Chiriacov și Furculita împotriva Republicii Moldova

Reclamanții celei de-a doua cereri, dl. Boris Furculiță și dna Larisa Furculiță, sunt cetățeni ai Republicii Moldova născuți respectiv în 1964 și 1970 și locuiesc în Chișinău. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl. V. Iordachi, avocat ce își desfășoară activitatea în Chișinău.

Guvernul Republicii Moldova («Guvernul») a fost reprezentat de către Agentul său de la Ministerul Justiției , dl. L. Apostol.

Reclamanții dețin hotărîri judecătorești irevocabile pronunțate în favoarea lor. În conformitate cu aceste hotărîri, statul trebuia să le acorde locuințe sociale. În fața Curții, reclamanții s-au plîns de neexecutarea hotărîrilor judecătorești respective.

Prezentele cauze au fost comunicate Guvernului ca urmare a hotărîrii pilot Olaru și alții ( Olaru și alții c. Moldovei , nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009). ÎN DREPT A. Cu privire la comasarea cererilor

Ținînd cont de similitudinea cauzelor atît în ceea ce privește faptele, precum și plîngerile invocate, Curtea consideră necesar să le conexeze și decide să le examineze concomitent într-o singură decizie. B. Cu privire la neexecutarea hotărîrilor

Reclamanții, vizați în hotărîrea pilot Olaru și alții , s-au plîns că autoritățile moldovenești nu au îndeplinit obligația de a executa hotărîrile judecătorești definitive, care le-au acordat o locuințe sociale. Ei au invocat articolul 6 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr 1. De asemenea, reclamanții celei de-a doua cereri au invocat articolul 13 din Convenție.

După ce tentativele de reglementare amiabilă au eșuat, printr-o scrisoare din 23 noiembrie 2012, Guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală cu scopul de a soluționa problema ridicată prin aceste cereri. Guvernul a invitat, printre altele, Curtea să radieze cererile de pe rol, aplicînd articolul 37 din Convenție.

Declarația prevede: « Guvernul recunoaște că a existat o încălcare a drepturilor reclamanților garantate de articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul 1, precum și articolul 13 din Convenție (atunci cînd a fost invocat) ca urmare a neexecutării hotărîrilor judecătorești într-un termen rezonabil. (...) Guvernul (...) propune să plătească reclamanților, cu titlu de prejudiciu moral și costuri și cheltuieli, suma totală indicată în lista de mai jos. Guvernul consideră că pretențiile invocate cu titlu de prejudiciu material de către unii reclamanți nu au legătură cauzală cu încălcările recunoscute mai sus sau acestea nu sunt suficient fondate. Prin urmare, acestea ar trebui să fie respinse. (...) »

Suma compensațiilor propuse de către Guvern pentru prejudiciul moral suferit, precum și pentru costuri și cheltuieli suportate sunt: a) în prima cauză - 4500 Euro pentru o perioadă de neexecutare de o sută nouăzeci și opt luni; b) în cea de-a doua cauză - 3600 Euro, în comun, pentru o perioadă de neexecutare de șaptezeci și șapte luni.

Potrivit declarației în cauză, de asemenea Guvernul a susținut că sumele menționate vor fi convertite în lei moldovenești la rata aplicabilă la data plății și vor fi scutite de orice taxe eventual aplicabile. Guvernul se obligă să le plătească în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte conform articolului 37 din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul omisiunii de a plăti în această perioadă, Guvernul se obligă să plătească de la expirarea celor trei luni menționate mai sus și pînă la plata efectivă a sumelor în cauză, o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, plus trei procente.

Această declarație a fost trimisă reclamanților care au fost invitați să prezinte comentariile lor. Scrisoarea Grefei a rămas fără răspuns.

Curtea reamintește că în conformitate cu articolul 37 din Convenție, în orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanțele permit să se tragă concluzia enunțată în alineatele a), b) sau c) din paragraful 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 c) îi permite în particular să radieze cererea de pe rol : «... pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică ».

De asemenea Curtea reamintește că, în asemenea circumstanțe, poate fi indicată radierea cererii de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 c) în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pîrît, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei.

În acest sens, Curtea trebuie să examineze declarația în lumina principiilor consacrate în jurisprudența sa, în particular hotărîrea Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turciei [MC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003 ‑ VI ; WAZA Spółka z o.o. c. Poloniei (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Poloniei (dec.) nr. 28953/03).

Curtea a stabilit într-un număr de cazuri, din care unele depuse împotriva Republicii Moldova, practica sa cu privire la plîngerile de încălcare a articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a neexecutării hotărîrilor judecătorești irevocabile (a se vedea, de exemplu, Burea și alții c. Republicii Moldova [comitet], nr. 55349/07 și altele, 13 decembrie 2011 ; Vartic și alții c. Republicii Moldova , nr. 12674/07 și altele, 20 septembrie 2011; Prodan c. Republicii Moldova , nr. 49806/99, CEDO 2004 ‑ III (extrase); Luntre și alții c. Republicii Moldova , nr. 2916/02 și altele, 15 iunie 2004, etc.).

Avînd în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația Guvernului, precum și suma compensațiilor propuse cu titlu de prejudiciu moral, precum și pentru costuri și cheltuieli, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 c)).

În plus, în lumina celor de mai sus, și avînd în vedere în special jurisprudența sa clară și bogată la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoalele sale nu cere continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine ).

În cele din urmă, Curtea constată că, în cazul în care Guvernul nu va respecta termenele declarației unilaterale, cererea ar putea fi repusă pe rol în conformitate cu articolul 37 § 2 din Convenție ( Josipović c. Serbiei (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).

În ceea ce privește punerea în aplicare de către Guvern a obligațiilor ce decurg din hotărîrea pilot Olaru și alții , Comitetul de Miniștri este competent, în conformitate cu articolul 46 din Convenție, pentru a monitoriza progresele sale (a se vedea, cu titlu de exemplu, decizia Comitetului de Miniștri cu privire la etapa executării hotărîrii Olaru și alții adoptată la cea de-a 1136-a reuniune DO din 6-8 martie 2012, CM/Del/Dec(2012)1136/15).

Prin urmare, cauzele urmează a fi radiate de pe rol. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide de a conexa cererile; Ia act de termenele declarației Guvernului pîrît și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării obligațiilor asumate ; Decide de a radia cererile de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 c) din Convenție. Marialena Tsirli Luis López Guerra Grefier adjunct Președinte