- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 decembrie 2014
- Stat pârât
- MDA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Paduraru împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 28355/08 Grigore PADURARU împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 decembrie 2014 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 29 mai 2008 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 15 mai 2014 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Grigore Paduraru, este un resortisant moldovean născut în 1948 și rezident în Chișinău.
Nicoara, avocat în Chișinău. Guvernul moldovenesc a fost reprezentat de agentul său, L. Apostol, de la Ministerul Justiției. Printr-o hotărâre definitivă din 7 februarie 2006, instanța de apel a obligat consiliul municipal Chișin ui să acorde reclamantului, în calitate de procuror, o locuință funcțională. La 28 decembrie 2007, reclamantul a demisionat din funcția de procuror. În fața Curții, recurentul se plângea de neexecutarea hotărârii în cauză. El invoca articolele 6 și 13 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr Prezenta cauză a fost comunicată guvernului în urma hotărârii pilot Olaru și a celorlalte 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009) ÎN DREPT Prin scrisoarea din 15 mai 2014, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problemele ridicate de această cerere.
În plus, acesta a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. Părțile relevante ale acestei declarații se pot citi după cum urmează [...] (1) Guvernul recunoaște încălcarea drepturilor reclamantului care decurg din art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza neexecuției [deciziei] de justiție într-un termen rezonabil. (...) (3) Având în vedere cele de mai sus și raportând circumstanțele prezentei cauze la jurisprudența anterioară, statul membru în cauză trebuie să plătească reclamantului suma de 4 500 (patru mii cinci cenți) EUR. Suma menționată va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată.
5. (...) Pe de altă parte, instanțele naționale au acordat locuință socială reclamantului în calitate de procuror (similar cu cauza Olaru c. Republica Moldova (satisfacție echitabilă), nr. 476/07, 12 octombrie 2010). Între timp, reclamantul a părăsit serviciul public și dispozițiile relevante ale legii privind ministerul public nu mai sunt aplicabile. Guvernul reamintește că locuințele sociale fuseseră acordate temporar reclamantului, pe durata funcției sale. De îndată ce a demisionat din serviciul public, orice eventuală prioritate în ceea ce privește executarea a rămas neexperimentată și hotărârea finală [care îi era favorabilă] a căzut în desuetudiere. (...) Guvernul declară că suma propusă pentru compensarea daunelor (a se vedea punctul 3 de mai sus) va fi convertită în lei moldovene la rata aplicabilă la data plății și scutită de orice taxă aplicabilă.
Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. (...) În concluzie, guvernul a invitat Curtea să șteargă cererea de rol din perspectiva articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Prin scrisoarea primită la 4 iulie 2014, reclamantul a informat Curtea că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, pe motiv că suma propusă ar fi prea mică și că hotărârea de judecată rămâne neexecutată.
În ceea ce privește argumentul guvernului referitor la pierderea dreptului său la o locuință socială, reclamantul a contestat faptul că hotărârea definitivă pronunțată în favoarea sa era foarte clară și că nu putea fi interpretată în sensul prezentat de guvern. Curtea constată că, în conformitate cu hotărârea din 7 februarie 2006, instanțele naționale au atribuit reclamantului, în calitate de procuror și pe durata serviciului său, o locuință de serviciu. Curtea remarcă faptul că, la 28 decembrie 2007, reclamantul a părăsit postul de procuror general și că: nici o dispoziție din hotărârea din 7 februarie 2006 nu mai era obligată autoritățile administrative să îi furnizeze o locuință după această dată.
Din aceste motive, Curtea consideră că, începând cu 28 decembrie 2007, statul nu mai era obligat să acorde reclamantului o locuință socială. În plus, Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. La art. 37 alineatul (1) litera (c) îi permite în special să elimine o cauză din rol dacă pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc.
În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03).
Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, printre care unele îndreptate împotriva Moldovei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1 din cauza neexecutării hotărârilor irevocabile (Vartic și alții c. Republica Moldova, 12674/07, 13012/07, 13339/07, 13355/07 și 13368/07, 20 septembrie 2011). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și suma despăgubirilor propuse (a se vedea, de exemplu, Chetruș și alte 24 de cereri c. Republica Moldova (dec.), nr 15953/07 și următoarele, 25 ianuarie 2011 Tudor Peciul și 9 cereri suplimentare Republica Moldova (dec.), 15279/07 și următoarele, 7 septembrie 2010), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine].
În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate decid să șteargă cererea de a juca în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte
TROISIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 28355/08 Grigore PADURARU contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 16 décembre 2014 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 29 mai 2008 ; Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 15 mai 2014 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :
FAITS ET PROCÉDURE
Le requérant, M. Grigore Paduraru, est un ressortissant moldave né en 1948 et résidant à Chișinău. Il a été représenté devant la Cour par M e V. Nicoară, avocat à Chișinău. Le gouvernement moldave (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. L. Apostol, du ministère de la Justice. Par un arrêt définitif du 7 février 2006, la cour d’appel obligea le conseil municipal de Chișinău d’octroyer au requérant, en tant que procureur, un logement de fonction. Le 28 décembre 2007, le requérant démissionna du poste de procureur. L’arrêt de la cour d’appel est resté inexécuté. Devant la Cour, le requérant se plaignait de la non-exécution de l’arrêt en cause. Il invoquait les articles 6 et 13 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o
La présente affaire a été communiquée au Gouvernement dans le prolongement de l’arrêt pilote Olaru et autres (n os 476/07, 22539/05, 17911/08 et 13136/07, 28 juillet 2009) . EN DROIT Par une lettre du 15 mai 2014 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre les questions soulevées par cette requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention. Les parties pertinentes de cette déclaration peuvent se lire comme suit : « (...) 1. Le Gouvernement reconnaît la violation des droits du requérant découlant des articles 6 § 1 et 13 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1, en raison de la non-exécution [de la décision] de justice dans un délai raisonnable. (...)
Au vu de ce qui précède, et en rapportant les circonstances de la présente affaire à la jurisprudence antérieure, le Gouvernement s’engage à verser au requérant la somme de 4 500 (quatre mille cinq cents) euros. Ladite somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens.
(...) Par ailleurs, les juridictions nationales ont accordé le logement social au requérant en sa qualité de procureur (similaire avec l’affaire Olaru c. République de Moldova (satisfaction équitable), n o 476/07, 12 octobre 2010). Entre-temps, le requérant a quitté le service public et les dispositions pertinentes de la loi relative au ministère public ne lui sont plus applicables. Le Gouvernement rappelle que le logement social avait été accordé au requérant temporairement, pour la durée de sa fonction. Dès qu’il a démissionné du service public, toute éventuelle priorité en ce qui concerne l’exécution a cessé d’exister et l’arrêt final [qui lui était favorable] est tombé en désuétude. (...)
Le Gouvernement déclare que la somme proposée pour la compensation des dommages (voir paragraphe 3 ci-dessus), sera convertie en lei moldaves au taux applicable à la date du paiement, et exemptée de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
(...) En conclusion, le Gouvernement invite la Cour à rayer la requête du rôle sous l’angle de l’article 37 § 1 b) de la Convention. » Par lettre reçue le 4 juillet 2014, le requérant a informé la Cour qu’il n’était pas satisfait avec les termes de la déclaration unilatérale, au motif que le montant proposé serait trop bas et que l’arrêt de justice restait inexécuté. S’agissant de l’argument du Gouvernement relatif à la perte de son droit à un logement social, le requérant a rétorqué que l’arrêt définitif rendu en sa faveur était très clair et qu’il ne pouvait pas être interprété dans le sens présenté par le Gouvernement. La Cour note que conformément à l’arrêt du 7 février 2006, les juridictions nationales ont attribué au requérant, en sa qualité de procureur et pendant la durée de son service, un logement de fonction. La Cour remarque que, le 28 décembre 2007, le requérant a quitté le poste de procureur et qu’aucune disposition de l’arrêt du 7 février 2006 n’obligeait les autorités administratives de lui fournir un logement après cette date. Pour ces motifs, la Cour considère que, à partir du 28 décembre 2007, l’État n’était plus tenu d’accorder au requérant un logement social. La Cour rappelle en outre qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 VI ; WAZA Spółka z o.o. c. Pologne (déc.) n o 11602/02, 26 juin 2007 et Sulwińska c. Pologne (déc.) n o 28953/03). La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont certaines dirigées contre la Moldavie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation des articles 6 § 1 et 13 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 en raison de la non-exécution des arrêts irrévocables ( Vartic et autres c. République de Moldova , n os 12674/07, 13012/07, 13339/07, 13355/07 et 13368/07, 20 septembre 2011). Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (voir, par exemple, Chetruș et 24 autres requêtes c. République de Moldova (déc.), n os 15953/07 et suivants, 25 janvier 2011 ; Tudor Peciul et 9 autres requêtes c. République de Moldova (déc.), n os 15279/07 et suivants, 7 septembre 2010), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine). Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Greffière adjointe Président