PADURARU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
PADURARU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2014)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 28355/08 Grigore PADURARU împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 decembrie 2014 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 29 mai 2008 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 15 mai 2014 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Grigore Paduraru, este un resortisant moldovean născut în 1948 și rezident în Chișinău. Nicoara, avocat în Chișinău. Guvernul moldovenesc a fost reprezentat de agentul său, L. Apostol, de la Ministerul Justiției. Printr-o hotărâre definitivă din 7 februarie 2006, instanța de apel a obligat consiliul municipal Chișin ui să acorde reclamantului, în calitate de procuror, o locuință funcțională. La 28 decembrie 2007, reclamantul a demisionat din funcția de procuror. În fața Curții, recurentul se plângea de neexecutarea hotărârii în cauză. El invoca articolele 6 și 13 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr Prezenta cauză a fost comunicată guvernului în urma hotărârii pilot Olaru și a celorlalte 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009) ÎN DREPT Prin scrisoarea din 15 mai 2014, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problemele ridicate de această cerere. În plus, acesta a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. Părțile relevante ale acestei declarații se pot citi după cum urmează [...] (1) Guvernul recunoaște încălcarea drepturilor reclamantului care decurg din art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza neexecuției [deciziei] de justiție într-un termen rezonabil. (...) (3) Având în vedere cele de mai sus și raportând circumstanțele prezentei cauze la jurisprudența anterioară, statul membru în cauză trebuie să plătească reclamantului suma de 4 500 (patru mii cinci cenți) EUR. Suma menționată va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. 5. (...) Pe de altă parte, instanțele naționale au acordat locuință socială reclamantului în calitate de procuror (similar cu cauza Olaru c. Republica Moldova (satisfacție echitabilă), nr. 476/07, 12 octombrie 2010). Între timp, reclamantul a părăsit serviciul public și dispozițiile relevante ale legii privind ministerul public nu mai sunt aplicabile. Guvernul reamintește că locuințele sociale fuseseră acordate temporar reclamantului, pe durata funcției sale. De îndată ce a demisionat din serviciul public, orice eventuală prioritate în ceea ce privește executarea a rămas neexperimentată și hotărârea finală [care îi era favorabilă] a căzut în desuetudiere. (...) Guvernul declară că suma propusă pentru compensarea daunelor (a se vedea punctul 3 de mai sus) va fi convertită în lei moldovene la rata aplicabilă la data plății și scutită de orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. (...) În concluzie, guvernul a invitat Curtea să șteargă cererea de rol din perspectiva articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Prin scrisoarea primită la 4 iulie 2014, reclamantul a informat Curtea că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, pe motiv că suma propusă ar fi prea mică și că hotărârea de judecată rămâne neexecutată. În ceea ce privește argumentul guvernului referitor la pierderea dreptului său la o locuință socială, reclamantul a contestat faptul că hotărârea definitivă pronunțată în favoarea sa era foarte clară și că nu putea fi interpretată în sensul prezentat de guvern. Curtea constată că, în conformitate cu hotărârea din 7 februarie 2006, instanțele naționale au atribuit reclamantului, în calitate de procuror și pe durata serviciului său, o locuință de serviciu. Curtea remarcă faptul că, la 28 decembrie 2007, reclamantul a părăsit postul de procuror general și că: nici o dispoziție din hotărârea din 7 februarie 2006 nu mai era obligată autoritățile administrative să îi furnizeze o locuință după această dată. Din aceste motive, Curtea consideră că, începând cu 28 decembrie 2007, statul nu mai era obligat să acorde reclamantului o locuință socială. În plus, Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. La art. 37 alineatul (1) litera (c) îi permite în special să elimine o cauză din rol dacă pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, printre care unele îndreptate împotriva Moldovei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1 din cauza neexecutării hotărârilor irevocabile (Vartic și alții c. Republica Moldova, 12674/07, 13012/07, 13339/07, 13355/07 și 13368/07, 20 septembrie 2011). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și suma despăgubirilor propuse (a se vedea, de exemplu, Chetruș și alte 24 de cereri c. Republica Moldova (dec.), nr 15953/07 și următoarele, 25 ianuarie 2011 Tudor Peciul și 9 cereri suplimentare Republica Moldova (dec.), 15279/07 și următoarele, 7 septembrie 2010), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine]. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate decid să șteargă cererea de a juca în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte