MALAI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Secțiunea a treia Cerere nr. 22267/08 Iurie MALAI și alții împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 decembrie 2014 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 8 aprilie 2008 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 15 mai 2014 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Candidații sunt cetățeni moldoveni. Ei formează o familie și rezidentă în Chișinău. Primul reclamant, domnul I. Malai s-a născut în 1977. A doua reclamantă, domnul N. Malai și al treilea reclamant, domnul D. Malai s-au născut în 1981 și respectiv 2003. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl R. Zadoinov, avocat în Chișinău. A fost reprezentat de agentul său, L. Apostol, de la Ministerul Justiției. Printr-o hotărâre irevocabilă din 24 martie 2004, instanțele naționale au acordat primului reclamant, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne și membrilor familiei sale, o locuință socială. Această hotărâre rămâne neexecutată până în prezent. În conformitate cu informațiile furnizate Curții de către guvern, primul reclamant a demisionat de la poliție la o dată nespecificată. În fața Curții, reclamanții se plângeau de neexecutarea hotărârii în cauză. Această cauză a fost comunicată guvernului în urma hotărârii pilot Olaru și a altor 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009) ÎN TRECUT, reclamanții, pe lângă părțile interesate din hotărârea pilot Olaru și altele, au invocat faptul că autoritățile moldovenești nu și-au îndeplinit obligația de a-și executa hotărârea irevocabilă în ceea ce privește locuințele sociale. Ei invocau art. 6 din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, ale căror pasaje relevante sunt astfel formulate art. 6 Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va decide, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva ei... art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional... Prin scrisoarea din 15 mai 2014, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problemele ridicate de această cerere. În plus, acesta a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. Părțile relevante ale acestei declarații se pot citi după cum urmează [...] Guvernul recunoaște încălcarea drepturilor reclamanților care decurg din art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza neexecutării hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil. (...) Având în vedere cele de mai sus și raportându-se circumstanțele prezentei cauze la jurisprudența anterioară, Ö Õ se angajează să plătească reclamanților suma de 4 500 (patru mii cinci cenți) EUR. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Pe de altă parte, instanțele naționale au acordat locuință socială reclamantului în calitatea sa de ofițer de poliție (similar cu cauza Olaru c. Republica Moldova (satisfacție echitabilă), nr. 476/07, 12 octombrie 2010). Între timp, reclamantul a părăsit serviciul public și dispozițiile relevante ale Legii privind poliția nu i se mai aplică. Guvernul reamintește că locuința socială îi fusese acordată temporar, pe durata funcției sale. De îndată ce a demisionat din serviciul public, orice eventuală prioritate în ceea ce privește executarea a rămas fără precedent și hotărârea finală [care îi era favorabilă] a căzut în desuetudiere. (...) Guvernul declară că suma propusă pentru compensarea daunelor (a se vedea punctul 3 de mai sus) va fi convertită în lei moldovene la rata aplicabilă la data plății și scutită de orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. (...) În concluzie, guvernul invită Curtea să șteargă cererea de rol din perspectiva articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. În iunie 2014, reclamanții au informat Curtea că au fost doar parțial mulțumiți cu termenii declarației unilaterale și-au exprimat acordul cu alineatele (1) și (3) din declarație, fără a comenta restul acesteia. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], n 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv unele îndreptate împotriva Moldovei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza neexecutării hotărârilor irevocabile. Curtea observă că, în declarația sa unilaterală, guvernul a indicat că primul reclamant a părăsit serviciul public și că statul na .. era, prin urmare, mai obligat să îi acorde o locuință socială. În lipsa observațiilor reclamanților cu privire la acest aspect și având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (a se vedea, de exemplu, Chetruș și alte 24 de hotărâri c. Republica Moldova (dec.), nr 15953/07 și următoarele, 25 ianuarie 2011 Tudor Peciul și 9 alte cereri c. Republica Moldova (dec.), 15279/07 și următoarele, 7 septembrie 2010), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine]. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate decid să șteargă cererea de a juca în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

22267/08

Iurie MALAI et autres

contre la République de Moldova

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 16 décembre 2014 en un comité composé de

:

Dragoljub Popović,

président,

Kristina Pardalos,

Valeriu Grițco,

juges,

et de Marialena Tsirli,

greffière adjointe de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 8 avril 2008

;

Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 15 mai 2014 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Les requérants sont des ressortissants moldaves. Ils forment une famille et résident à Chișinău. Le premier requérant, M. I. Malai est né en 1977. La deuxième requérante, M

me

N. Malai et le troisième requérant, M. D. Malai sont nés respectivement en 1981 et 2003. Ils ont été représentés devant la Cour par M

e

R. Zadoinov, avocat à Chișinău.

Le gouvernement moldave («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M. L. Apostol, du ministère de la Justice.

Par un arrêt irrévocable du 24 mars 2004, les juridictions nationales accordèrent au premier requérant, en qualité d’employé du ministère des Affaires intérieures et aux membres de sa famille, un logement social. Cet arrêt demeure inexécuté jusqu’à ce jour.

Conformément aux informations fournies à la Cour par le Gouvernement, le premier requérant a, à une date non précisée, démissionné de la police.

Devant la Cour, les requérants se plaignaient de la non-exécution de l’arrêt en cause.

La présente affaire a été communiquée au Gouvernement dans le prolongement de l’arrêt pilote

Olaru et autres

(n

os

476/07, 22539/05, 17911/08 et 13136/07, 28 juillet 2009)

.

EN DROIT

Les requérants, à l’instar des intéressés dans l’arrêt pilote

Olaru et autres

, alléguaient que les autorités moldaves avaient failli à leur obligation d’exécuter l’arrêt irrévocable leur octroyant un logement social. Ils invoquaient l’article 6 de la Convention et l’article 1 du Protocole n

o

1, dont les passages pertinents sont ainsi libellés

:

Article 6

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, publiquement et dans un délai raisonnable, par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera, soit des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil, soit du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle...

»

Article 1 du Protocole n

o

1

«

Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international...

»

Par une lettre du 15 mai 2014 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre les questions soulevées par cette requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

Les parties pertinentes de cette déclaration peuvent se lire comme suit

:

«

(...)

1.

Le Gouvernement reconnaît la violation des droits des requérants découlant de l’article 6 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1, en raison de la non-exécution des décisions de justice dans un délai raisonnable.

(...)

3.

Au vu de ce qui précède, et en rapportant les circonstances de la présente affaire à la jurisprudence antérieure, le Gouvernement s’engage à verser aux requérants la somme de 4

500 (quatre mille cinq cents) euros. Ladite somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens.

5.

(...) Par ailleurs, les juridictions nationales ont accordé le logement social au requérant en sa qualité d’officier de police (similaire avec l’affaire

Olaru c.

République de Moldova

(satisfaction équitable), n

o

476/07, 12 octobre 2010). Entre-temps, le requérant a quitté le service public et les dispositions pertinentes de la loi sur la police ne lui sont plus applicables. Le Gouvernement rappelle que le logement social lui avait été accordé temporairement, pour la durée de sa fonction. Dès qu’il a démissionné du service public, toute éventuelle priorité en ce qui concerne l’exécution a cessé d’exister et l’arrêt final [qui lui était favorable] est tombé en désuétude. (...)

6.

Le Gouvernement déclare que la somme proposée pour la compensation des dommages (voir paragraphe 3 ci-dessus), sera convertie en lei moldaves au taux applicable à la date du paiement, et exemptée de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

7.

(...)

En conclusion, le Gouvernement invite la Cour à rayer la requête du rôle sous l’angle de l’article 37 § 1 b) de la Convention.

»

Par lettre envoyée le 1

er

juin 2014, les requérants ont informé la Cour qu’ils n’étaient que partiellement satisfaits avec les termes de la déclaration unilatérale. Ils ont exprimé leur accord avec les paragraphes 1 et 3 de la déclaration, sans commenter le restant de celle-ci.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si

:

«

pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

(question préliminaire) [GC], n

o

26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI

;

WAZA Spółka z o.o. c. Pologne

(déc.) n

o

11602/02, 26

juin 2007 et

Sulwińska c. Pologne

(déc.) n

o

28953/03).

La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont certaines dirigées contre la Moldavie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation des articles 6 § 1 et 13 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1 en raison de la non-exécution des arrêts irrévocables.

La Cour observe que le Gouvernement, dans sa déclaration unilatérale, a indiqué que le premier requérant avait quitté le service public et que l’État n’était donc plus tenu à lui accorder un logement social. En l’absence des commentaires des requérants à ce sujet et eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (voir, par exemple,

Chetruș et 24

autres requêtes c.

République de Moldova

(déc.), n

os

15953/07 et suivants, 25 janvier 2011

;

Tudor Peciul et 9 autres requêtes c. République de Moldova

(déc.), n

os

15279/07 et suivants, 7

septembre

2010), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37 § 1 c)).

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine).

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (

Josipović c. Serbie

(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.

Marialena Tsirli

Dragoljub Popović

Greffière adjointe

Président