SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 51344/10 Burhan mai mare împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 septembrie 2013 într-un comitet compus din Peer Lorenzen, President, András Sajó, Nebojša Vučinić, Judges și Atilla Nalbant, grefier adjunct al secțiunii f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 2 august 2010, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie în fața Curții, reclamantul, dl Burhan oneli, este un cetățean turc născut în 1952 și rezident în Antalya. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl B. Doisan, avocat în Antalya. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 27 februarie 2008, tatăl reclamantului s-a dus la spitalul facultății de medicină din Antalya, Universitatea din Akdeniz, la spitalul Antalya, în urma administrării unui medicament fără licență, la 18 aprilie 2008, a dezvoltat o reacție alergică sub formă de edem al testiculelor și corpului în general. La 27 aprilie 2008, acesta a murit. La 7 octombrie 2008, în urma deciziei de refuz al comunicării dosarului medical în cauză, reclamantul a introdus o acțiune în anulare împotriva organatului Universităii d'Akdeniz ( La 29 aprilie 2010, Curtea Administrativă Regională (Antalya) a anulat decizia de necomunicare a dosarului medical al sectului. Procedura penală la 25 noiembrie 2008, reclamantul a depus o plângere la Parchet împotriva medicilor care au administrat medicamentul fără licență. La o dată nespecificată, procurorul a solicitat instanței autorizația de a da în judecată. La 16 iunie 2009, consiliul de administrație a decis să nu acorde o autorizație pentru urmărirea penală. La 20 octombrie 2009, Consiliul de Stat a respins definitiv acțiunea în opoziție introdusă de reclamant împotriva deciziei reclamantului. La 22 decembrie 2009, reprezentantul legal al reclamantului a introdus o acțiune împotriva hotărârii Consiliului de Stat. La 9 februarie 2010, Consiliul de Stat a respins acțiunea respectivă pe motiv că hotărârea din 20 octombrie 2009 era definitivă și nu a fost pronunțată. GRIEFS Invocând art. 2 din Convenție, reclamantul denunță o încălcare a dreptului la viață al tatălui său care ar fi decedat ca urmare a unei serii de erori medicale, în special administrarea unui medicament fără licență. În plus, el contestă comunicarea tardivă a dosarului medical al defunctului. Pe baza articolului 3, reclamantul se plânge că a suferit o traumă psihologică din cauza comunicării tardive a dosarului medical al persoanei decedate care ar fi lipsit de posibilitatea de a solicita o autopsie. Pe marginea unghiului articolului 6 alineatul (1), reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, deoarece întârzierea comunicării dosarului medical ar constitui o disimulare a dovezilor care împiedică solicitarea unei autopsii. Pe de altă parte, acesta se referă la conținutul raportului de experiență întocmit în cadrul procedurii penale. Reclamantul invocă o încălcare a articolului 2 din Convenție din cauza decesului tatălui său care ar fi fost cauzat în urma administrării unui medicament fără licență. În plus, el denunță comunicarea tardivă a dosarului medical al defunctului. În ceea ce privește prima parte a plângerii, aceaceasta a fost introdusă în fața Curții la mai mult de șase luni de la încheierea procedurii penale; prin urmare, această parte a plângerii este tardivă și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din convenție. În ceea ce privește comunicarea tardivă a dosarului medical al defunctului, Curtea constată că această cauză este neîntemeiată, în măsura în care reclamantul nu explică în ce măsură aceasta ar constitui o încălcare a dreptului la viață al tatălui său. art. 3 din Convenție Reclamantul denunță o încălcare a articolului 3 ca urmare a comunicării tardive a dosarului medical al defunctului. Curtea consideră că pragul de gravitate impus în scopul aplicării acestei dispoziții nu poate fi atins. Prin urmare, acest motiv este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. În ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 6, Curtea constată că procedura introdusă de reclamant era de natură pur penală. Pe de altă parte, Curtea constată că, începând din iunie 2005, noul Cod de procedură penală nu este obligatoriu ca cererile de constituire a unei părți implicate să fie însoțite de o cerere de despăgubire pecuniară, ceea ce elimină orice caracter civil (a se vedea Beyazgül c. Turcia , n 27849/03, § 30-44, 22 septembrie 2009 și Perez c. France [GC], n 47287/99, § 70, CEDH 2004-I. Curtea consideră că acest motiv trebuie declarat incompatibil rațional materiae și că trebuie respins în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Atilla Nalbant Peer Lorenzen Ministru adjunct f.f. președinte
Requête n
o
51344/10
Burhan İNELİ
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 17 septembre 2013 en un Comité composé de
:
Peer Lorenzen,
President,
András Sajó,
Nebojša Vučinić,
judges
et de Atilla Nalbant,
greffier adjoint de section f.f.,
Vu la requête susmentionnée introduite le 2 août 2010,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Burhan İneli, est un ressortissant turc né en 1952 et résidant à Antalya. Il a été représenté devant la Cour par M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 27 février 2008, le père du requérant se rendit à l’hôpital de la faculté de médecine de l’Université d’Akdeniz à Antalya («
l’hôpital
»).
Le 18 avril 2008, suite à l’administration d’un médicament sans licence, il développa une réaction allergique sous forme d’œdème des testicules et du corps en général.
Le 27 avril 2008, il décéda.
1.
Procédure d’action en annulation devant la cour administrative régionale d’Antalya
A une date non précisée, le requérant demanda à l’hôpital de lui communiquer le dossier médical de son père défunt.
Le 7 octobre 2008, suite à la décision de refus de communication du dossier médical en cause, le requérant introduisit une action en annulation contre le rectorat de l’Université d’Akdeniz («
le rectorat
»).
Le 29 avril 2010, la cour administrative régionale d’Antalya annula la décision de non communication du dossier médical du rectorat.
2.
Procédure pénale
Le 25 novembre 2008, le requérant déposa une plainte auprès du parquet contre les médecins ayant administré le médicament sans licence.
A une date non précisée, le parquet demanda au rectorat l’autorisation d’initier des poursuites.
Le 16 juin 2009, le rectorat décida de ne pas accorder d’autorisation d’initier des poursuites.
Le 20 octobre 2009, le Conseil d’Etat rejeta définitivement le recours en opposition introduit par le requérant contre la décision du requérant.
Le 22 décembre 2009, le représentant légal du requérant introduisit un recours contre le jugement du Conseil d’Etat.
Le 9 février 2010, le Conseil d’Etat rejeta ledit recours au motif que le jugement du 20 octobre 2009 était définitif, et non-susceptible d’appel.
Invoquant l’article 2 de la Convention, le requérant dénonce une atteinte au droit à la vie de son père qui serait décédé à la suite d’une série d’erreurs médicales, en particulier l’administration d’un médicament sans licence. En outre, il conteste la communication tardive du dossier médical du défunt.
Se fondant sur l’article 3, le requérant se plaint d’avoir subi un traumatisme psychologique en raison de la communication tardive du dossier médical du défunt qui l’aurait privé de la possibilité de demander une autopsie.
Sous l’angle de l’article 6 § 1, le requérant se plaint d’une atteinte à son droit à un procès équitable car le retard dans la communication du dossier médical constituerait une dissimulation des preuves l’ayant empêché de réclamer une autopsie. Par ailleurs, il conteste l’objectivité du contenu du rapport d’expertise rendu dans le cadre de la procédure pénale.
A.
Article 2 de la Convention
Le requérant allègue une violation de l’article 2 de la Convention en raison du décès de son père qui aurait prétendument été causé suite à l’administration d’un médicament sans licence. En outre, toujours sous l’angle de l’article 2, il dénonce la communication tardive du dossier médical du défunt.
En ce qui concerne la première partie du grief, celle-ci a été introduite devant la Cour plus de six mois après la clôture de la procédure pénale. Cette partie du grief est donc tardive et doit être rejetée conformément à l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
Quant à la communication tardive du dossier médical du défunt, la Cour observe que ledit grief est non étayé, dans la mesure où le requérant n’explique pas en quoi cela constituerait une atteinte au droit à la vie de son père.
Il s’ensuit que cet aspect du grief doit être rejeté comme étant manifestement mal fondé, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
B.
Article 3 de la Convention
Le requérant dénonce une atteinte à l’article 3 du fait de la communication tardive du dossier médical du défunt.
La Cour considère que le seuil de gravité requis aux fins d’application de cette disposition ne saurait passer pour être atteint.
Il en résulte que ledit grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
C.
Article 6 de la Convention
Quant au grief tiré de l’article 6, la Cour note que la procédure introduite par le requérant était de nature purement pénale. Par ailleurs, la Cour observe que, depuis juin 2005, le nouveau code de procédure pénale n’autorise pas que les demandes de constitution de partie intervenante soient assorties d’une demande de réparation pécuniaire, ce qui ôte à la procédure tout caractère civil (voir
Beyazgül c. Turquie
, n
o
27849/03, §§ 30 à 44, 22
septembre 2009, et
Perez c.
France
[GC], n
o
La Cour estime que ce grief doit être déclaré incompatible
ratione materiae
et qu’il doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Atilla Nalbant
Peer Lorenzen
Greffier adjoint f.f.
Président