CtEDO 15.09.2015 Auto

ROȘU ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
15.09.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ROȘU ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 37909/12 Petru ROȘU și alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 15 septembrie 2015 într-o cameră compusă din Luis López Guerra, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, Carlo Ranzoni, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 12 iunie 2012, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA listei reclamanților figurează în anexă. Acestea au fost reprezentate în fața Curții de către domnul C. Mițu, avocată la București. Guvernul român ( A fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt membri sau simpatizanți ai (MISA), Asociație neguvernamentale românească înființată în 1990 și condusă de G.B. Principalul scop al asociației era practica diferitelor forme de yoga. O parte din membrii MISA trăiau în comunități pe care le numeau ashrams La cererea Parchetului de lângă curtea de apel din București, care inițiase o anchetă cu privire la activitățile asociației, tribunalul departamental din București a autorizat percheziția și confiscarea echipamentelor informatice în 16 clădiri ocupate de membrii MISA. Operațiunea de poliție la care au participat unități speciale ale jandarmeriei a avut loc la 18 martie 2004. Mai mulți membri ai asociației au fost arestați și interogați la sediul Parchetului. În august 2004, G.B. și doi membri ai asociației au fost trimiși în fața tribunalelor pentru a răspunde la acuzațiile de trafic de persoane, trafic de copii, desfrâu și relații sexuale cu minori. Parchetul extinde ancheta la alți membri ai asociației, inclusiv reclamanții, care au fost urmăriți de șefii de trafic de ființe umane, asociația de răufăcători și, pentru unii dintre ei, de la instigare la ură rasială și religioasă, antisemitism, de susținere la bunele maniere și de la legislația privind drepturile de autor. Reclamanții au fost acuzați în principal de faptul că au condus ashram-uri sau alte structuri ale asociației care adăposteau și ocupau membri ai asociației reduse la starea de aservire. Începând din iunie 2005, au fost chemați la Parchet, unde procurorul general D.M. le-a dat în judecată pentru infracțiunile menționate mai sus și au fost însoțiți de avocații lor și au avut posibilitatea să facă declarații și toți au negat faptele care le-au fost reproșate. După punerea sub acuzare, Parchetul a solicitat de mai multe ori fiecare reclamant pentru prezentarea dosarului anchetei. Din cauza numărului foarte mare de documente, această etapă procedurală s-a extins pe o perioadă de aproximativ doi ani. 11. Reclamanții s-au prezentat la unele dintre convorbirile lor însoțite de avocații lor. În alte momente, ei nu au fost asistați, dar procesele-verbale întocmite cu aceste ocazii menționau că cei interesați erau de acord să studieze dosarul în absența avocaților lor. 12. În repetate rânduri, ei au ridicat obiecții cu privire la motivul pentru care, în timpul consultării, li se interzicea să ia notițe și să vorbească cu avocații lor prin telefon. De asemenea, ei au denunțat faptul că consultarea dosarului era filmată. 13. Printr-o mențiune din procesul-verbal din 10 iulie 2006, unul dintre reclamanți, dl Cojocaru, a demascat atitudinea agresivă pe care procurorul D.M. ar fi avut-o în prezența avocatului său. În procesul-verbal din 28 noiembrie 2006, un alt solicitant, dl Lomoș, a fost imposibil să se citească dosarul din camera de consultare pe motiv că polițiștii fumau acolo, după părerea sa, din același ordin al aceluiași procuror. 14. Printr-un rechizitoriu din 14 iunie 2007, întocmit de procurorul general D.M., Parchetul i-a trimis pe reclamanți în fața tribunalelor pentru a răspunde la infracțiunile menționate mai sus. Treizeci și trei de persoane au fost acuzate și pentru infracțiuni similare. Până în prezent, procedura este încă în curs de desfășurare în fața tribunalului departamental din Cluj 15. La 20 iunie 2007, reclamanții au depus o plângere cu constituție de parte civilă împotriva procurorului D.M. pe care l-au acuzat de abuz de putere și de motivare a denunțării calomnioase, infracțiuni sancționate de Codul Penal. Ei au explicat că, atunci când au răspuns la convocarea Parchetului pentru a lua cunoștință de acuzații, pentru a face declarații și pentru a studia dosarul, procurorul general D.M. i - a amenințat și i - a insultat și i - a inspirat astfel de sentimente de nepăsare și de teamă. Ei indicau, de asemenea, că a promis că va înceta urmărirea penală în schimbul unor mărturii false împotriva celorlalți membri ai asociației. 16. Parchetul a decis să anexeze plângerii reclamanților o altă plângere formulată de membri ai asociației care se plângeau de abuz comis de agenți ai forțelor de ordine și de judecători în cursul operațiunii din 18 martie 2004. La 7 august 2008, Parchetul din apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins motivul că activitatea Parchetului în vederea colectării de probe nu a fost nici publică, nici contradictorie. El a adăugat că obligația exercitată în cursul anchetei și fermitatea utilizată pentru obținerea anumitor probe erau necesare din punct de vedere tactic și nu constituiau un Hărțuirea reclamanților. În orice caz, el a înțeles că, în cursul anchetei, drepturile acestora fuseseră respectate. 18. La 16 octombrie 2008, procurorul-șef al Parchetului din apropierea Înaltei Curți a confirmat respingerea. 19. La 24 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația reclamanților. Recursul lor a fost primit printr-o formare de nouă judecători ai Înaltei Curți, care a trimis contestația la formarea a trei judecători pentru o nouă examinare a fondului. 20. Printr-o hotărâre definitivă din 15 februarie 2011, pusă la dispoziția părților la 13 decembrie 2011, Înalta Curte, pe baza înscrisurilor din dosarul Parchetului, a respins plângerea pe motiv că faptele denunțate erau soluționate. Dreptul intern relevant 21. În acest caz, dispozițiile relevante din dreptul intern sunt rezumate în cauzele Bretean și în alte cauze c. România ((dec.), nr 22765/09, § 36-41, 10 septembrie 2013) și amplasare pentru integrarea spirituală în România ((dec.), n 18916/10, § 33-38, 2 septembrie 2014 22. În conformitate cu articolele 48 și 49 din Codul de procedură penală în vigoare la momentul faptei, un procuror care a manifestat ostilitate față de o parte a devenit incapabil să conducă acțiunea penală, iar persoana interesată putea solicita înlocuirea sa de la procurorul-șef 23. În conformitate cu art. 278 din Codul de procedură penală în vigoare la data faptelor, persoana care s-a dovedit a fi afectată de un act sau de o măsură a procurorului poate să se plângă la procurorul-șef. GRIEFS 24. 3 din Convenție, reclamanții reproșează procurorului D.M. că le-au aplicat tratamente inumane și degradante în timpul convocărilor lor la sediul Parchetului și se plâng și de lipsa unei anchete efective cu privire la acuzațiile lor în această privință. 25. 6 din Convenție, reclamanții denunță, de asemenea, caracterul superficial al anchetei. 26. Citând art. 13 din Convenție, ei susțin în cele din urmă că nu au dispus de o acțiune efectivă care le-a permis să se plângă de încălcarea drepturilor lor garantate de Convenție. Reclamanții se plâng că au făcut obiectul unui abuz din partea procurorului general D.M. Ei consideră că comportamentul acestuia constituie un abuz de care instanțele interne s-ar fi făcut complice prin refuzul de a efectua o anchetă aprofundată cu privire la acuzațiile lor. 28. Curtea consideră că obiecțiunile reclamanților trebuie să fie examinate din perspectiva articolului 3 din convenție, astfel încât nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 29. Guvernanța este în detrimentul neobosirii căilor de atac interne de către unul dintre reclamanți, dl Tiplea. Acesta afirmă că acesta a omis să conteste în fața instanțelor interne nejudiciare a Parchetului. 30. De asemenea, susține că nu au fost supuse relelor tratamente. El subliniază în special că nu au fost niciodată forțați să facă declarații și că au mers adesea la Parchet împreună cu avocații lor, care nu ar fi raportat niciodată rele tratamente, în ceea ce privește atitudinea agresivă a procurorului, inclusiv a procurorului. Cojocaru și-a exprimat nemulțumirea la 10 iulie 2006, guvernul consideră că nu este vorba de violență fizică, ci de o simplă asprime verbală a procurorului. 31. El adaugă că instanțele au depus plângere pentru relele tratamente pe care le-au invocat numai după ce au fost rejudecați. 32. În cele din urmă, acesta susține că examinarea plângerii penale a fost efectivă. El consideră că, în lipsa unui tratament abuziv, nu era necesar să se efectueze acte suplimentare de investigare. 33. Reclamanții au fost supuși unor tratamente abuzive de către procurorul D.M. și că ancheta deschisă cu privire la aceste abuzuri a fost superficială. 34. Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe asupra excepției guvernului în ceea ce îl privește pe dl Tiplea, întrucât, în orice caz, cererea este inadmisibilă din alte motive. 35. În primul rând, aceasta reamintește că acuzațiile de rele tratamente trebuie să fie susținute în fața sa de elemente de probă corespunzătoare (Klaas c. Germania, 22 septembrie 1993, § 30, seria A n 269). Pentru stabilirea faptelor susținute, aceasta utilizează criteriul probei (Selmuni c. Franța [GC], nr. 25803/94, § 88, CEDH 1999-V și Gäfgen c. Germania [GC], nr. 22978/05, § 92, CEDH 2010). 36. Curtea amintește, de asemenea, că, pentru a cădea sub incidența articolului 3, un tratament incorect trebuie să atingă un minim de gravitate. L avangarda acestui minim depinde de ansamblul datelor cauzei, în special de durata prelucrării și de efectele sale fizice sau mentale, precum și, uneori, de sex, de vârstă și de starea de sănătate a victimei (Jalloh c. Germania [GC], n 54810/00, § 67, CEDO 2006-IX). 37. În speță, Curtea constată că reclamanții denunță amenințările și insultele pe care D.M le-ar fi făcut împotriva lor în scopul, în opinia lor, de a-i obliga să își modifice declarațiile. 38. Curtea, după ce a examinat procesele-verbale întocmite în urma convocărilor la Parchet, consideră că afirmațiile reclamanților cu privire la violența psihică la care ar fi fost supuse nu sunt susținute. 39. În această privință, Comisia subliniază că, în aceste procese-verbale, reclamanții, adesea însoțiți de avocații lor, nu au făcut nicio mențiune cu privire la presupusele acte de violență. Ei doar au denunțat utilizarea telefoanelor și au luat notițe. Ei și-au exprimat, de asemenea, opoziția față de înregistrarea video a consultării dosarelor. 40. Or, Curtea consideră că, în cazul în care aceste măsuri au putut alimenta sentimente de îngrijorare în rândul reclamanților, acestea nu au depășit pragul de gravitate impus de art. 3 din Convenție (a se vedea, referitor la depășirea unui astfel de prag, a inverso, Svinarenko și Slyadnev c. Rusia [GC], n 32541/08 și 43441/08, § 136 CEDH 2014). 41. În ceea ce privește incidentele din 10 iulie și 28 noiembrie 2006, menționate de domnii Lomoș și Cojocaru, Curtea consideră, presupunând că acestea sunt adevărate, că, în cazul în care atitudinea și cuvintele procurorului sunt condamnabile, acestea nu pot fi calificate, singure, drept tratament degradant (a se vedea, mutatis mutandis Akay c. Turcia, n 58539/00, § 31, 24 octombrie 2006). 42. În ceea ce privește afirmațiile referitoare la caracterul superficial al anchetei, Curtea consideră, având în vedere lipsa de elemente de probă care stau la baza acuzațiilor reclamanților, că nu există o obligație de investigare suplimentară din partea autorităților naționale. 43. Întrucât tribunalele interne au examinat și au evaluat elementele aflate în posesia lor, Curtea consideră că afirmațiile reclamanților cu privire la relele tratamente aplicate acestora de procurorul D.M. în cursul anchetei nu au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă (a se vedea, mutatis mutandis, Gäfgen, citată anterior, §§ 98-99 și Colesnicov c. România, n 36479/03, § 27, 21 decembrie 2010). 44. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 8 octombrie 2015. Stephen Phillips Luis López Guerra Premier Anexă Petru ROȘU este un resortisant român născut în 1961, rezident la București Costiție COJOCARU este un resortisant român născut în 1968, rezident la București Mariana Cipriana LAZER este un resortisant român născut în 1969, rezident la București Remus Dumitru LOMOȘ este un resortisant român născut în 1972, rezident la București Marius NECULA este un resortisant român născut în 1970, rezident la București Iuliana RADU este un resortisant român născut în 1968, rezident în București Cristina STROE este un cetățean român născut în 1970, rezident în Tulcea Mihaela ȚANȚAȘ este un cetățean român născut în 1974, rezident în București Grigore TIPLEA este un cetățean român născut în 1968, rezident în București Teodora Camelia VIȘAN, născut în 1967, rezident în București.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2015-02-17
0,96
AVĂDĂNII ET AUTRES c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 50432/11 Mirela AVĂDĂNII et autres contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 17 février 2015 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président,
CtEDO 2013-09-10
0,95
BRETEAN ET AUTRES c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22765/09 Speranda Cristina BRETEAN et autres contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 10 septembre 2013 en une chambre composée de : Josep Casadevall
CtEDO 2014-09-02
0,95
MOUVEMENT POUR L'INTÉGRATION SPIRITUELLE DANS L'ABSOLU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 18916/10 MOUVEMENT POUR L’INTÉGRATION SPIRITUELLE DANS L’ABSOLU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 2 septembre 2014 en une chambre composée de
CtEDO 2011-10-05
0,95
ASOCIAȚIA MIȘCAREA DE INTEGRARE SPIRITUALĂ ÎN ABSOLUT c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION Requête n o 18916/10 présentée par ASOCIAŢIA MIŞCAREA DE INTEGRARE SPIRITUALĂ ÎN ABSOLUT contre la Roumanie introduite le 25 mars 2010 EXPOSÉ DES FAITS EN FAIT La requérante est une organisation non-gouvernementale roumain
CtEDO 2010-06-04
0,94
BRETEAN ET AUTRES c. ROUMANIE
10 juin 2010 TROISIÈME SECTION Requête n o 22765/09 présentée par Speranda Cristina BRETEAN et autres contre la Roumanie introduite le 24 avril 2009 EXPOSÉ DES FAITS EN FAIT Les requérants, dont la liste figure en annexe, sont des ressortis
Sursă