AFFAIRE HULEA CONTRE LA ROUMANIE

Rezoluția CM/ResDH(2013)194 Hulea împotriva României Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recuperarea nr. 3341/05, Hotărârea din 2 octombrie 2012, definitivă la 2 ianuarie 2013) (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 septembrie 2013, cu ocazia celei de-a 1179-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum ; și măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul de la statul pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)858 SÕ asigurându-se că au fost adoptate toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1), DECLAMENTUL pe care și l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE în . Bilanțul de aciune pentru cauza Hulea c. România (3341/05) I. Rezumat introductiv al cauzei Acest caz se referă în principal la diferența de tratament între bărbații și femeile militare în ceea ce privește concediul pentru creșterea copilului (încălcarea articolului 14 coroborat cu art. 8 din Convenție). Astfel, în speță, în ciuda cererilor reclamantului, militar la momentul respectiv, prezentate la Ministerul Apărării începând cu 9 septembrie 2002, acesta nu are dreptul să acorde concediu parental, pe motiv că legea care definește statutul militar nu se referă decât la beneficiul femeilor, dintre personalul care lucrează pentru armată, dreptul de a-și lua concediu parental pentru a-și crește copiii până la vârsta de doi ani. Reclamantul a formulat o acțiune în despăgubire din cauza discriminării suferite ca urmare a refuzului concediului parental, acțiune care a fost respinsă printr-o hotărâre din 13 aprilie 2005, pe motiv că nu ar fi justificat plata contribuțiilor sale la sistemul de asigurare socială și că nu a demonstrat că a suferit un prejudiciu moral. II. Măsuri individuale În ceea ce privește aplicarea în speță a articolului 41 din convenție, Curtea a apreciat că statul trebuia să plătească reclamantului suma de 8 000 EUR ca daune morale pentru refuzul discriminatoriu al concediului parental, probleme administrative pe care a trebuit să le înfrunte pentru a încerca în mod în zadar să obțină o redresare și care au condus în cele din urmă la părăsirea armatei de bună voie, după 14 ani de serviciu și din cauza faptului că trebuie să fie aproape de copilul său. Guvernul a plătit reclamantului la 5 martie 2013 (în termenul prevăzut de Curte), suma totală de 34 921,60 RON, reprezentând echivalentul sumei de 8 000 EUR acordate de Curte acestuia. Guvernul apreciază că nu există nicio altă măsură individuală impusă în prezenta cauză. III. Măsuri generale a) Originea încălcării Așa cum s-a menționat anterior, cauza în cauză se referă la necunoașterea principiului nediscriminării care decurge din dispoziția Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, care prevedea la acea vreme fapte pe care numai femeile, dintre angajații armatei, le aveau dreptul la concediu parental. În plus, cauza se referă la motivele respingerii acțiunii în despăgubire introduse de reclamant. Astfel, după momentul în care Curtea Constituțională a declarat, la cererea reclamantului, dispoziția legii nr. 80/1995 menționat anterior ca fiind incompatibilă cu previziunile constituției, instanța națională a respins acțiunea reclamantului, reproșându-l că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În plus, instanța națională, într-un mod formal, l-a acuzat pe reclamant că nu a demonstrat că a suferit un prejudiciu moral. Având în vedere cele de mai sus, guvernul este de părere că încălcarea constatată de Curte în cauza Hulea c. România a fost datorată legii interne care reglementează statutul militar, unei contradicții între aceasta și convenție și motivării hotărârii pronunțate de instanța națională în cazul de față. (b) Măsuri luate (b.1.) În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare Ca urmare a deciziei Curții Constituționale pronunțate cu privire la chestiunea preliminară de constituționalitate ridicată de recurent în procesul său, care a considerat că această lege este incompatibilă cu principiul nediscriminării în funcție de sex (Decizia nr. 90 din 10 februarie 2005), această dispoziție a fost modificată prin Legea nr. 18, intrată în vigoare în ianuarie 2006. Noua lege prevede acum că femeile și bărbații care au o activitate în cadrul armatei au, de asemenea, dreptul la concediu pentru creșterea copilului. b.2) În ceea ce privește motivarea reținută de către instana naională L ). Un rezumat al acestuia a fost publicat pe site-ul internet destinat jurisprudenței CEDO http://www.hotararicedo.ro/index.php/revistajurisclasorcedo Având în vedere caracterul direct al dispozițiilor Convenției și jurisprudenței Curții Europene în dreptul intern românesc, faptul că legea în cauză a fost modificată, și caracterul foarte specific al încălcării constatate în speță care rezultă din motivarea instanței naționale, guvernul consideră că traducerea și publicarea hotărârii Curții sunt apte și suficiente pentru a exclude o potențială încălcare a Convenției. Luând în considerare aspectele menționate mai sus, în opinia guvernului, nu trebuie să se ia nicio altă măsură generală în acest caz. IV. Concluzia Guvernul consideră că România și-a îndeplinit obligațiile în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție și solicită cu respect Comitetului miniștrilor închiderea procedurii.

Résolution CM/ResDH(2013)194

Hulea contre Roumanie

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requête n° 33411/05, arrêt du 2 octobre 2012, définitif le 2 janvier 2013)

(adoptée par le Comité des Ministres le 26 septembre 2013,

lors de la 1179e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

; et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2013)858

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées,

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Bilan d’action

pour l’affaire

Hulea

c. Roumanie

(33411/05)

I. Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne, pour l’essentiel, la différence alléguée de traitement entre les hommes et les femmes militaires quant au congé parental (violation de l’article 14 combiné avec l’article 8 de la Convention).

Ainsi, en l’espèce, en dépit des demandes du requérant, militaire à l’époque, présentées auprès du ministère de la Défense à partir du 9 septembre 2002, il ne s’est pas vu octroyer le congé parental, au motif que la loi définissant le statut des militaires ne prévoyait qu’au bénéfice des femmes, parmi le personnel travaillant pour l’armée, le droit de prendre un congé parental pour élever leurs enfants jusqu’à l’âge de deux ans.

Le requérant a formé une action en dédommagement en raison de la discrimination subie du fait du refus du congé parental, action qui a été rejetée par un jugement du 13 avril 2005, au motif qu’il n’aurait pas justifié avoir payé ses contributions au système d’assurance sociale et qu’il n’avait pas démontré avoir subi un préjudice moral.

II. Mesures individuelles

En ce qui concerne l’application en l’espèce de l’article 41 de la Convention, la Cour a apprécié que l’Etat devait payer au requérant le montant de 8

000 EUR à titre de dommage moral pour le refus discriminatoire de congé parental, des tracas administratifs qu’il a dû affronter pour essayer en vain d’obtenir un redressement et qui l’ont finalement conduit à quitter l’armée de son propre gré, après quatorze ans de service et du fait de l’impossibilité d’être près de son enfant.

Le Gouvernement a versé au requérant, le

5 mars 2013

(dans le délai prescrit par la Cour), le montant total de 34

921,60 RON, représentant l’équivalent du montant de 8

000 EUR octroyé par la Cour à celui-ci.

Le Gouvernement apprécie qu’aucune autre mesure individuelle ne s’impose dans la présente affaire.

III. Mesures générales

a) Origine de la violation

Tout comme indiqué auparavant, l’affaire concernée vise la méconnaissance du principe de non-discrimination provenant de la disposition de la loi n

o

80/1995 sur le Statut des cadres militaires, qui prévoyait à l’époque des faits que seules les femmes, parmi le personnel de l’armée, avaient droit au congé parental.

De plus, l’affaire concerne les raisons du rejet de l’action en dédommagement introduite par le requérant. Ainsi, après le moment où la Cour Constitutionnelle a déclaré, sur demande du requérant, la disposition de la loi n

o

80/1995 ci-dessus mentionnée comme incompatible avec les prévisions de la Constitution, l’instance nationale a rejeté l’action du requérant, lui reprochant qu’il n’aurait pas justifié avoir payé ses contributions au système d’assurance sociale, sans examiner la possibilité d’un congé paternel sans traitement et sans lui demander de prouver le payement de ces cotisations aux assurances sociales et médicales. En outre, l’instance nationale, d’une manière formaliste, a reproché au requérant qu’il n’avait pas démontré avoir subi un préjudice moral.

Compte tenu de ce qui précède, le gouvernement est d’avis que la violation constatée par la Cour dans l’affaire

Hulea c. Roumanie

a été due à la loi interne régissant le statut des militaires, à une contradiction entre celle-ci et la Convention et à la motivation de l’arrêt rendu par la juridiction nationale dans le cas d’espèce.

b) Mesures prises

b.1.) En ce qui concerne les dispositions la loi n

o

80/1995 sur le Statut des cadres militaires

A la suite de la décision de la Cour Constitutionnelle rendue sur la question préliminaire de constitutionnalité soulevée par le requérant dans son procès, qui a jugé cette loi incompatible avec le principe de non

‑

discrimination selon le sexe (décision no 90 du 10 février 2005), cette disposition a été modifiée par la loi n

o

18/2006, entrée en vigueur en janvier 2006. La nouvelle loi prévoit désormais que les femmes et les hommes ayant une activité dans le cadre de l’armée ont également droit au congé parental.

b.2) En ce qui concerne la motivation retenue par l’instance nationale

L’arrêt de la Cour a été traduit en roumain et publié sur le site internet du Conseil Supérieur de la Magistrature (

www.csm1909.ro

). Un résumé de celui-ci a été publié sur le site internet destiné à la jurisprudence de la CEDH

(

http://www.hotararicedo.ro/index.php/revistajurisclasorcedo

).

Ayant en vue l’effet direct des dispositions de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne dans le droit interne roumain, le fait que la loi en question a été modifiée, et le caractère très spécifique de la violation constatée en l’espèce provenant de la motivation de l’instance nationale, le gouvernement considère que la traduction et la publication de l’arrêt de la Cour sont aptes et suffisantes pour exclure une potentielle future violation de la Convention.

Prenant en considération les aspects mentionnés ci-dessus, de l’avis du gouvernement, aucune autre mesure générale ne doit être prise en l’espèce.

IV. Conclusion

Le gouvernement considère que la Roumanie a rempli ses obligations en vertu de l’article 46 paragraphe 1 de la Convention et sollicite respectueusement au Comité des Ministres la clôture de l’examen de cette affaire.