CHIRIACOV ET FURCULITA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

12.11.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CHIRIACOV ET FURCULITA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZII RĂSPUNSURI n 30683/08 și 10111/09 Ion CHIRIACOV împotriva Republicii Moldova și Boris FURCULIȚĂ și Larisa FURCULIȚĂ împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 12 noiembrie 2013 într-un comitet format din Luis López Guerra, președinte, Nona Tsotsoria, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli; graffière adjunct de secțiune, având în vedere cererile menționate mai sus depuse la 12 iunie 2008 și la 9 februarie 2009 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 23 noiembrie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererile de rol După deliberarea sa, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul primei cereri, dl Ion Chiriacov, este un resortisant moldovean născut în 1961 și rezident în Chișinău. Reclamanții celei de a doua cereri, dl Boris Furculița și dl Larisa Furculița, sunt resortisanți moldoveni născuți în 1964 și, respectiv, 1970 și reședința în Chișinău. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul V. Iordachi, avocat în Chișinău. În conformitate cu aceste hotărâri, statul trebuia să le ofere locuințe sociale. În fața Curții, reclamanții se plângeau de neexecutarea hotărârilor în cauză. Prezentele cauze au fost comunicate guvernului în continuarea hotărârii-pilot Olaru și alții Olaru și alții c. Moldova , n 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009). Având în vedere similitudinea cauzelor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze în comun într-o singură decizie. Cu privire la neexecutarea hotărârilor Reclamanților, în detrimentul celor interesați în hotărârea pilot Olaru și alții , susțineau că autoritățile moldovenești nu și-au îndeplinit obligația de a executa hotărârile definitive privind locuințele sociale. Ei invocau art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. Reclamanții celei de-a doua cereri invocau, de asemenea, art. 13 din Convenție. noiembrie 2012 Guvernul a informat Curtea că va intenționa să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cereri. În plus, el a invitat Curtea să le șteargă din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul recunoaște că a existat o încălcare a drepturilor reclamanților garantate prin art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 13 din Convenție (adică a fost invocat), din cauza neexecutării hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil. (...) Guvernul (...) propune să se plătească reclamanților, pentru a acoperi prejudiciile morale și cheltuielile și cheltuielile de judecată, sumele globale care sunt indicate în lista de mai jos. Guvernul este de părere că pretențiile privind prejudiciul material formulate de unii reclamanți nu sunt legate de încălcările recunoscute mai sus sau nu sunt suficient de susținute; prin urmare, acestea ar trebui respinse. (...) 10. Sumele despăgubirilor propuse de guvern pentru compensarea prejudiciilor morale suferite și a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată suportate sunt următoarele în prima cauză: 4 500 EUR pentru o perioadă de punere în aplicare de 180 de luni în a doua cauză: 3 600 EUR pentru o perioadă de executare de șaptezeci și șapte de luni. 11. Potrivit declarației în cauză, guvernul declară că sumele vizate vor fi convertite în lei moldovene la rata aplicabilă la data plății și scutite de orice taxă aplicabilă. Acesta se angajează să le plătească în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat, acesta se angajează să plătească, începând cu expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. 12. Această declarație a fost adresată reclamanților care au fost invitați să își prezinte observațiile. Scrisoarea Modulul a rămas fără răspuns. 13. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 14. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 15. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03 16. Curtea a stabilit într-un număr mare de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Republicii Moldova, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție și a articolului 1 din Protocolul 1 la convenție ca urmare a neexecutării hotărârilor definitive (a se vedea, de exemplu, Burea și alții c. Republica Moldova [comitet], 55349/07 și altele, 13 decembrie 2011 Vartic și altele c. Republica Moldova , n 12674/07 și altele, 20 septembrie 2011 Prodan c. Republica Moldova , n 49806/99, CEDO 2004 III (extracturi) Lustre și altele c. Republica Moldova , n 2916/02 și altele, 15 iunie 2004 etc. 17. Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și valoarea despăgubirilor propuse pentru prejudiciile morale și cheltuielile și cheltuielile de judecată, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea procedurii de investigare (articolul c) 18. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu se aplice în ceea ce privește examinarea hotărârilor [art. 37 alineatul (1) în fine 19. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererile ar putea fi reincluse în rolul prevăzut la art. 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 20. În ceea ce privește punerea în aplicare de către guvern a obligațiilor care decurg din hotărârea pilot Olaru și altele În conformitate cu art. 46 din Convenție, Comitetul miniștrilor este în continuare competent să monitorizeze progresul său (a se vedea, de exemplu, Decizia Comitetului miniștrilor privind stadiul de execuție a hotărârii Olaru și alte decizii adoptate în cadrul celei de-a 1136-a ședințe DH din 6-8 martie 2012, CM/Del/Dec(2012) 1136/15). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile Ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate hotărăște să șteargă cererile de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenția Marialena Tsirli Luis López Guerra Adjunct Președinte