la 17 aprilie 2005, reclamanta a informat autoritățile că intenționa să continue procedura și că aceasta se referea la prejudiciul suferit la 80 de ani. 1000 RON, din care 17 500 RON ca daune materiale și 62 500 RON ca daune morale, printr-un rechizitoriu din 1 iulie 2005, cei doi medici au fost trimiși la judecată pe șeful neglijenței în exercitarea profesiei lor și pe cei falși.

Printr-o hotărâre din 17 decembrie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din cel de-al patrulea district București i-a condamnat pe cei doi medici la sentințe de închisoare de 7 și 9 luni de închisoare cu suspendare a șefului neglijenței în exercitarea profesiei lor, în timp ce a constatat că pedepsele erau grațiate. În plus, chirurgul a fost condamnat la 9 luni de închisoare cu suspendare pentru falsificare. În cele din urmă, cei doi medici au fost condamnați împreună la plata unor daune morale în valoare de 6 000 de lei românești noi (RON), adică aproximativ 1 700 EUR în funcție de cursul de schimb al Băncii Naționale Româniane. Prin hotărârea din 3 iulie 2009, la apelul părților, tribunalul județean din București a constatat prescrierea răspunderii penale a celor doi medici, dar a confirmat condamnarea lor la plata daunelor morale.

Prin hotărârea definitivă din 19 octombrie 2009, tribunalul judecătoresc de apel din București a confirmat hotărârea tribunalului departamental. Invocând art. 3 din Convenție, recurenta se plânge de absența unei anchete efective cu privire la o tulpă metalică într-un picior nefracturat al soțului ei. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, denunță durata procedurii inițiate în fața autorităților judiciare române. Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante, investigația efectuată de autoritățile interne a îndeplinit cerințele art. 3 din Convenție Durata procedurii urmate în speță era compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 1 din Convenție?

TROISIÈME SECTION

Requête n o 43753/10 Maria ȚĂVÎRLĂU contre la Roumanie introduite le 8 juin 2010

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, M me Maria Țăvîrlău, est une ressortissante roumaine née en 1945 et résidant à Bucarest. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. Le 26 octobre 2001, la requérante conduisit son mari aux urgences, celui-ci ayant subi une fracture à la jambe droite. Après l’examen, le médecin nota par erreur dans les documents médicaux que la jambe présentant une fracture était la gauche. Le 30 octobre 2001, le mari de la requérante subit une intervention chirurgicale aux fins de l’implantation d’une tige métallique dans la jambe gauche qui était paralysée depuis plusieurs années des suites d’un accident vasculaire cérébral. Au cours de l’intervention, le chirurgien se rendit compte que la jambe opérée ne présentait aucune fracture.

Il implanta néanmoins la tige et opéra ensuite la jambe fracturée implantant une deuxième tige. Le 13 février 2002, les autorités compétentes attestèrent que le mari de la requérante souffrait d’un handicap grave. Le 5 avril 2002, la requérante déposa une plainte pénale contre les médecins ayant soigné son mari en octobre 2001, des chefs d’atteinte grave à l’intégrité corporelle et de faux et usage de faux. Elle se constitua également partie civile à la hauteur de 500 millions anciens lei roumains (ROL) à titre de dommage moral. Le 24 mars 2003, des poursuites pénales furent engagées contre le chirurgien du chef d’atteinte involontaire à l’intégrité physique. Les 22 novembre 2004 et 23 mars 2005, les poursuites furent ouvertes contre le médecin ayant examiné le mari de la requérante le 26 octobre 2001, et élargies contre le chirurgien, du chef de négligence dans l’exercice de sa profession et de faux.

Le parquet entendit les médecins et plusieurs témoins. Il ordonna également la réalisation de deux expertises médico-légales qui furent effectuées les 19 février 2003 et 7 septembre 2004. Par une lettre du 24 juin 2005, après le décès de son mari survenu le 17 avril 2005, la requérante informa les autorités qu’elle entendait continuer la procédure et précisa qu’elle estimait le préjudice subi à 80 000 RON dont 17 500 RON à titre de dommage matériel et 62 500 RON à titre de dommage moral. Par un réquisitoire du 1 er juillet 2005, les deux médecins furent renvoyés en jugement du chef de de négligence dans l’exercice de leur profession et de faux. Par un jugement du 17 décembre 2007, le tribunal de première instance du quatrième arrondissement de Bucarest condamna les deux médecins à des peines de prison de 7 et de 9 mois de prison avec sursis du chef de négligence dans l’exercice de leur profession, tout en constatant que les peines étaient graciées.

De plus, le chirurgien fut condamné à une peine de neuf mois de prison avec sursis pour faux. Enfin, les deux médecins furent condamnés conjointement au paiement de dommages moraux s’élevant à 6 000 nouveaux lei roumains (RON), soit environ 1 700 EUR selon le taux de change de la Banque nationale roumaine. Par un arrêt du 3 juillet 2009, sur appel des parties, le tribunal départemental de Bucarest constata la prescription de la responsabilité pénale des deux médecins, mais confirma leur condamnation au paiement des dommages moraux. Par un arrêt définitif du 19 octobre 2009, la cour d’appel de Bucarest confirma l’arrêt du tribunal départemental. GRIEFS Invoquant l’article 3 de la Convention, la requérante se plaint de l’absence d’une enquête effective au sujet de l’implant d’une tige métallique dans une jambe non fracturée de son mari.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, elle dénonce la durée de la procédure engagée devant les autorités judiciaires roumaines.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants, l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ? 2. La durée de la procédure suivie en l’espèce était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ?