CORDONEANU c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 24396/04 Gigel CORDONEANU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 17 septembrie 2013 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea prezentată mai sus la 14 iunie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurent, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, domnul Gigel Cordoneanu, este un resortisant român născut în 1969 și deținut la închisoarea Vaslui. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Senguiu, avocat la Vaslui. Guvernul român ( +46 +46) A fost reprezentat de agentul său, dl I. Cambra, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2002, reclamantul a fost trimis la judecată pentru viol, perversiuni sexuale și furt cu violență. De la 13 mai 2002 până la 28 octombrie 2003, a fost pus în arest provizoriu printr-o hotărâre din 28 octombrie Această hotărâre a fost confirmată la recursul reclamantului printr-o hotărâre definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 1 aprilie 2004. În timpul acestei proceduri penale, reclamantul a fost reprezentat de avocați puși în fața instanței. Procedura în fața Curții în prima sa scrisoare trimisă Curții la 14 iunie 2004, reclamantul a indicat că a făcut obiectul unei proceduri judiciare (...) în timpul căreia au fost comise abuzuri și mai multe dintre drepturile garantate prin convenție necunoscute. El a adăugat că . . El a avut intenția de a sesiza Curtea cu privire la România și a solicitat ca documentele necesare să fie transmise în acest scop. În urma acestei scrisori, la 8 iulie 2004, modulul a transmis reclamantului documentația necesară pentru a sesiza Curtea. La 26 aprilie 2005, reclamantul a returnat formularul de cerere completat. GRIEFS În formularul de cerere transmis Curții la 26 aprilie 2005, invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de procedura care s-a încheiat prin Hotărârea din 1 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Invocând în esență art. 6 alineatul (3) litera (c) și (d) din Convenție, se plânge și de faptul că avocații declarați au reprezentat interesele Parchetului și apărarea lor era nulă. Într-o scrisoare din 27 iunie 2006, el se plânge în esență de durata detenției sale provizorii. Despre faptul că art. 5 din Convenția invocând în esență art. 5 alineatul (1) litera (c) din Convenție se plânge de durata detenției sale provizorii. 10. Curtea ia notă de faptul că reclamantul a fost condamnat în primă instanță printr-o hotărâre din 28 octombrie 2003 a Tribunalului județean din Iasia. Or, a sesizat în mod valabil Curtea cu privire la această cauză la 27 iunie 2006, adică la mai mult de șase luni de la încetarea situației incriminate (Mujea România (dec.), 44696/98, 10 septembrie 2002). În consecință, acest litigiu este întârziat și trebuie respins în conformitate cu art. 1 și 4 din Convenție. Cu privire la obiecțiile întemeiate pe art. 6 alin. (1) și (3) lit. (c) și (d) din Convenție 11. Guvernul consideră că această parte a cererii este tardivă. În această privință, el susține că decizia internă definitivă a fost pronunțată la data de 1 aprilie 2004 și că reclamantul și-a exprimat pentru prima dată obiecțiile în corespondența sa din 26 aprilie 2005. 12. Reclamantul răspunde că prima sa scrisoare a fost trimisă Curții în cursul anului 2004, ca și cum ar fi înscris, de altfel, numărul de înregistrare al cererii sale. 13. Curtea amintește că, în conformitate cu practica stabilită a organelor convenției și la art. 47 alineatul (5) din Regulamentul de procedură al Curții, cererea este considerată, în general, depusă la data primei comunicări care expune, chiar și pe scurt, obiectul său (Kemevuako c. Țările de Jos (dec.) n 65938/09, 1 În speță, decizia internă definitivă este reprezentată de hotărârea Curții Supreme de Casație și Justiție din 1 iunie 2010. aprilie 2004. Cu toate că p ă r i le n ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2004 (punctul 5 de mai sus), reclamantul nu a prezentat obiectul cererii sale în măsura în care nu s-a dat nicio indicație privind baza de date și natura infracțiunilor invocate (zervakis c. Grecia (dec.), nr. 64321/01, 17 octombrie 2002). aprilie 2005, deci după expirarea termenului de șase luni. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că aceste obiecțiuni sunt, de asemenea, întârziate și trebuie să fie respinse în temeiul articolului 1 și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Director adjunct

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

24396/04

Gigel CORDONEANU

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 17 septembre 2013 en un comité composé de

:

Alvina Gyulumyan,

présidente,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

juges,

et de Marialena Tsirli,

greffière adjointe de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 14 juin 2004,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

1.

Le requérant, M. Gigel Cordoneanu, est un ressortissant roumain né en 1969 et détenu à la prison de Vaslui. Il a été représenté devant la Cour par M

e

M. Senghiu, avocat à Vaslui.

2.

Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

I. Cambrea, du ministère des Affaires étrangères.

A.

Les circonstances de la cause

3.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

4.

En 2002, le requérant fut renvoyé en jugement pour viol, perversions sexuelles et vol avec violence. Du 13 mai 2002 au 28 octobre 2003, il fut placé en détention provisoire. Par un jugement du 28 octobre

2003, le tribunal départemental de Iași le condamna à quinze ans de prison ferme. Ce jugement fut confirmé sur recours du requérant par un arrêt définitif de la Haute Cour de cassation et de justice du 1

er

avril 2004. Pendant cette procédure pénale, le requérant fut représenté par des avocats commis d’office.

B.

La procédure devant la Cour

5

.

Dans sa première lettre envoyée à la Cour le 14 juin

2004, le requérant indiqua «

qu’il avait fait l’objet d’une procédure judiciaire (...) pendant laquelle des abus avaient été commis et plusieurs de ses droits garantis par la Convention méconnus

». Il ajouta qu’il avait l’intention de saisir la Cour d’une requête contre la Roumanie et demanda que les documents nécessaires lui soient transmis à cette fin.

6.

A la suite de cette lettre, le 8 juillet 2004, le Greffe transmit au requérant la documentation nécessaire pour saisir la Cour. Le 26 avril

2005, le requérant a retourné le formulaire de requête complété.

GRIEFS

7.

Dans le formulaire de requête transmis à la Cour le 26 avril

2005, invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’iniquité de la procédure qui s’est terminée par l’arrêt du 1

er

avril 2004 de la Haute Cour de cassation et de justice. Invoquant en substance l’article 6 § 3 c) et d) de la Convention, il se plaint également de ce que les avocats commis d’office «

ont représenté les intérêts du parquet et leur défense était nulle

» et de ce que les tribunaux ont refusé d’interroger des témoins à décharge.

8.

Dans une lettre du 27 juin 2006, il se plaint en substance de la durée de sa détention provisoire.

EN DROIT

A.

Sur le grief tiré de l’article 5 de la Convention

9.

Invoquant en substance l’article 5 § 1 c) de la Convention, le requérant se plaint de la durée de sa détention provisoire.

10.

La Cour note que le requérant a été condamné en première instance par un jugement du 28 octobre 2003 du tribunal départemental d’Iasi. Or, il a saisi valablement la Cour de ce grief le 27 juin 2006, soit plus de six

mois après que la situation incriminée ait pris fin (

Mujea

c.

Roumanie

(déc.), n

o

44696/98, 10 septembre 2002). Il s’ensuit que ce grief est tardif et doit être rejeté en application de l’article

35

§§

1 et

4 de la Convention.

B.

Sur les griefs tirés de l’article 6 §§ 1 et 3 c) et d) de la Convention

11.

Le Gouvernement estime que cette partie de la requête est tardive. A cet égard, il fait valoir que la décision interne définitive a été prononcée le 1

er

avril 2004 et que le requérant a formulé ses griefs pour la première fois dans sa correspondance du 26 avril 2005.

12.

Le requérant réplique que sa première lettre a été envoyée à la Cour au cours de l’année 2004, comme en atteste d’ailleurs le numéro d’enregistrement de sa requête.

13.

La Cour rappelle que selon la pratique établie des organes de la Convention et l’article 47 § 5 du règlement de la Cour, la requête est en règle générale réputée introduite à la date de la première communication exposant, même sommairement, son objet (

Kemevuako c. Pays-Bas

(déc.) n

o

65938/09, 1

er

juin 2010). En l’espèce, la décision interne définitive est représentée par l’arrêt de la Haute Cour de cassation et de justice du 1

er

avril 2004. Bien que les parties n’indiquent pas la date de la mise au net de cet arrêt, la Cour relève qu’à aucun moment le requérant n’a reproché aux autorités un éventuel retard pour entrer en possession de cette décision. La Cour note ensuite que dans sa première communication du 14 juin

2004 (paragraphe 5 ci-dessus), le requérant n’a pas présenté l’objet de sa requête en ce qu’aucune indication n’a été donnée quant à la base factuelle et à la nature des violations alléguées (

Zervakis c. Grèce

(déc.), n

o

64321/01, 17

octobre 2002). Il a formulé pour la première fois ses griefs dans le formulaire de requête transmis le 26

avril 2005, donc après l’expiration du délai de six mois. Compte tenu de ce qui précède, la Cour considère que ces griefs sont également tardifs et doivent être rejetés en application de l’article

35

§§

1 et

4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare

la requête irrecevable.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Greffière adjointe

Présidente