DUCA ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 19604/08 Zoia DUCA și altele împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 29 septembrie 2015 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Valeriu Grițco, Armen Harutyunyan, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 7 aprilie 2008 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 15 mai 2014 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamanții sunt resortisanți moldoveni. Prima reclamantă, Z. Duca, s-a născut în 1960. D. Harea, și al treilea reclamant, dl D. Harea, s-au născut în 1982 și, respectiv, în 2007. Prima recurentă este mama celei de-a doua recurente și bunica celui de-al treilea reclamant. Ei își au reședința în Chișinău și au fost reprezentați în fața Curții de către B. Denisiuc. Guvernul Moldovean ( Printr-o hotărâre irevocabilă din 9 noiembrie 2005, instanțele naționale au acordat primei reclamante și membrilor de familie ai acesteia o locuință socială. Olaru și alții 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009) ÎN DREPT printr-o scrisoare din 15 mai 2014 guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problemele ridicate de această cerere. De asemenea, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. Părțile relevante ale acestei declarații se pot citi după cum urmează: (...) Guvernul recunoaște încălcarea drepturilor reclamanților care decurg din art. 6 alin. Având în vedere cele de mai sus și raportând circumstanțele prezentei cauze la jurisprudența anterioară, statul membru în cauză trebuie să plătească reclamantului suma de 4 000 (patru mii) de euro. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. (...) Guvernul declară că suma propusă pentru compensarea daunelor (a se vedea punctul 3 de mai sus) va fi convertită în lei moldovene la rata aplicabilă la data plății și scutită de orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. [...] În concluzie, guvernul invită Curtea să șteargă cererea de rol din perspectiva articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Printr-o scrisoare din 15 februarie 2015, reclamanții au indicat că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a statului pentru încălcarea drepturilor lor și 4 900 EUR pentru prejudiciile suferite. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv unele îndreptate împotriva Moldovei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolelor 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1 din cauza neexecutării hotărârilor irevocabile (Vartic și alții c. Republica Moldova, n 12674/07, 13012/07, 13339/07, 13355/07 și 13368/07, 20 septembrie 2011). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și valoarea despăgubirilor propuse (a se vedea, de exemplu, Antoci c. Republica Moldova (dec.), nr. 9209/08, 17 septembrie 2013, Malai c. Republica Moldova (dec.), nr. 22267/08, 16 decembrie 2014 și Paduraru c. Republica Moldova (dec.), 28355/08, 16 decembrie 2014), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu ia în considerare examinarea cererii (articolul in fine În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și termenii și condițiile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Grefier adjunct președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

19604/08

Zoia DUCA et autres

contre la République de Moldova

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 29 septembre 2015 en un comité composé de

:

Kristina Pardalos,

présidente,

Valeriu Grițco,

Armen Harutyunyan,

juges,

et de Marialena Tsirli,

greffière adjointe de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 7 avril 2008

;

Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 15 mai 2014 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Les requérants sont des ressortissants moldaves. La première requérante, M

me

Z. Duca, est née en 1960. La deuxième requérante, M

me

D. Harea, et le troisième requérant, M.

D. Harea, sont nés respectivement en 1982 et 2007. La première requérante est la mère de la deuxième requérante et la grand-mère du troisième requérant. Ils résident à Chișinău et ont été représentés devant la Cour par B. Denisiuc.

Le gouvernement moldave («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M. L. Apostol, du ministère de la Justice.

Par un arrêt irrévocable du 9 novembre 2005, les juridictions nationales accordèrent à la première requérante et aux membres de sa famille un logement social. L’arrêt susvisé fut exécuté le 8 août 2012.

Devant la Cour, les requérants se plaignaient de la durée d’exécution de l’arrêt en cause.

La présente affaire a été communiquée au Gouvernement dans le prolongement de l’arrêt pilote

Olaru et autres

(n

os

476/07, 22539/05, 17911/08 et 13136/07, 28 juillet 2009)

.

EN DROIT

Par une lettre du 15 mai 2014 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre les questions soulevées par cette requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

Les parties pertinentes de cette déclaration peuvent se lire comme suit :

«

(...)

1.

Le Gouvernement reconnaît la violation des droits des requérants découlant des articles 6 § 1 [de la Convention] et 1 du Protocole n

o

1, en raison de la non-exécution [de la décision] de justice dans un délai raisonnable.

(...)

3.

Au vu de ce qui précède, et en rapportant les circonstances de la présente affaire à la jurisprudence antérieure, le Gouvernement s’engage à verser [conjointement] aux requérants la somme de 4

000 (quatre mille) euros. Ladite somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens.

(...).

5.

Le Gouvernement déclare que la somme proposée pour la compensation des dommages (voir paragraphe 3 ci-dessus), sera convertie en lei moldaves au taux applicable à la date du paiement, et exemptée de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

6.

(...) En conclusion, le Gouvernement invite la Cour à rayer la requête du rôle sous l’angle de l’article 37 § 1 b) de la Convention.

»

Par une lettre du 15 février 2015, les requérants ont indiqué qu’ils n’étaient que partiellement satisfaits des termes de la déclaration unilatérale. Ils ont réclamé notamment «

des excuses publiques et officielles

» du Gouvernement pour la violation de leurs droits et 4

900

euros pour les préjudices encourus.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si

:

«

pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

(question préliminaire) [GC], n

o

26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI,

WAZA Spółka z o.o. c. Pologne

(déc.) n

o

11602/02, 26

juin 2007, et

Sulwińska c. Pologne

(déc.) n

o

28953/03).

La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont certaines dirigées contre la Moldavie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n

o

1 en raison de la non-exécution des arrêts irrévocables (

Vartic et autres c.

République de Moldova

, n

os

12674/07, 13012/07, 13339/07, 13355/07 et 13368/07, 20 septembre 2011).

Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (voir, par exemple,

Antoci c. République de Moldova

(déc.), n

o

9209/08, 17

septembre

2013,

Malai c. République de Moldova

(déc.), n

o

22267/08, 16 décembre 2014, et

Paduraru c. République de Moldova

(déc.), n

o

28355/08, 16 décembre 2014), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)).

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article

37

§

1

in fine

).

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (

Josipović c. Serbie

(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n

o

1 et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.

Fait en français puis communiqué par écrit le 22 octobre 2015.

Marialena Tsirli

Kristina Pardalos

Greffière adjointe

Présidente