FEDOROV ET AUTRES c. RUSSIE

SECȚIUNEA I: Cererea nr. 15889/04 Boris Aleksandrovich FEDOROV împotriva Rusiei și alte două cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 17 septembrie 2013 într-un comitet compus din Khanlar Hajiyev, președinte, Erik Møse, Dmitry Dedov, judecători, și Andrei Wampach, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile menționate mai sus depuse la datele menționate mai jos Având în vedere declarațiile prezentate de guvernul pârât la 8 februarie și 9 aprilie 2012 prin care se solicită Curții să șteargă cererile de rol, precum și răspunsul părților solicitante la aceste declarații După ce au deliberat, se face următoarea decizie FUGĂ ȘI PROCEDURA Cererea nr. 15889/04 a fost introdusă la 16 martie 2004 de Boris Aleksandrovich Fedorov născut la 23 mai 1950 și rezident la Pskov. Cererea nr. 2297/06 a fost depusă la 19 noiembrie 2005 de Leonid Fedorovich Radchikov născut la 19 aprilie 1959 cu reședința la Tver. Cererea nr 36614/08 a fost depusă la 7 mai 2008 de Svetlana Yakovlevna Ipatova născută la 29 aprilie 1959. aprilie 1953, cu reședința în Neryungri, Republica Yakutia. Instanțele nu au fost reprezentate de avocați. Guvernul rus a fost reprezentat de domnul Matiouchkine, reprezentant al Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În cauza Fedorov, reclamantul a participat la operațiunea de curățare a site-ului de la Cernobîl după un accident nuclear, ceea ce a dus la invaliditatea sa parțială. Recunoscut ca fiind handicapat de gradul doi, acesta a câștigat dreptul la alocații lunare pentru prejudiciile aduse sănătății, precum și la alocațiile alimentare. În plus, în cazul în care nu s-a respectat plata acestor alocații, reclamantul a atribuit în mod repetat Serviciului pentru protecția socială a populației din orașul Pskov (denumit în continuare "правление" социалните населения г. Пскова) în fața instanțelor judecătorești, cu cereri de recalculare a sumelor alocațiilor și de plată a restanțelor. Instanțele i-au dat dreptul, dar hotărârile lor nu au fost pe deplin executate în timp util. Unele dintre aceste hotărâri au fost anulate în urma acțiunilor de revizuire formulate de autoritățile pârâte. Întârzierile în execuție au fost parțial compensate pe plan intern: la 17 septembrie 2008, tribunalul orașului Pskov a consimțit reclamantului 32 351,73 ruble rusești (RUB) ca compensație a prejudiciului material și 16 000 RUB pentru prejudicii morale. În cauza Radchikov, reclamantul a obținut dreptul la asistență financiară pentru achiziționarea unei locuințe în conformitate cu legislația internă în vigoare la momentul respectiv. Autoritățile au fost obligate de instanțe să acorde asistență financiară sub forma unei subvenții gratuite. Hotărârea a devenit executorie la 6 noiembrie 2002 dar nu a primit execuție până la 14 septembrie 2011. În cauza Ipatova, reclamanta a numit autoritățile în justiție care au depus o sumă de bani pentru a achiziționa o mașină personală. Instanțele au stat în favoarea sa, dar hotărârile lor definitive au rămas neexecutate. Mai târziu, au fost anulate într-o procedură în curs de revizuire a autorității pârâte. GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) și 13 din Convenție și art. 1 din Protocolul 1, reclamanții se plângeau de durata excesivă a executării hotărârilor care au devenit definitive, precum și de anularea abuzivă a unora dintre aceste hotărâri într-o procedură în curs de revizuire ÎN Având în vedere similitudinea cauzelor în ceea ce privește faptele și problemele de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze împreună într-o singură decizie. Reclamanții susțin că durata de executare a hotărârilor definitive și anularea unora dintre aceștia au încălcat articolele 6 și 13 din convenție și dreptul lor la respectarea bunurilor, garantat prin art. 1 din Protocolul 1 la convenție. Astfel, aceste dispoziții sunt formulate în părțile lor relevante: art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), stabilită prin lege (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale (...) art. 1 din Protocol Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional. După comunicarea cererilor guvernului pârât și a schimburilor de observații ale părților, guvernul a prezentat Curții, prin scrisorile sale din 8 februarie și 9 aprilie 2012, declarații unilaterale de soluționare a problemelor ridicate de reclamanți și, în consecință, a invitat Curtea să șteargă cererile privind rolul în aplicarea art. 37 din Convenție. Prin aceste declarații, guvernul recunoaște încălcările convenției din cauza duratei excesive de executare a hotărârilor în favoarea reclamanților, precum și a anulării unora dintre aceștia în cadrul procedurilor în curs de revizuire. Guvernul oferit reclamanților următoarele sume compensatorii: 4 200 EUR (EUR) domnului Fedorov; 5 583,70 EUR către M. Radchikov și 432 EUR doamnei Ipatova. În continuare, declarațiile guvernului se citesc după cum urmează Suma propusă mai sus va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, vor fi scutite de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a unei sume în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Printr-o scrisoare din 23 martie 2012, reclamantul Fedorov a indicat faptul că nu a fost mulțumit de suma oferită de guvern ca compensație pentru prejudiciile morale și materiale. El susținea un prejudiciu mai mare din partea acestor șefi, în valoare de 4 500 EUR, și insista asupra examinării cererii sale de către Curte. printr-o scrisoare din 25 iunie 2012, recurentul Radchikov a afirmat, de asemenea, că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, aceasta poate decide, în orice moment al procedurii, să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). În prezentele cauze, Curtea constată că hotărârile definitive în favoarea întreprinderilor în cauză nu au fost executate într-un termen rezonabil. În plus, unele dintre acestea au fost anulate ca urmare a unor acțiuni de revizuire formulate de administrațiile pârâte. Curtea este mulțumită de faptul că guvernul a recunoscut în mod explicit încălcările Convenției care rezultă din aceste fapte în litigiu. Având în vedere natura concesiilor pe care le conțin declarațiile guvernului și valorile despăgubirilor propuse, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Într-adevăr, sumele propuse de guvern ca compensație sunt în relație rezonabilă cu cele deja acordate de Curte în cauze similare. Obiecțiile formulate în acest sens de dl Fedorov și de dl. Radchikov nu convinge Curtea, deoarece acestea nu au demonstrat legătura de cauzalitate directă dintre pretinsele daune suplimentare și încălcările convenției în cauză. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării interogărilor (art. 37 § in fine) Curtea amintește că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarațiilor sale unilaterale, cererile ar putea fi reincluse în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, cauza ar trebui eliminată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile; Ia act de termenii declarațiilor guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate Decide să șteargă cererile de rol în conformitate cu art. 37 alineatul (c) din convenție. André Wampach Khanlar Hajiyev Grefier adjunct Președinte Anexă Lista cererilor 15889/04 FEDOROV ȘI ALTELE c. Rusia 2297/06 RADCHIKOV c. Rusia 36614/08 IPATOVA c. Rusia

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

Requête n

o

15889/04

Boris Aleksandrovich FEDOROV contre la Russie

et 2 autres requêtes

(voir liste en annexe)

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 17 septembre 2013 en un comité composé de

:

Khanlar Hajiyev,

président,

Erik Møse,

Dmitry Dedov,

juges,

et de André Wampach,

greffier adjoint de section,

Vu les requêtes susmentionnées introduites à des dates indiquées ci

‑

dessous

;

Vu les déclarations déposées par le gouvernement défendeur les 8

février et 9

avril 2012 invitant la Cour à rayer les requêtes du rôle, ainsi que la réponse des parties requérantes à ces déclarations

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

La requête n

o

15889/04 fut introduite le 16 mars 2004 par Boris Aleksandrovich Fedorov né le 23 mai 1950 et résidant à Pskov. La requête n

o

2297/06 fut introduite le 19 novembre 2005 par Leonid Fedorovich Radchikov né le 19 avril 1959 résidant à Tver. La requête n

o

36614/08 fut introduite le 7 mai 2008 par Svetlana Yakovlevna Ipatova née le 29

avril 1953 résidant à Neryungri en République de Yakoutie. Les requérants n’ont pas été représentés par des avocats.

Le gouvernement russe («

le Gouvernement

») a été représenté par M.

G.

Matiouchkine, représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Dans l’affaire Fedorov, le requérant participa à l’opération de nettoyage du site de Tchernobyl après un accident nucléaire, ce qui entraîna son invalidité partielle. Reconnu comme handicapé du deuxième degré, il acquit le droit à des allocations mensuelles pour le préjudice à la santé, ainsi qu’aux allocations alimentaire. N’étant pas satisfait du versement de ces allocations, le requérant assigna à plusieurs reprises le Service de la protection sociale de la population de la ville de Pskov (

Управление социальной защиты населения г. Пскова

) devant les tribunaux avec des demandes de recalculer les montants des allocations et de payer les arriérés. Les tribunaux lui firent droit mais leurs jugements ne furent pas pleinement exécutés en temps utile. Certains de ces jugements furent de surcroît annulés à la suite des recours en révision formés par les autorités défenderesses. Les retards dans l’exécution furent partiellement compensés au plan interne

: le 17

septembre 2008 le tribunal de la ville de Pskov accorda au requérant 32

351,73 roubles russes (RUB) à titre de compensation du préjudice matériel et 16

000 RUB pour préjudice moral.

Dans l’affaire Radchikov, le requérant acquit le droit à une aide financière à l’acquisition d’un logement selon la législation interne en vigueur à l’époque des faits. Faute d’avoir reçu ladite aide en temps utile, il assigna les autorités compétentes en justice et obtint gain de cause. Les autorités furent obligées par les tribunaux de lui octroyer une aide financière sous forme d’une subvention gratuite. Le jugement devint exécutoire le 6

novembre 2002 mais ne reçut d’exécution que le 14

septembre 2011.

Dans l’affaire Ipatova, la requérante assigna les autorités en justice postulant le versement d’une somme d’argent en vue de l’acquisition d’une voiture personnelle. Les tribunaux statuèrent en sa faveur, mais leurs jugements définitifs restèrent inexécutés. Par la suite, ils furent annulés dans une procédure en révision entamée par l’autorité défenderesse.

GRIEFS

Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention et l’article

1 du Protocole

n

o

1, les requérants se plaignaient de la durée excessive d’exécution de jugements devenus définitifs, ainsi que de l’annulation abusive de certains de ces jugements dans une procédure en révision

.

EN DROIT

Compte tenu de la similitude des affaires quant aux faits et aux problèmes de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner conjointement dans une seule décision.

Les requérants allèguent que la durée d’exécution des jugements définitifs et l’annulation de certains d’entre eux a violé les articles 6 et 13 de la Convention et leur droit au respect des biens, garanti par l’article 1 du Protocole

n

o

1 à la Convention. Ces dispositions sont ainsi libellées dans leurs parties pertinentes:

Article 6 § 1

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, publiquement et dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), établi par la loi (...)

»

Article 13

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la présente Convention ont été violés, a droit d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles (...)

»

Article 1 du Protocole

n

o

1

«

Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.

»

Après la communication des requêtes au Gouvernement défendeur et des échanges des observations des parties, le Gouvernement a soumis à la Cour, par ses lettres des 8

février et 9 avril 2012, des déclarations unilatérales tendant à résoudre les questions soulevées par les requérants. Il a invité la Cour, en conséquence, à rayer les requêtes du rôle en application de l’article

37 de la Convention.

Par ces déclarations, le Gouvernement reconnaît les violations de la Convention en raison de la durée excessive d’exécution des jugements en faveur des requérants, ainsi que de l’annulation de certains d’entre eux dans le cadre des procédures en révision. Le Gouvernement offert aux requérants les sommes suivantes à titre de compensation

: 4

200 euros (EUR) à M.

Fedorov

; 5

583,70 EUR à M.

Radchikov et

3

432 EUR à Mme Ipatova.

La suite des déclarations du Gouvernement se lisent comme suit

:

«

La somme proposée ci-dessus couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exonérée de tous les impôts qui pourraient être applicables. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif une somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

»

Par une lettre du 23 mars 2012, le requérant

Fedorov

a indiqué qu’il n’était pas satisfait du montant offert par le Gouvernement à titre de compensation pour les préjudices moral et matériel. Il arguait d’un préjudice supérieur de ces chefs, s’élevant à 4

500 EUR, et insistait sur l’examen de sa requête par la Cour.

Par une lettre du 25 juin 2012, le requérant

Radchikov

a également indiqué qu’il n’était pas satisfait du montant de la compensation proposé par le Gouvernement, arguant d’un préjudice matériel supplémentaire de 22

356

RUB.

La requérante

Ipatova

n’a pas formulé pas de commentaires sur la déclaration unilatérale du Gouvernement.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, elle peut, à tout moment de la procédure, décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si

:

«

pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence

(voir

Tahsin Acar c.

Turquie

(question préliminaire) [GC],

n

o

26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003

‑

VI

;

WAZA Spółka z o.o. c. Pologne

(déc.) n

o

11602/02, 26

juin 2007

; et

Sulwińska c. Pologne

(déc.) n

o

28953/03).

Dans les présentes affaires, la Cour observe que des jugements définitifs en faveur des requérants n’ont pas été exécutés dans un délai raisonnable. De plus, certains d’entre eux ont été annulés à la suite de recours en révision formées par les administrations défenderesses. La Cour est satisfaite que le Gouvernement ait reconnu explicitement les violations de la Convention résultant de ces faits litigieux.

Eu égard à la nature des concessions que renferme les déclarations du Gouvernement et aux montants des indemnisations proposées, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen des requêtes (article

37 §

1

c)). En effet, les montants proposés par le Gouvernement à titre de compensation sont en rapport raisonnable avec ceux déjà accordés par la Cour dans les affaires similaires. Les objections formulées à cet égard par M. Fedorov et M. Radchikov ne convainquent pas la Cour, car ils n’ont pas démontré le lien de causalité direct entre les dommages supplémentaires allégués et les violations de la Convention ici en cause.

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante sur ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen des requêtes (article

37 §

1

in fine

).

La Cour rappelle que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de ses déclarations unilatérales, les requêtes pourraient être réinscrites au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (

Josipović c.

Serbie

(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de joindre les requêtes ;

Prend acte

des termes des déclarations du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer les requêtes du rôle en application de l’article

37 §

1

c) de la Convention.

André Wampach

Khanlar Hajiyev

Greffier adjoint

Président

ANNEXE

Liste des requêtes

15889/04

FEDOROV ET AUTRES c. Russie

2297/06

RADCHIKOV c. Russie

36614/08

IPATOVA c. Russie