- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 noiembrie 2013
- Stat pârât
- MDA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Uncu și alții împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
DECIZIE Nr. 26740/08 Ion UNCU și alții împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 26 noiembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Nona Tsotsoria, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 mai 2008, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 23 noiembrie 2012 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Toate acestea sunt resortisanți moldoveni și locuiesc în Chișinău.
Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl V. Gribincea, un avocat practicant în Chișinău. Guvernul moldoven („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl L. Apostol. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 decembrie 2005 Curtea Supremă de Justiție a ordonat orașului Chișinău să ofere reclamanților o cazare alternativă, pentru a permite returnarea clădirii vacante la proprietarul său anterior. Această hotărâre rămâne neefectuată până în prezent; reclamanții nu au fost evacuați și continuă să locuiască în vechile lor apartamente. În fața Curții, reclamanții s-au plâns de neexecutarea acestei hotărâri.
Cazul a fost comunicat Guvernului după adoptarea hotărârii pilot în cazul Olaru și alții Olaru și alții c. Moldova , nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009). Reclamanții se plângeau de nerespectarea hotărârii din 7 decembrie 2005. Ei se bazează pe art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Reclamanții au susținut, de asemenea, că nu au niciun remediu intern eficace împotriva neexecuției hotărârii din 7 decembrie 2005. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 23 noiembrie 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării problemelor legate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție.
În această declarație, Guvernul a recunoscut că reclamanții au suferit o încălcare a drepturilor lor garantate în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și în temeiul articolului 13 din Convenție, ca urmare a neexecuției hotărârii judiciare într-un timp rezonabil.
Guvernul a propus să plătească fiecărei dintre cele opt gospodării candidate o sumă globală de 3.600 euro (EUR) pentru o perioadă de neexecuție de 94 de luni, după cum urmează: - 3.600 EUR pentru gospodăriile reclamanților dl I. Uncu, dna Uncu, dna M. Uncu, dna M. Uncu, dna A. Hadjinastaciu și dna Dediu; - 3,600 EUR pentru gospodăria reclamanților, dl F. Unciulenco, dna A. Unciulenco, dl P. Unciulenco, dna N. Unciulenco și dna Dicusara; - 3,600 EUR pentru gospodăria reclamanților dl I. Nichitin, dna Nichitin, dl N. Nichitin; - 3,600 EUR pentru gospodăria reclamanților dl S. Tofan, dna Tofan, dl V. Tofan și dna A. Brodescu; - 3,600 EUR pentru gospodăria reclamanților dl S. Erhan, dna Erhan, dl A. Erhan, dna C. Erhan; - 3,600 EUR pentru gospodăria reclamanților Dna L. Rilea și dna Rilea; - 3,600 EUR pentru reclamant Dl V. Belousov; - 3,600 EUR pentru gospodăria reclamanților Dl E. Mesin, dna Mesin și dna A. Mesin.
Guvernul a considerat că prejudiciile materiale reclamate de solicitanți nu au fost justificate și că nu există nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și daunele reclamate. Din aceste motive, acestea ar trebui respinse. Suma atribuită, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi convertite în Lei moldovenesc la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite, plus trei puncte procentuale.
10. Prin scrisoarea din 23 aprilie 2013, reclamanții au exprimat opinia că declarația unilaterală a guvernului nu ar trebui acceptată de Curte, deoarece suma propusă de Guvern era insuficientă.
Ei au exprimat opinia că declarația nu a asigurat executarea hotărârii din 7 decembrie 2005 și că au dreptul la compensarea valorii pieței apartamentelor, în special: - 40.896 EUR pentru gospodăria reclamanților dl F. Unciulenco, dna A. Unciulenco, dl P. Unciulenco, dna N. Unciulenco; - 21,297 EUR pentru reclamantul dna V. Dicusara; - 40.896 EUR pentru gospodăria reclamanților Dl. I. Nichitin, Dl. Nichitin, Dl. N. Nichitin; - 40.896 EUR pentru gospodărie a reclamanților Dl. S. Tofan, Dl. Tofan, Dl. V. Tofan; - 21,297 EUR pentru reclamant Dl. A. Brodescu; - 40.896 EUR pentru gospodăria reclamanților Dl. S. Erhan, Dl. Erhan, Dl. C. Erhan; - 33.456 EUR pentru gospodăria reclamanților Dl. L. Rilea și Dl. Rilea; - 21,297 EUR pentru solicitant, dl V. Belousov; - 21,297 EUR pentru solicitant, dl E. Mesin; - 21,297 EUR pentru gospodăria reclamanților, dna I. Mesin și dna Mesin; și - 95,649 EUR pentru gospodăria reclamanților dl I. Uncu, dna Uncu, dna M. Uncu, dna M. Uncu, dna A. Hadjinastaciu și dna Dediu.
De asemenea, acestea au solicitat 4000 EUR pentru prejudiciu moral pentru fiecare dintre cele douăzeci și opt de solicitanți și 3,051 EUR pentru costuri și cheltuieli. 11. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 12. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului.
13. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). 14. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Republicii Moldova, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolelor 6 § 1 și 13 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește neexecuția hotărârilor finale ale instanței.
15. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și suma de compensare propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea Olaru v. Moldova (justa satisfacție), nr. 476/07, §§ 14-19, 12 octombrie 2010; Chetruș și altele 24 v. Moldova (dec.), nr. 15953/07 și seq., 25 ianuarie 2011; Tudor Peciul și 9 altele v. Moldova v. (dec.), nr. 15279/07 et seq., 7 septembrie 2010; Modranga și alții c. Moldova (dec.), nr. 33328/06 et seq., 4 iunie 2013; Antoci c. Moldova (dec.), nr. 9209/08, 17 septembrie 2013) – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În ceea ce privește pretinderile reclamanților pentru prejudicii pecuniare, Curtea constată că, în mod similar, față de reclamanții în cazul Panov v. Moldova (nr. 37811/04, §§ 26-28, 13 iulie 2010) și Jomiru și Crețu v. Moldova (nr. 28430/06, 17 aprilie 2012), în prezenta cauză, în conformitate cu hotărârea finală din 7 decembrie 2012 2005, municipalitatea a fost ordonată să închiriere către familiile solicitante cazare alternativă.
În aceste cazuri, Curtea a respins reclamanții pentru valoarea deplină a unui apartament ca fiind fără nicio bază juridică (Panov, citat mai sus, § 28, și Jomiru și Crețu, § 44. În acest caz, Curtea nu vede niciun motiv să se depărteze de această constatare. Într-adevăr, Curtea remarcă că, pe parcursul perioadei de neexecuție, reclamantul a continuat să locuiască în vechiul apartament și nu a trebuit să cheltuie bani pentru închirierea de noi cazare.
16. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 17. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 18. În ceea ce privește problema punerii în aplicare a întreprinderilor guvernamentale, Comitetul de miniștri rămâne competent să supravegheze această chestiune în conformitate cu art. 46 din Convenție (a se vedea deciziile Comitetului din 3 iunie 2010 privind punerea în aplicare a hotărârii Olaru și a altor hotărâri (a se vedea Decizia Comitetului de miniștri privind executarea hotărârii Olaru și alții adoptate la ședința 1136 DH din 6-8 martie 2012, CM/Del/Dec(2012)1136/15 și decizia din Modranga și alții , citată mai sus . 19. Curtea are discreția de a atribui costuri juridice atunci când elimină o cerere (art. 43 § 4 din Regulamentul de procedură).
În acest caz, decide să atribuie în comun reclamanților 1000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile, în plus față de suma oferită de guvern. Din aceste motive, Curtea ia în unanimitate notă cu privire la termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 6 și 13 din convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și cu privire la modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; deține că Statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților EUR 1000 (1 mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, în plus față de sumele oferite în declarația lor unilaterală; hotărăște să elimine aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.
Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele Adjunct Registrar Apendicele UNCU Ion, născut în 1943 UNCU Galina, născut în 1945 UNCU Maria, născut în 1974 UNCU Mihai, născut în 1993 HADJIASTASI Alexandra, născut în 2002 DEDIU Ludmila, născut în 1968 UNCIULENCO Fedosii, născut în 1959 UNCIULENCO Ana, născut în 1961 UNCIULENCO Pavel, născut în 1981 DICUSARA Varvara, născut în 1942 UNCIULENCO Natalia, născut în 1988 NICHITIN Iurie, născut în 1973 NICCHITINA Neonila, n în 1970 NICHITIN Nicolai, născut în 1996 TOFAN Serghei, născut în 1974 TOFAN Elena, născut în 1978 BRODESCU Anastasia, născut în 1928 TOFAN Valentin, născut în 2000 ERHAN Serghei, născut în 1966 ERHAN Svetlana, născut în 1966 ERHAN Adrian, născut în 1988 ERHAN Carolina, născut în 1990 RÎLEA Ludmila, născut în 1986 RÎLEA Maria BELOUSOV Victor, născut în 1967 MEȘIN Eduard, născut în 1971 MEȘINA Irina, născut în 1971 MEȘINA Antonina, născut în 1991
THIRD SECTION
DECISION Application no. 26740/08 Ion UNCU and Others against the Republic of Moldova The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 26 November 2013 as a Committee composed of: Luis López Guerra, President, Nona Tsotsoria, Valeriu Grițco, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 30 May 2008, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 23 November 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. A list of the applicants is set out in the appendix. They are all Moldovan nationals and live in Chișinău. They were represented before the Court by Mr V. Gribincea, a lawyer practising in Chișinău.
The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Apostol.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 7 December 2005 the Supreme Court of Justice ordered the Chișinău municipality to provide the applicants with alternative accommodation, in order to allow the return of the vacated building to its previous owner. This judgment remains unenforced to date; the applicants were not evicted and continue living in their old apartments. Before the Court the applicants complained about the non-enforcement of this judgment.
The case was communicated to the Government following the adoption of the pilot judgment in the case of Olaru and others ( Olaru and Others v. Moldova , nos. 476/07, 22539/05, 17911/08 and 13136/07, 28 July 2009). THE LAW
The applicants complained about the failure to enforce the judgment of 7 December 2005. They relied on Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. The applicants also claimed that they had no effective domestic remedy against the non-enforcement of the judgment of 7 December 2005. They relied on Article 13 of the Convention.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 23 November 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
In that declaration the Government acknowledged that the applicants had suffered a breach of their rights guaranteed under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, and under Article 13 of the Convention, as a result of non-enforcement of the judicial decision within a reasonable time. The Government proposed to pay each of the eight applicant households a global sum of 3,600 euros (EUR) for a non-enforcement period of 94 months, as follows: - EUR 3,600 for the household of the applicants Mr I. Uncu, Ms G. Uncu, Ms M. Uncu, Mr M. Uncu, Ms A. Hadjianastasiu and Ms L. Dediu; - EUR 3,600 for the household of the applicants Mr F. Unciulenco, Ms A. Unciulenco, Mr P. Unciulenco, Ms N. Unciulenco and Ms V. Dicusara; - EUR 3,600 for the household of the applicants Mr I. Nichitin, Ms. N. Nichitin, Mr. N. Nichitin; - EUR 3,600 for the household of the applicants Mr S. Tofan, Ms E. Tofan, Mr V. Tofan and Ms A. Brodescu; - EUR 3,600 for the household of the applicants Mr S. Erhan, Ms S. Erhan, Mr A. Erhan, Ms C. Erhan; - EUR 3,600 for the household of the applicants Ms L. Rilea and Ms M. Rilea; - EUR 3,600 for the applicant Mr V. Belousov; and - EUR 3,600 for the household of the applicants Mr E. Mesin, Ms I. Mesin and Ms A. Mesin. The Government considered that the pecuniary damages claimed by the applicants were not substantiated and that there was no causal link between the violation found and the damages claimed. For these reasons, they should be dismissed.
The awarded sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be converted into Moldovan Lei at the rate applicable on the date of payment and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period, plus three percentage points.
By a letter of 23 April 2013, the applicants expressed the view that the Government’s unilateral declaration should not be accepted by the Court because the amount proposed by the Government was insufficient. They expressed the view that the declaration did not secure the enforcement of the judgment of 7 December 2005 and that they were entitled to compensation of the market value of apartments, in particular: - EUR 40,896 for the household of the applicants Mr F. Unciulenco, Ms A. Unciulenco, Mr P. Unciulenco, Ms N. Unciulenco; - EUR 21,297 for the applicant Ms V. Dicusara; - EUR 40,896 for the household of the applicants Mr I. Nichitin, Ms. N. Nichitin, Mr. N. Nichitin; - EUR 40,896 for the household of the applicants Mr S. Tofan, Ms E. Tofan, Mr V. Tofan; - EUR 21,297 for the applicant Ms A. Brodescu; - EUR 40,896 for the household of the applicants Mr S. Erhan, Ms S. Erhan, Mr A. Erhan, Ms C. Erhan; - EUR 33,456 for the household of the applicants Ms L. Rilea and Ms M. Rilea; - EUR 21,297 for the applicant Mr V. Belousov; - EUR 21,297 for the applicant Mr E. Mesin; - EUR 21,297 for the household of the applicants Ms I. Mesin and Ms A. Mesin; and - EUR 95,649 for the household of the applicants Mr I. Uncu, Ms G. Uncu, Ms M. Uncu, Mr M. Uncu, Ms A. Hadjianastasiu and Ms L. Dediu. They also claimed EUR 4,000 for non-pecuniary damage for each of the twenty-eight applicants and EUR 3,051 for costs and expenses.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03).
The Court has established in a number of cases, including those brought against the Republic of Moldova, its practice concerning complaints about the violation of Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 1 in regard to the non-enforcement of final court judgments.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases (see, Olaru v. Moldova (just satisfaction), no. 476/07, §§ 14-19, 12 October 2010; Chetruș and 24 others v. Moldova (dec.), nos. 15953/07 et seq., 25 January 2011; Tudor Peciul and 9 others v. Moldova (dec.), nos. 15279/07 et seq., 7 September 2010; Modranga and others v. Moldova (dec.), nos. 33328/06 et seq., 4 June 2013; Antoci v. Moldova (dec.), no. 9209/08, 17 September 2013) – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). In regard to the applicants’ claims for pecuniary damage the Court notes that similarly to the applicants in the cases of Panov v. Moldova (no. 37811/04, §§ 26-28, 13 July 2010) and Jomiru and Crețu v. Moldova (no. 28430/06, 17 April 2012), in the present case according to the final judgment of 7 December 2005, the Municipality was ordered to rent out to the applicant families alternative accommodation. In those cases, the Court dismissed the applicants claims for the full value of an apartment as being without any legal basis ( Panov , cited above, § 28, and Jomiru and Crețu, cited above, § 44). In the present case, the Court sees no reason to depart from that finding. Indeed, the Court notes that throughout the period of non-enforcement the applicant continued to live in their old apartment and did not have to spend money on renting new accommodation.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
As regards the question of implementation of the Government’s undertakings, the Committee of Ministers remains competent to supervise this matter in accordance with Article 46 of the Convention (see the Committee’s decisions of 3 June 2010 concerning the implementation of the Olaru and others judgment (see the Decision of the Committee of Ministers about the enforcement of the judgment of Olaru and others adopted at the 1136 th DH Meeting on 6-8 March 2012, CM/Del/Dec(2012)1136/15 and the decision in Modranga and others , cited above).
The Court has a discretion to award legal costs when it strikes out an application (Rule 43 § 4 of the Rules of Court). In the present case, it decides to award the applicants jointly EUR 1,000 in respect of costs and expenses in addition to the amount offered by the Government. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 6 and 13 of the Convention and under Article 1 of Protocol No. 1 and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Holds that the respondent State is to pay the applicants jointly EUR 1,000 (one thousand euros), plus any tax that may be chargeable on the applicants, in respect of costs and expenses, in addition to the amounts offered in their unilateral declaration; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Marialena Tsirli Luis López Guerra Deputy Registrar President Appendix 1. 1 UNCU Ion, born in 1943 2 UNCU Galina, born in 1945 3 UNCU Maria, born in 1974 4 UNCU Mihai, born in 1993 5 HADJIANASTASI Alexandra, born in 2002 6 DEDIU Ludmila, born in 1968 2. 7 UNCIULENCO Fedosii, born in 1959 8 UNCIULENCO Ana, born in 1961 9 UNCIULENCO Pavel, born in 1981 10 DICUSARA Varvara, born in 1942 11 UNCIULENCO Natalia, born in 1988 3. 12 NICHITIN Iurie, born in 1973 13 NICHITINA Neonila, born in n 1970 14 NICHITIN Nicolai, born in 1996 4. 15 TOFAN Serghei, born in 1974 16 TOFAN Elena, born in 1978 17 BRODESCU Anastasia, born in 1928 18 TOFAN Valentin, born in 2000 5. 19 ERHAN Serghei, born in 1966 20 ERHAN Svetlana, born in 1966 21 ERHAN Adrian, born in 1988 22 ERHAN Carolina, born in 1990 6. 23 RÎLEA Ludmila, born in 1986 24 RÎLEA Maria 7. 25 BELOUSOV Victor, born in 1967 8. 26 MEȘIN Eduard, born in 1971 27 MEȘINA Irina, born in 1971 28 MEȘINA Antonina, born in 1991