Secțiunea a treia Cerere nr. 1443/10 Liliana AMARANDEI și alții împotriva României introdusă la 23 decembrie 2009 EXPOSAT DE FAPTE Lista părților reclamante figurează în anexă. Reclamanții sunt reprezentați de dl Mihaela-Cristina Mițu, avocată la București. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt membri sau simpatizanți ai grupului de lucru pentru integrarea spirituală în domeniu (în continuare: MISA, MISA, asociația non-guvernamentală din România, creată în 1990 și condusă de G.B. Principalul scop al asocierii a fost practica diferitelor forme de yoga. O parte din membrii MISA trăiau în comunități numite ashrams. În martie 2004, Parchetul de lângă curtea de judecată de la București a inițiat o anchetă cu privire la G.B., cu privire la evaziune fiscală și spălare de bani. La cererea Parchetului, tribunalul departamental din București a autorizat percheziția și confiscarea de materiale informatice în 16 clădiri ocupate de membrii MISA. Parchetul a solicitat punerea la dispoziția sa a unor unități speciale ale jandarmeriei în vederea percheziționării. El a indicat faptul că a fost vorba despre o operațiune de combatere a traficului de droguri și a prostituției la 18 martie 2004, la ora 9 dimineața, autoritățile au inițiat operațiunea □ Cristos la care au participat numeroși agenți ai jandarmeriei și ai forțelor speciale. În dimineața zilei de 18 martie 2004, reclamanții se aflau în clădirile percheziționate sau în apropierea lor. Agenții forțelor de ordine i-au imobilizat și i-au percheziționat, le-au interzis să vorbească, le-au confiscat telefoanele mobile și le-au percheziționat clădirile. Operațiunea a fost filmată de agenții forțelor de ordine și extrasele au fost difuzate în presa scrisă și audio-vizuală. În al doilea rând, reclamanții au fost dusi la sediul Parchetului unde au fost interogati cu privire la activitatea lor în asociatia MISA. Ei au fost privati de mancare, apa, acces la toalete, insultati si amenintati de procurori si politisti care i-au obligat sa faca declaratii despre ei. nu au fost informați cu privire la motivele privării lor de libertate și accesul la un avocat le-a fost refuzat. Reclamanții au depus o plângere cu constituție de părți civile împotriva agenților forțelor de ordine care au participat la operațiune și împotriva magistraților care au fost informați și a celor care i-au interogat. Ei i-au acuzat de maltratări, comportament abuziv și privare de libertate ilegală. La 16 mai 2005, Parchetul din apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiție a dat faliment. Parchetul consideră că, având în vedere necesitatea de a investiga fapte grave care ar fi fost comise de asociație și de unii dintre membrii săi, acțiunile forțelor de ordine nu erau excesive. Parchetul a considerat că teama și chinul pe care le-au simțit reclamanții nu constituiau un tratament greșit. El a precizat apoi că, din cauza cantității mari de obiecte confiscate, nu a fost posibil să se întocmească un inventar, ci că au fost puse sub sigilare în scopul anchetei și că alte obiecte au fost restituite. În ceea ce privește interogatoriile de la sediul Parchetului, procurorii au considerat că nu a existat nicio presiune sau amenințare, reclamanții fiind de acord să dea declarații în care negau participarea la activități ilegale. În cele din urmă, Parchetul consideră că punerea la dispoziția presei a extraselor din imaginile filmate răspundea dreptului publicului de a fi informat cu privire la subiectele de interes general. Reclamanții au contestat faptul că ancheta era superficială și au susținut, printre altele, că Parchetul a omis să-și colecteze declarațiile și să audieze martorii și-au reafirmat obiecțiile cu privire la încălcarea drepturilor la viață privată și a bunurilor lor. În cursul procedurii, aceștia au ridicat o excepție de neconstituționalitate de la dispozițiile Codului de procedură penală care îi împiedicau pe reclamanți să aducă martori în fața instanței pentru a demonstra temeinicia plângerii. Curtea Constituțională a respins excepția pe motiv că limitarea posibilității de a prezenta noi probe a fost justificată din moment ce instanța nu reexamina cauza sub toate aspectele, ci numai legalitatea soluției Parchetului. Printr-o hotărâre din 18 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația. Ea a considerat că instanțele naionale au fost supuse nici violenței fizice, nici psihologice, fricii și stresului generat de operațiunea Curtea este de părere că, înainte de a ajunge la o concluzie în afara procedurii, Parchetul a efectuat o examinare completă și convalescentă a afirmațiilor reclamanților. Reclamanții au formulat un recurs. Ei au criticat eșecul anchetei și au solicitat redeschiderea acesteia. Printr-o hotărâre definitivă din 6 iulie 2009, Înalta Curte, într-o formare de judecată compusă din nouă judecători, a respins recursul pe motiv că faptele denunțate nu existau și că faptele procurorilor erau conforme cu legea. În ceea ce privește examinarea plângerii în primă instanță, înalta Curtea a menționat că garanțiile procedurale au fost respectate și că reclamanții au avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisurile pe care le considerau relevante pentru apărarea cauzei lor. Dreptul intern relevant Dispozițiile dreptului intern sunt rezumate în cauzele 22765/09 Bretean și altele, n 18916/10 Asociația Mișcarea de Integrare Spirituală in Absolut, n 50432/11 Avadanii și alții și n 37909/12 Roșu și alții , comunicate guvernului român. GRIEFS Invocând art. 3 din convenție, reclamanții denunță rele tratamente în timpul operațiunii Ei spun că au fost agresați, amenințați, insultați și umiliți de ofițerii forțelor de ordine și de magistrații care au coordonat operațiunea. De asemenea, se plâng de absența unei anchete eficiente cu privire la aceste acuzații. În afara unghiului articolului 5 din Convenție, reclamanții susțin că au fost privați ilegal de libertatea lor în timpul operațiunii, și anume în timpul percheziției, percheziției și interogării la Parchet. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamanții denunță supraficialitatea investigației. încălcarea dreptului lor la respectarea domiciliului și a vieții private ca urmare a percheziționării domiciliului lor, a perchezițiilor corporale, a confiscării obiectelor și a difuzării în presă a imaginilor filmate ale operațiunii. Invocând articolele 9 și 10 din convenție, ei atribuie că prin operațiunea Autoritățile interne și-au încălcat în mod grav dreptul de a-și exprima convingerile filozofice și religioase. La marginea articolelor 14 și 17 din convenție, reclamanții se plâng de discriminare și abuz din cauza convingerilor lor. Apartenența la mișcarea MISA. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În cursul operațiunii □ Cristos, reclamanții au fost supuși unor tratamente contrare art. 3 din Convenție, ținând cont de acuzațiile reclamanților privind relele tratamente și presiunile la care ar fi fost supuși, a existat o anchetă internă eficientă în sensul art. 3 din Convenție A existat privarea de libertate a reclamanților în sensul art. 5 din Convenție în cursul operațiunii privată și a domiciliului lor în sensul art. 8 din Convenție, ținând cont de percheziție, de percheziție, de sechestrarea obiectelor personale și de difuzarea imaginilor filmate În mai, această interferență răspundea cerințelor celui de-al doilea paragraf din art. A existat o interferență în dreptul reclamanților de a-și exprima convingerile în sensul art. 9 din Convenție În cadrul art. 9 din Convenție, această interferență a îndeplinit cerințele celui de-al doilea paragraf al acestui articol în cursul operațiunii: Cristos, au fost inculpeții victime ale discriminării pe baza apartenenței lor la mișcarea MISA, contrar art. 14 din Convenția de la Liliana AMARANDEI, născută la data de 30/12/1963, își are reședința în Iași Mirela AVADANII, născută la data de 13/09/1972, își are reședința la București Ioana Mihaela BUTUM, născută la data de 22/10/1979, își are reședința în Brașov Nicoleta Roxana COJOCARU, născută la data de 18/09/1972, își are reședința în Iași Oana Roxana DOLDOR, născută la data de 14/021979, își are reședința în Vidra Violeta ENACHESCU (HOSCEVAIA), născută la data de 11/04/1978, își are reședința la București Elena Simona FRANCUL EASA, născută la 11/12/1974, se află la București Mariana Cipriana LAZAR, născută la 11/08/1969, își are reședința la București Amalia LUCACHI, născută la 17 decembrie 1969, își are reședința la Iași Iulia LUPESCU, născută la 15/07/1970, își are reședința la Moara Mică Rose Marie MANDRU, născută la 6 septembrie1978, reședința la Drobeta Turnu Severin Liliana MOTOCEL, născută la 6/08/1973, își are reședința la București Marius MONETE, născut la 21 septembrie1968, reședința București Laura OBREJA, născută la 19.12.1973, își are reședința în Iași Simona OPREAPPA, născută la 20/10/1976, își are reședința în Avrig Ana Maria PÁNESCU, născută la 24.12.1979, își are reședința în Oteșani Beatrice Camelia PELIN, născută la 4/01/1981, își are reședința în Piatra-Neamț Rodica PETRE, născută la 25.8.1974, își are reședința în București Iuliana RADU, născută la 12.8.08/1968, își are reședința în București Elena SIMA, născută la 3.9.1979, își are reședința în Focșani. Daniel STANCIU, născut la 26 decembrie1972, își are reședința în Piatra-Neamț CatrinelSTOENESCU, născut la 17 ianuarie1981, își are reședința în București Aghafan Raul SZANTO, născut la 3 februarie 1970, își are reședința în Bistrița Tatieana TÁNASĂ, născută la 25 martie 1949, își are reședința în Iași Constantin TĂNASE, născut la 28 decembrie 1967, își are reședința în București Florin Mihaița ȚUȚU, născut la 13 martie1979, își are reședința în București
Requête n
o
1443/10
Liliana AMARANDEI et autres
contre la Roumanie
introduite le 23 December 2009
La liste des parties requérantes figure en annexe. Les requérants sont representés par M
e
Mihaela-Cristina Mîțu, avocate à Bucarest.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Les requérants sont des adhérents ou des sympathisants du «
Mouvement pour l’intégration spirituelle dans l’Absolu
» (ci-après «
MISA
»), association roumaine non-gouvernementale créée en 1990 et dirigée par G.B. Le principal but de l’association était la pratique de diverses formes de yoga. Une partie des membres de MISA vivaient dans des communautés dénommées «
ashrams
».
En mars 2004, le parquet près la cour d’appel de Bucarest déclencha une enquête à l’égard de G.B., soupçonné d’évasion fiscale et de blanchiment d’argent.
Sur demande du parquet, le tribunal départemental de Bucarest autorisa la perquisition et la saisie de matériel informatique dans seize
immeubles occupés par des membres de MISA.
Le parquet demanda la mise à sa disposition d’unités spéciales de la gendarmerie en vue de la perquisition. Il indiqua qu’il s’agissait d’une opération de lutte contre «
le trafic de drogues et la prostitution
».
Le 18 mars 2004, à 9
heures du matin, les autorités déclenchèrent l’opération «
Christ
» à laquelle participèrent de nombreux agents de la gendarmerie et des forces spéciales.
Les requérants se trouvaient au matin du 18
mars
2004 dans les immeubles perquisitionnés ou dans leur proximité. Les agents des forces de l’ordre les immobilisèrent et ils procédèrent à des fouilles corporelles. Ils leur interdirent de se parler, confisquèrent leurs téléphones portables et perquisitionnèrent les immeubles. De nombreux objets personnels furent confisqués. L’opération fut filmée par les agents des forces de l’ordre et des extraits furent diffusés dans la presse écrite et audio-visuelle.
Ensuite, les requérants furent conduits au siège du parquet où ils furent interrogés au sujet de leurs activités dans l’association MISA. Ils y furent privés de nourriture, d’eau, d’accès aux toilettes, insultés et menacés par les procureurs et les policiers qui les forcèrent à faire des déclarations sur leur
vie intime et accusant le leader de l’association d’agissements illégaux. Ils ne furent pas informés des raisons de leur privation de liberté et l’accès à un avocat leur fut refusé.
Les requérants portèrent plainte avec constitution de partie civile contre les agents des forces de l’ordre qui avaient participé à l’opération et contre les magistrats qui l’avaient coordonnée et ceux qui les avaient interrogés. Ils les accusèrent des mauvais traitements, de comportement abusif et de privation de liberté illégale.
Le 16 mai 2005, le parquet près la Haute Cour de cassation et de justice rendit un non-lieu. Le parquet estima que, eu égard à la nécessité d’enquêter sur des faits graves qui auraient été commis par l’association et certains de ses membres, les agissements des forces de l’ordre n’étaient pas excessifs. Le parquet considéra que la peur et l’angoisse que les requérants avaient ressenti ne constituaient pas un mauvais traitement. Il précisa ensuite qu’en raison de la grande quantité d’objets saisis, il n’avait pas été possible de dresser un inventaire, mais qu’ils avaient été mis sous scellés pour les besoins de l’enquête et que d’autres objets avaient été restitués. Quant aux interrogatoires au siège du parquet, les procureurs estimèrent qu’il n’y avait eu ni pressions ni menaces, les requérants ayant consenti de donner des déclarations dans lesquelles ils niaient la participation à des activités illégales. Enfin, le parquet estima que la mise à la disposition de la presse des extraits des images filmées répondait au droit de l’opinion publique d’être informée sur les sujets d’intérêt général.
Les requérants contestèrent le non-lieu se plaignant du caractère superficiel de l’enquête. Ils alléguèrent, entre autres, que le parquet avait omis de recueillir leurs déclarations et d’entendre des témoins. Ils réitérèrent leurs griefs concernant la violation des droits au respect de la vie privée et de leurs biens.
Au cours de la procédure, ils soulevèrent une exception d’inconstitutionnalité des dispositions du code de procédure pénale qui empêchaient les plaignants de faire citer des témoins devant le tribunal pour démontrer le bien-fondé de la plainte. La Cour constitutionnelle rejeta l’exception au motif que la limitation de la possibilité d’administrer de nouvelles preuves était justifiée dès lors que le tribunal ne réexaminait pas l’affaire sous tous les aspects, mais seulement la légalité de la solution du parquet.
Par un arrêt du 18 février 2008, la Haute Cour de cassation et de Justice rejeta la contestation. Elle jugea que les requérants n’avaient été soumis ni à des violences physiques ni psychologiques, la peur et le stress engendrés par l’opération «
Christ
» ne pouvant pas être qualifiés d’actes de «
torture
» au sens de la loi pénale. Quant aux autres plaintes, la Haute
Cour estima qu’avant de conclure au non-lieu, le parquet avait procédé à un examen complet et convainquant des allégations des requérants.
Les requérants formèrent un pourvoi. Ils critiquèrent les défaillances de l’enquête et demandèrent sa réouverture.
Par un arrêt définitif du 6 juillet 2009, la Haute Cour, dans une formation de jugement composée de neuf juges, rejeta le pourvoi au motif que les faits dénoncés n’existaient pas
et que les agissements des procureurs étaient conformes à la loi. Quant à l’examen de la plainte en première instance, la Haute
Cour nota que les garanties procédurales ont été respectées et que les requérants ont eu la possibilité de verser au dossier les pièces qu’ils estimaient pertinentes pour la défense de leur cause.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions du droit interne sont résumées dans les affaires
n
o
22765/09
Bretean et autres
, n
o
18916/10
Asociația Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut
, n
o
50432/11
Avădănii et autres
et n
o
37609/12
Roșu et autres
, communiquées au gouvernement roumain.
1.
Invoquant l’article 3 de la Convention, les requérants dénoncent des mauvais traitements lors de l’opération «
Christ
». Ils exposent qu’ils ont été agressés, menacés, insultés et humiliés par les agents des forces de l’ordre et les magistrats qui ont coordonné l’opération. Ils se plaignent également de l’absence d’une enquête effective au sujet de ces allégations.
2.
Sous l’angle de l’article 5 de la Convention, les requérants affirment avoir été illégalement privés de leur liberté pendant l’opération, à savoir pendant la perquisition, les fouilles et les interrogatoires au parquet.
3.
Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, les requérants dénoncent la superficialité de l’enquête.
4.
Citant l’article 8 de la Convention, les requérants allèguent une
violation de leur droit au respect du domicile et de la vie
privée en raison de la perquisition de leur domicile, des fouilles corporelles, de la confiscation des objets et de la diffusion dans la presse des images filmées de l’opération.
5.
Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, ils allèguent qu’à travers l’opération «
Christ
», les autorités internes ont gravement porté atteinte à leur droit de manifester leurs convictions philosophiques et religieuses.
6.
Sous l’angle des articles 14 et 17 de la Convention, les requérants se plaignent d’une discrimination et des abus en raison de leurs convictions. Ils soutiennent qu’ils ont fait l’objet des violences et des mesures vexatoires en raison de leur
appartenance au mouvement MISA.
1.
Au cours de l’opération «
Christ
», les requérants ont
‑
ils été soumis à des traitements contraires à l’article
3 de la Convention
?
2.
Compte tenu des allégations des requérants concernant les mauvais traitements et les pressions auxquelles ils auraient été soumis, y
a
‑
t-il eu une enquête interne efficace au sens de l’article
3 de la Convention
?
3.
Y a-t-il eu privation de liberté des requérants au sens de l’article
5 de la Convention au cours de l’opération «
Christ
»
?
Dans l’affirmative, cette privation de liberté répondait-elle aux exigences de l’article
5
?
4.
Au cours de l’opération «
Christ
», y a-t-il eu ingérence dans le droit des requérants au respect de leur vie
privée et de leur domicile au sens de l’article 8 de la Convention, compte tenu de la perquisition, des fouilles, de la saisie des objets personnels et de la diffusion des images filmées
?
Dans l’affirmative, cette ingérence répondait-elle aux exigences du second paragraphe de l’article
8
de la Convention
?
5.
Eu égard au déroulement de l’opération «
Christ
», y a-t-il eu ingérence dans le droit des requérants de manifester leurs convictions au sens de l’article
9 de la Convention
?
Dans l’affirmative, cette ingérence répondait-elle aux exigences du second
paragraphe de cet article
?
6.
Au cours de l’opération «
Christ
», les requérants ont-ils été victimes d’une discrimination fondée sur leur appartenance au mouvement MISA, contraire à l’article
14 de la Convention
?
Liliana AMARANDEI née le 30/12/1963, réside à Iași
Mirela AVADANII, née le 13/09/1972, réside à Bucarest
Ioana Mihaela BUTUM, née le 22/10/1979, réside à Brașov
Nicoleta Roxana COJOCARU, née le 18/09/1978, réside à Iași
Oana Roxana DOLDOR, née le 14/02/1979, réside à Vidra
Violeta ENACHESCU (HOSCEVAIA), née le 11/04/1978, réside à Bucarest
Elena Simona FRANCULEASA, née le 11/12/1974, réside à Bucarest
Mariana Cipriana LAZAR, née le 11/08/1969, réside à Bucarest
Amalia LUCACHI, née le 17/02/1969, réside à Iași
Iulia LUPESCU, née le 15/07/1970, réside à Moara Mică
Rose Marie MÂNDRU, née le 6/09/1978, réside à Drobeta Turnu Severin
Liliana MOTOCEL, née le 6/08/1973, réside à Bucarest
Marius MONETE, né le 21/09/1968, réside à Bucarest
Laura OBREJA, née le 19/12/1973, réside à Iași
Simona OPREAPOPA, née le 20/10/1976, réside à Avrig
Ana Maria PĂNESCU, née le 24/03/1979, réside à Oteșani
Beatrice Camelia PELIN, née le 4/01/1981, réside à Piatra-Neamț
Rodica PETRE, née le 25/03/1974, réside à Bucarest
Iuliana RADU, née le 12/08/1968, réside à Bucarest
Elena SIMA, née le 3/09/1979, réside à Focșani
Daniel STANCIU, né le 26/02/1972, réside à Piatra-Neamț
Catrinel STOENESCU, née le 17/01/1981, réside à Bucarest
Ștefan Raul SZANTO, né le 3/04/1970, réside à Bistrița
Tatieana TĂNASĂ, née le 25/08/1949, réside à Iași
Constantin TĂNASE, né le 28/10/1967, réside à Bucarest
Florin Mihăiță ȚUȚU, né le 13/03/1974, réside à Bucarest