ANTOCI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Secțiunea a treia Cerere nr. 9209/08 Constantin ANTOCI împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 17 septembrie 2013 într-un comitet compus din Luis López Guerra, președinte, Nona Tsotsoria, Valeriu Grițco, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 31 ianuarie 2008, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 23 noiembrie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Constantin Antoci, este un resortisant moldovean născut în 1949 și rezident în Codru. Guvernul moldovenesc ( A fost reprezentat de agentul său, L. Apostol, de la Ministerul Justiției. Faptele relevante ale prezentei cauze pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul deține o hotărâre irevocabilă în favoarea sa la 20 iunie 2002, care rămâne neexecutată până în prezent. În temeiul acestei hotărâri, statul trebuia să îi acorde o locuință socială. În fața Curții, reclamantul se plânge de neexecutarea hotărârii în cauză. Această cauză a fost comunicată guvernului în urma hotărârii pilot Olaru și altele 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009). ÎN JUSTIȚIE Reclamantul, pe lângă părțile interesate din hotărârea pilot Olaru și altele , a invocat faptul că autoritățile moldovenești nu și-au îndeplinit obligația de a-și executa hotărârea în privința unei locuințe sociale. El invoca articolele 6 și 13 din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, ale căror pasaje relevante sunt astfel formulate art. 6 Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va decide, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva ei... art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional... art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 23 noiembrie 2012 Guvernul a informat Curtea că va lua în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problema ridicată de această cerere și a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. În declarația sa, guvernul a recunoscut că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate prin articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza neexecutării hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil. Guvernul a propus să plătească reclamantului, pentru a acoperi prejudiciile morale și cheltuielile și cheltuielile de judecată, suma totală de 4 000 EUR (EUR), pentru o perioadă de executare de peste 140 de luni. În conformitate cu declarația în cauză, guvernul a afirmat, de asemenea, că suma vizată va fi convertită în lei moldovene la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Acesta este angajat să o plătească în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat, acesta este angajat să plătească, începând cu expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. 10. Prin intermediul a două scrisori trimise la 10 septembrie 2012 și, respectiv, la 27 februarie 2013, reclamantul a indicat faptul că nu a fost satisfăcut de termenii declarației unilaterale pe motiv că suma propusă ar fi prea mică. 11. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 12. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 13. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03 14. Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv unele îndreptate împotriva Moldovei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza neexecutării hotărârilor irevocabile 15. Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și valoarea despăgubirii propuse (a se vedea, de exemplu, Olaru c. Moldova (satisfacere echitabilă), nr. 476/07, §§ 14-19, 12 octombrie 2010 Chetruș și alte 24 de cereri c. Moldova (dec.), nr 15953/07 și următoarele, 25 ianuarie 2011 Tudor Peciul și 9 alte cereri c. Moldova (dec.), 15279/07 și următoarele, 7 septembrie 2010), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) 16. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine 17. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi repusă în aplicare în temeiul articolului 37 alineatul (2) din convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 18. În ceea ce privește punerea în aplicare de către guvern a obligațiilor care decurg din hotărârea pilot Olaru și altele , în temeiul articolului 46 din convenție, Comitetul miniștrilor rămâne competent să monitorizeze progresele înregistrate (a se vedea, de exemplu, Decizia Comitetului miniștrilor cu privire la stadiul de executare a Hotărârii Olaru și alte decizii adoptate în cadrul celei de a 1136-a reuniuni DH din 6-8 martie 2012, CM/Del/Dec(2012) 1136/15 și Decizia Modaranga și alții (dec.), nr. 33328/06, 4 iunie 2013). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate hotărăște să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Marialena Tsirli Luis López Guerra Asistentă Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

9209/08

Constantin ANTOCI

contre la République de Moldova

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 17

septembre

2013 en un comité composé de

:

Luis López Guerra,

président,

Nona Tsotsoria,

Valeriu Grițco,

juges,

et de Marialena Tsirli,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 31 janvier 2008,

Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 23

novembre 2012 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante

à cette déclaration

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

1.

Le requérant, M. Constantin Antoci, est un ressortissant moldave né en 1949 et résidant à Codru.

2.

Le gouvernement moldave («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M. L. Apostol, du ministère de la Justice.

3.

Les faits pertinents de la présente affaire peuvent se résumer comme suit.

4.

Le requérant détient un arrêt irrévocable rendu en sa faveur le 20 juin 2002, qui demeure inexécuté jusqu’à ce jour. En vertu de cet arrêt, l’Etat devait lui octroyer un logement social. Devant la Cour, le requérant se plaint de la non-exécution de l’arrêt en cause.

5.

La présente affaire a été communiquée au Gouvernement dans le prolongement de l’arrêt pilote

Olaru et autres

(n

os

476/07, 22539/05, 17911/08 et 13136/07, 28 juillet 2009).

EN DROIT

6.

Le requérant, à l’instar des intéressés dans l’arrêt pilote

Olaru et autres

, alléguait que les autorités moldaves avaient failli à leur obligation d’exécuter l’arrêt irrévocable lui octroyant un logement social. Il invoquait les articles 6 et 13 de la Convention et l’article 1 du Protocole n

o

1, dont les passages pertinents sont ainsi libellés

:

Article 6

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, publiquement et dans un délai raisonnable, par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera, soit des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil, soit du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle...

»

Article 1 du Protocole n

o

1

«

Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international...

»

Article 13

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.

»

7.

Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 23

novembre 2012 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par cette requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

8.

Dans sa déclaration, le Gouvernement a reconnu qu’il y avait eu violation des droits du requérant garantis par les articles 6 § 1 et 13 de la Convention et l’article 1 du Protocole n

o

1, en raison de la non-exécution des décisions de justice dans un délai raisonnable. Le Gouvernement a proposé de payer au requérant, en vue de couvrir les préjudices moraux et les frais et dépens, la somme globale de 4

000 euros (EUR), pour une durée d’inexécution de plus de 140 mois.

9.

Aux termes de la déclaration en cause, le Gouvernement a dit également que la somme visée sera convertie en lei moldaves au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Il s’est engagé à la payer dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, il s’est engagé à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

10.

Par deux lettres envoyées le 10 septembre 2012 et le 27 février 2013 respectivement, le requérant a indiqué qu’il n’était pas satisfait des termes de la déclaration unilatérale

au motif que le montant proposé serait trop bas.

11.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si

:

«

pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

12.

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

13.

A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

(question préliminaire) [GC],

n

o

26307/95, §§

75-77, CEDH 2003

‑

VI

;

WAZA Spółka z o.o. c. Pologne

(déc.) n

o

11602/02, 26

juin 2007

; et

Sulwińska c. Pologne

(déc.) n

o

28953/03).

14.

La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont certaines dirigées contre la Moldavie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation des articles 6 § 1 et 13 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1 en raison de la non-exécution des arrêts irrévocables.

15.

Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée (voir, par exemple,

Olaru c. Moldavie

(satisfaction équitable), n

o

476/07, §§ 14-19, 12

octobre 2010

;

Chetruș et 24 autres requêtes

c. Moldavie

(déc.), n

os

15953/07 et suivants, 25

janvier 2011

;

Tudor Peciul et 9 autres requêtes c. Moldavie

(déc.), n

os

15279/07 et suivants, 7 septembre 2010), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37 §

1

c)).

16.

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article

37 § 1

in fine

).

17.

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (

Josipović c. Serbie

(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).

18.

Quant à la mise en œuvre par le Gouvernement des obligations découlant de l’arrêt pilote

Olaru et autres

, le Comité des Ministres reste compétent, aux termes de l’article 46 de la Convention, de surveiller son avancement (voir, à titre d’exemple, la décision du Comité des Ministres relative à l’état d’exécution de l’arrêt

Olaru et autres

adoptée lors de la 1136

ième

réunion DH du 6-8 mars 2012, CM/Del/Dec(2012)1136/15 et la décision

Modranga et autres

c. Moldova

(déc.), n

o

33328/06, 4 juin 2013).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer la requête du rôle en application de l’article

37 § 1 c) de la Convention.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Greffière adjointe

Président